Traseul montan: Piscul Negru - Vf.Lespezi - Vf. Cornul Călțunului - Piscul Negru



Traseul montan: Piscul Negru - Vf.Lespezi - Vf. Cornul Călțunului - Piscul Negru



Hartă traseu 
Și prelucrată de mine deoarece traseul nostru lipsește



Câteva date despre Munții Făgăraș:

  • Masivul Făgăraș, de la est la vest măsoară în linie dreaptă, aproximativ 70 de km iar de la nord la sud circa 45 km.
  • Munții Făgăraș sunt traversați de cea de-a doua dintre cele mai înalte șosele din România, Transfăgărășanul.
  • Munții Făgăraș sunt constituiți în totalitatea lor din roci metamorfice, denumite șisturi cristaline
  • Munții Făgăraș cuprind nu mai puțin de 107 vârfuri cu înălțimi de peste 2.000 de metri, dintre care 40 de vârfuri cu înălțimea peste 2.400 de metri și 8 vârfuri peste 2.500 de metri, inclusiv cel mai înalt vârf din România, Moldoveanu.
  • Au 17 lacuri glaciare



Rezervațiile naturale din masivul Făgăraș:
  1. Golul alpin și Lacul Bâlea. - bifat
  2. Rezervația Arpășel.- bifat
  3. Calcarele de la Turnu Roșu - de văzut.


Traseul :

Hotelul Piscul Negru - Vârful Lespezi - Vârful Cornul Călțunului- Hotelul Piscul Negru

Marcaj: 
Dus :4,5 km și 4 h
Întors: 5,5 km și 4 h
Total: 9 km și 8 h

Obiective majore:
- Complex Piscul Negru 1.200 m
- Vârful Lespezi 2517 m
- Vârful Cornul Călțunului 2505 m

Personaje:

Cristian Tănase aka Înţeleptul – Bun căţărător, experienţă vastă, bun organizator și ghid. 

Anca Tănase aka Îmblânzitoarea de scorpioni - Bun căţărător, condiție fizică ireproșabilă, simț practic în situații limită. 

Robert Tănase aka Robert cel mic - Bun cățărător, valențe de alpinist, îndrăzneț, rezistent la efort, competitiv. 

Adrian Tănase aka Bubu - Simpatic, ambițios, spirit competitiv, bun cățărător 

Armand Tănase aka Țup – Bun organizator, simt de orientare excepțional, bun fotograf – bun de cărat echipament 😊 

Radu Tăbăcaru aka Bărbosul - Iubitor de munte, schior bun, posesor de barbă îngrijită, iubitor de bere bună.

Sergiu Maliş aka Capra Neagră – Bun căţărător, simţ al echilibrului la cote înalte, campion la table. 


Bogdan Maliș aka Bogdănel - neînfricat, energie inepuizabilă, simț de echilibru, bun camarad pentru ceilalți copii

Bogdan Constantinoiu aka Nașul – Iubitor de munte și drumeții de tot felul, săritor, om cu o cultură vastă, bun povestitor și ghid.

Raimond Voicu aka Suplu Durduliu aka Peorc – Vesel, bine dispune grupul, rezistenţă psihică, bun pedagog în ale muntelui. 

Robert Constantin aka Roboţel – Rezistenţă psihică la efort, organizator, responsabil cu berea. 

