Schiturile Rupestre de la Nucu - Bozioru
Trasee montane în Munții Buzăului
Hartă și date tehnice
Hartă oficială:
Hartă utilă :
Sursă hartă și apoi prelucrată : www.divainbocanci.ro
Durata traseu : 4-5 ore (dacă dibuiești traseul din prima)
Distanță traseu: Aproximativ 8-10 km (depinde de variante)
Marcaje traseu : - coli A4 plastifiate + banda roșie pe fond alb + triunghi albastru :
- 
- 
Legendă:
Cu roșu traseul circuit.Cu galben traseele scurte pornite din Poiana Cozanei.Cu verde cărarea de la Scaunele lui Negru Vodă către Chilia lui Dionisie și varianta scurtătură de întoarcere.Cu albastru urcarea de la Biserica lui Iosif către Agatonul Vechi și Agatonul nou.
Să începem cu locația și traseul. Schiturile rupestre sunt situate în satul Nucu din Comuna Bozioru, Județul Buzău. Se merge din Buzău pe DN10 către Brașov. În comuna Măgura în dreptul benzinăriei Peco Repsond se face dreapta spre comuna Pârscov pe DJ 203 F. Acest drum îl urmați până în Comuna Bozioru unde ve-ți găsi indicator clar spre ”Schiturile Rupestre”. De acolo urmați tot timpul indicatorul spre satul Nucu. Din satul Fișici asfaltul vă părăsește și intrați pe un drum pietruit ce pe vreme bună poate fi străbătut de orice mașină. Aici străbateți satul și lăsați mașina unde puteți sau unde vă permiteți. Puteți merge cu ea până în Poiana Cozanei dar taxarea este 250 lei/mașină :). Există un punct de taxare mobil cu o taxa de 10 lei/adult. Noi am lăsat-o la intrarea în sat. Nu vă puteți rătăci, de la intrarea în sat găsiți marcajul banda roșie sau indicatoare și se merge doar înainte. Pe drumul spre Poiana Cozanei sunt mici panouri de informare cu prezentări interesante ale istoriei geologice ale zonei și nu numai. Ajunși în Poiana Cozanei încep traseele.
Povestea și pozele
Personaje:
Andreea Nicolescu aka Melcul - Fire romantică , iubitoare de natură și peisaje frumoase. Spirit liber și independent, capabilă să ia decizii rapide și surprinzătoare.
Robert Constantin aka Roboţel – Rezistenţă psihică la efort, bun organizator, responsabil cu berea.
Prinzând gustul descoperirii locurilor din propriul județ ne hotărâm să continuăm explorarea zonelor din Munții Buzăului. Așa că revenim în ”Țara Luanei”. De data asta ne hotărâm să vizităm Schiturile Rupestre din Bozioru. Facem o mică documentare despre zonă despre cum ajungem la satul Nucu și pornim la drum în doi, o echipă mai mică dar entuziastă. De ajuns în satul Nucu am explicat mai sus cum se face. Neștiind cum sunt uliţele satului am lăsat maşina la intrarea în sat.
Ajunși în Poiana Cozanei marcată de o mică amenajare creștină și un izvor de apă captat, cercetăm zona. E prima și ultima sursă de apă, așa că dacă nu aveți apă aprovizionați-vă de aici. Aici în poiană erau destul de mulți oameni adunați în grupuri. Ziua părea foarte însorită și frumoasă. Ca să vizitezi primele obiective apropiate respectiv Fundul Peșterii, Scaunele lui Negru Vodă trebuie să sari un gard pus probabil pentru a proteja zona de animale sau să apere o mică amenajare hidrologică ce se află în zonă. Noi ne-am hotărât să începem din dreapta cu Fundul Peșterii care acum este închis și protejat, apoi am urcat mai sus la Scaunele lui Negru Vodă care în fapt sunt niște adâncituri săpate în munte având forme ce aduc cu niște scaune.
De aici spiritul de explorator se trezește în noi și urcăm mai sus în ideea de a descoperi o cărare despre care se vorbea pe diferite blogguri că ar fi greu de găsit și ar duce spre Chilia lui Dionisie înapoi așa în cerc fără să te mai întorci pe unde ai venit. Găsim traseul respectiv, l-am marcat cu verde pe hartă. Nu e greu sau tehnic de parcurs doar mici zone unde intuiești pe unde merge. În acea zonă am găsit această piatră inscripționată:
Ajungem în dreapta Chiliei lui Dionisie și abordăm traseul pe acolo deși toată lumea indica că e abrupt și să ocolim spre stânga. Noi nu am găsit nimic greu de făcut. O cărare mai pieptiș cu dealul dar nimic deosebit. Am ajuns la Chilia lui Dionisie, am exporat chilia și zona în jur. Acum fiind amenajată cu o scară de fier și trepte de lemn, foarte accesibilă oricui.
Am păstrat un mic moment de reculegere, am trimis o mică rugăciune către divinitate în spiritul locului. Apoi coborâm pe partea opusă pe unde am venit spre următorul obiectiv, Bisericuța lui Iosif. Din păcate pentru noi începe ploaia. Ne adăpostim sub nişte copaci şi apoi stânci dar după o oră şi ceva, plictisiţi plecăm echipaţi cu pelerine pe traseu aşa pe ploaie. Ar fi fost înţelept să fi avut beţe de trekking cu noi dar considerând traseul uşor le-am lăsat în maşină la intrarea în sat.
În poienile din stânga chiliei găsim arbori crescuți în forme nenaturale, îndoiți parcă de forțe colosale le-au contorsionat chinuitor:
Noroiul cleios făcea drumul obositor și destul de amuzant deoarece în jurul nostru picau ca popicele ceilalți turiști pe care îi întâlneam. Toți erau plini de noroi. Cu ceva experiență și echilibristică am ajuns la Biserica lui Iosif care probabil e cel mai impresionant obiectiv din zonă. Zona are o energie a ei pe care o simți fără să vrei. Din păcate bradul secular legendar din fața obiectivului s-a prăbușit.
sau indicatoare și se merge doar înainte. Pe drumul spre Poiana Cozanei sunt mici panouri de informare cu prezentări interesante ale istoriei geologice ale zonei și nu numai. Ajunși în Poiana Cozanei încep traseele.