    Suntem în iulie 2019. Cu o lună înainte, printr-o serie de sedințe de grup, pe whatapp, hotărâm să facem 2 aventuri în acea vară, amândouă în Munții Făgăraș. Apropo noi așa ne autodenumim ”Făgăraș”. E masivul montan unde a luat naștere grupul.
Mi-a revenit mie sarcina să găsesc trasee, cazare, logistică, drumuri de acces. Prima aventură este ascensiunea către Vârful Lespezi si geamănul său Vârful Cornul Călțunului. Vă mai spun că Vârful Cornul Călțunului este și el considerat un umăr de mulți și nu un vârf.
    Studiind zona am ales urcarea de la Piscul Negru și dorind o cazare cât mai aproape de începutul traseului am găsit variante de cazare la:
- Pensiunea Piscul Negru unde în apropiere se poate și campa cu o ofertă diversă, inclusiv niște căsuțe.
- Mânăstirea Sfântul Ilie care are ceva facilități de cazare.
- Hotelul Piscul Negru.
    Am ales varianta cu hotelul din motivul că aveam 3 copii în grup și părea mai sigur. Prețurile erau de la 250 lei apartamentul la 50 lei de persoană patul în camera de la mansardă cu baia imediat lângă ușă unde am stat eu, Cristi, Radu și Raimond.
    Din punctul meu de vedere, personalul a fost foarte serviabil. Mi-au rezervat locurile și m-au întrebat exact câți copii sunt, câți adulți sunt părinți, câți suntem singuri și au făcut o aranjare.
    Când am ajuns acolo totul era pregătit.
Eram răspândiți prin toată țara așa că fiecare a ajuns acolo pe unde a vrut. Locația este pe Transfăgărășan la 14 km spre partea argeșeană de la Bâlea Lac.
    Eu cu Raimond am venit pe Argeș și am ajuns primii. Am făcut un popas, în dreptul hanului La Cetate, aproape de Cetatea Poenari și am admirat o ursoaică cu pui.


    Aici am avut un mic incident cu un geam la mașină rezolvat clasic românește cu super glue. Pe tot drumul erau urși cerșători la șosea.
Cristi, Armand, Anca, Adrian și Robert cel mic au venit pe partea brașoveană. Au făcut un popas la Bâlea Lac. Aici Cristi probabil îi arăta Ancăi începutul traseului către Negoiu a cărui poveste o găsiți aici .


Unii au cunoscut prieteni noi și diferiți:


    Radu a urcat și el pe partea argeșeană cu bolidul lui. Sergiu, Nașul și Bogdan au venit și ei pe partea brașoveană. Și după ce au trecut o dată de hotel, care este un pic retras de la drum, au ajuns și ei cu ceva indicații telefonice.
În fine, în cele din urmă am ajuns toți aici la prima noastră bază:


    Am luat toți o cină împreună cu ocazia revederii, am schimbat opinii, gânduri și am pus la punct strategia pentru a doua zi. Stabilim să nu mai fim puturoși și să plecăm de dimineață la 6.30 - 7.00. Ne interesăm de micul dejun și află că se deschide la 8.00 restaurantul hotelului. Cum noi aveam micul dejun inclus cei de la hotel vin cu o idee salvatoare. Ne fac sandvișuri cu omletă și orice altceva, ne fac cafea și ceai și dimineață le găsim la recepție. Am aprobat toți, dar ne îndoiam că la 6.30 când ajungem noi jos vor fi acolo. Ne-am retras în cameră la odihnă în vederea aventurii de a doua zi.
    Dimineață surpriză. La recepție aveam pe masă multe sandvișuri, învelite în folie frumos, să luăm și pentru drum. Erau și două marmite cu ceai și cafea pentru toată lumea.
Ne alimentăm cu tot ce trebuie și pornim la drum. Traseul începe din stânga Pensiunii Piscul Negru, se trece pe lângă o clădire mică dezafectată , apoi lași în stânga intrarea în tunelul de prospecțiuni miniere ce duce la o peșteră și urci în dreapta. 


    După un urcuș abrupt în pădure și două curbe, una la dreapta și una la stânga lasăm în stânga traseul cu cruce roșie care a dublat până acolo traseul nostru. Lângă un arbore marcajul traseului nostru cu punctul roșu se desparte în dreapta. Apoi urcăm ușor pe lângă staulul unei stâne, apoi pe lângă a doua stână, facem un pic dreapta și urcăm pe Culmea Piciorului Lespezi.




    Pe măsură ce urci culmea devine mai înclinată. Traseul ocolește părțile mai accidentate dar noi ne-am mai jucat și pe porțiuni mai accidentate mai ales datorită celor mici care erau ca niște capre negre.
    Traseul are un specific, se urcă muuuuuult fără pauză. Tot urci, tot urci. E traseul cu cea mai mare diferență de nivel în cel mai scurt timp și cei mai puțini kilometri. În 4 kilometri se efectuează o diferență de nivel de 1300 de m. Cunoscătorii știu ce înseamnă asta. Traseul nu e dificil tehnic dar te solicită din punct de vedere fizic.



2 poze sugestive pentru acest traseu: 



Joaca: 





Perspectivă: 


Grup de capre negre : 


Expert în relaxare: 




Făgărașul se urcă sau se mănâncă? 


    Dacă până pe vârf nu este deosebit în materie de peisaje, odată ajuns sus lucrurile se schimbă.
E spectaculos și terifiant. Se vede jos, abrupt, traseul către Negoiu cu Lacul Cățun. Se vede Vârful Negoiu, Vânătarea lui Buteanu și totul foarte abrupt. Vârful e marcat foarte frumos cu o roză a vânturilor.








Aici am stat , am făcut poze, am mâncat un pic. 

Prânz cu vedere: 



După masă odihnă 


Poze cu vârful : 





 
    
    Din păcate erau nori negri și nu puteam vedea chiar cum doream. Ajunsesem aici așa cum ne doream încă de când urcasem spre Vârful Negoiu pe partea cealaltă, poveste pe care o găsiți aici.
După un timp începe un fel de ploaie. Zic un fel pentru că nu era cu adevărat ploaie ci era mai mult ploaie amestecată cu particule înghețate. Punem pelerinele pe noi și purcedem grăbiți spre Cornul Călțunului.
La prima vedere pare inabordabil: 



Drum de creastă la limită: 


În echilibru pe margine: 


Privire înapoi pe Lespezi: 


    Deși citisem de zeci de ori de cărarea nemarcată între Vârful Lespezi și Vârful Cornul Călțunului care este de la Vârful Lespezi în jos, în stânga, cam 5-7 minute apoi spre baza Vârfului Cornul Călțunului, noi am luat-o pe traseul scurt dintre ele, pe creastă. Deja era umezeală și aderența nu mai era bună. Raimond și Radu au renunțat. Restul am ajuns toți fiecare cum a putut.
Printre nori am prins cea mai frumoasă poză realizată de mine în viața asta:


    Am fost printre singurii norocoși care au reușit să surprindă Lacul Călțun în fotografie în acea zi.
O poză cât o mie de cuvinte în care eu mâ întoceam de pe Vârful Cornul Călțunului iar Bogdan Nașul se ducea. Eu îi explicam tactica mea de mers în 4 labe deoarece piatra era deja umedă:


    De pe vârf Armand studiază posibilitatea să facă o abatere de la traseu să îi ducă pe cei mici și pe Anca să vadă Vârful Negoiu. Renunță la plan datorită vremii, bătea vântul, era nor, era o ploaie cu gheață și vizibilitate scăzută. 
    Am făcut toți acolo ceva poze. Apoi am coborât spre Șaua Lespezi care fiecare cum a putut dar cu succes. 







    Pe partea imediat următoare sub Vârful Lespezi în stânga este o mică creastă unde marcajul este mizerabil, un punct sau două roșii, foarte șterse care te induc în eroare. Am citit ulterior de mulți alții care au avut aceeași problemă. Pe hărți traseul merge în teorie spre Șaua Lespezi pe punctul roșu apoi câțiva metri este dublat de linia albastră ce marchează traseul ce duce la Negoiu. Ulterior ar trebui să o iei în stânga domol spre vale, pe partea cealaltă a aceleași văi pe unde am venit. Asta în teorie. În fapt, traseul cu punctul roșu cocoțat pe acea creastă ne-a indus ideea că ar trebui să mergem pe creastă și să coborâm pe partea cealaltă.
    Sergiu tot făcând ture sus - jos încercând să stabilească un traseu pentru cei mici alunecă pe o piatră și suferă o tăiatură urâtă între degetul mare și arătător. Fiecare încearcă să ajute cu ce are: Cristi aruncă un mic recipient cu whisky pentru dezinfectare, apoi fiecare ce avea la el, bandaje, plasturi. Armand vine cu o tehnică militară și de supraviețuire și suturează marginile tăieturii cu super glue, apoi datorită unor bandaje mai mari, asigurate de Radu care se dotase cu așa ceva, situația ajunge sub control și sângerarea este oprită. Apropo în afară de mine și Raimond toți sunt medici de diferite specializări așa că situația era oarecum sub control.
    Poză luată de aici și prelucrată:


Legendă:
Punctul roșu - locul unde s-a întâmplat accidentul
Linie roșie - trasă ideală a traseului
Linie galbenă - trasă pe unde am mers noi
Noi sărim creasta aia și începem coborârea. Dăm peste o zonă cu zăpadă unde cei mici se joacă un pic. Hai să recunoaștem, se joacă un pic și cei mari. 




    Apare și soarele care ne înseninează. Apoi bâjbâim după traseu. Armand, Sergiu, Anca, Bogdan și cei mici o iau înainte și dibuiesc traseul de întoarcere care era pe partea cealaltă a văii, trecea pe lângă o stână mai mică cu un cioban neprietenos și apoi urca în pădure pe traseul pe unde am venit.
    Eu, Cristi, Raimond și Radu ne săturăm de partea aia de traseu și trecem valea pe partea cealaltă ne relaxăm la o cascadă si purcedem înapoi pe o cărare care mergea paralel cu traseul de urcare.




    Cărarea era dublată de o conductă de apă ce ducea la stână, captând apă din izvor. Ajungem și noi în traseul de întoarcere în dreptul primei stâne de la urcare. Aici întâlnim un grup de ciobani ce tocmai executau mulsul. Stăm un pic de vorbă cu ei și ne povestesc de urșii din zonă pe care ei îi cunosc foarte bine. Ne zic că este o diferență între ursuleții cerșători de la șosea și masculii solitari de pe munte care sunt uriași. Ne povestesc de 2 exemplare pe care ei îi denumeau ”Roșcatul” și ”Pătatul” care coborau la stână fară frică de câini.
    Eu cu Raimond rămânem un pic în urmă tot ascultând poveștile ciobanilor. Coborâm și noi. De acolo ne însoțește un domn cu un cuțit mare la brâu, care mi-a făcut capul calendar cum că în tunelul de jos nu ar fi o peșteră ci mină abandonată de uraniu și tot felul de conspirații, apoi o poveste cu spioni ruși și metale rare. Ne-a însoțit până jos unde ne-am despărțit. Coincidență, era dintr-un sat din județul Buzău.
    Am ajuns toți la hotel la ora 16. Făcusem 9 ore. Traseul este de aproximativ 8 ore dar cu poze, pauze, discuții, pauze de masă, noi am făcut cam 9, dar nu era de fapt nici o grabă.
La hotel ne relaxăm prima dată la o bere apoi continuăm cu servirea unui pepene uriaș adus de Sergiu care are o sursă de pepeni foarte buni și legume pe care le împarte cu noi în fiecare excursie.
Continuăm cu jocuri de table, bedminton etc. 


    Seara facem o cină la care sărbătorim realizarea cu succes a unui nou traseu. Avem parte de vizita unui urs ce venea la mâncare la hotel. Am înțeles că era vedeta hotelului coborând des după gustări. Cumva era un ritual în care cei de la hotel îi dădeau resturi de mâncare într-o zonă laterală a hotelului, astfel că el nu mai urca la hotel să deranjeze turiștii sau să cotrobăie prin gunoaie. Win-win situation.

    
    Ne retragem la odihnă repede deoarece eram obosiți iar în restaurantul hotelului era o petrecere.
Dimineață luăm un mic dejun mai întârziat și foarte îmbelșugat, apoi la bagaje și la drum căci ne aștepta o altă aventură.
Sergiu, Bogdan Nașul și Bogdănel pleacă un pic mai devreme făcând un ocol la spital la Sibiu pentru ca Sergiu să stabilizeze rana de la mână, urmând ca ei să ne ajungă din urmă către noua destinație.
Noi restul mai lenevim un pic la soare, ne mobilizăm să strângem bagajele, achităm nota de plată la hotel, ocazie cu care Cristi scapă de niște bonuri de vacanță pe care le avea.
    Apoi pornim leneși la drum către Sâmbăta de Sus. Dar asta prieteni este o altă poveste pe care o voi relata altă dată.

Cu bine !

Bonus

Începem de jos în sus:
Zona de unde începe traseul se numeste Rezervația speologică Peștera de la Piscul Negru.



    Se pare că acea intrare de tunel pe lângă care am trecut toți are o poveste:

    În anii 80 s-a facut acolo o prospecțiune minieră care spre norocul zonei, al naturii și al nostru a fost întreruptă. Motivul întreruperii a fost unul interesant, după aproximativ 300 de metri tunelul a dat într-o peșteră, destul de vastă în jur de 730m cu trepte cascade de câte 7-8 m, râuri subterane.
    Dealungul timpul prin explorări succesive, decolmatări și lărgiri de găuri de acces s-a descoperit de fapt că era de fapt un sistem de 5 peșteri legate una de alta prin diferite canale de comunicare.

Informațiile și poze oferite gratuit de Clubul de Speologie Emil Racoviță pentru cine este interesat aici:





    Ce este cu adevărat interesat este faptul ca sub Vărful Lespezi există o peșteră de 135 de metri
    Continuăm cu faptul că aceasta este cea mai mare dar de fapt sunt incă 4 din care una este plină de gheață.
Intrarea este pe peretele abrupt al vârfului către peștera nr. 5 cea mai mare dintre acestea:






Și continuăm cu surprizele: 

Sub Vărful Cornul Călțunului sunt încă două peșteri una de 28 de m și una de 14 m: 



Surse: 

Recomandări: 

  1. Interesați-vă dinainte la cabană ce operator are semnal la telefon în zonă. Măcar unul din voi să aibă o cartelă în rețeaua respectivă. De preferat să aveți la voi telefoane dual sim. Când nu merge un operator poate merge celălalt. 
  2. Instalați Aplicația Salvamont. Au trasee, hărți și cel mai important au modalitate să ceri ajutor. 
  3. Încălțăminte rezistentă și comodă. Drumul e lung și picioarele sunt cei mai buni prieteni ai tăi. Nu e loc de erori. Ciocolată, alune, migdale sau alt fel de nuci. Sunt energetice și se consumă rapid. 
  4. Nu ignorați hidratarea, recipiente de apă. Se va consuma fără să observați, multă apă. Preventiv luați un mic filtru portabil pentru apă și recipiente de apă deajuns. Traseul are surse de apă, dar faceți un plan. Notați pe hartă unde sunt. 
  5. Echipament: să nu lipsească pelerina de ploaie, frontala, baterii de rezervă, bețe de treking, ceva plasturi, un bandaj, soșete de rezervă, și măcar un element de îmbrăcăminte mai gros și călduros. 
  6. Evitați bumbacul. Păstreaza apa și se usucă greu. În rândul alpiniștilor există o vorbă : ”bumbacul ucide”. 
  7. Luați pauză la fiecare oră câte 5 minute măcar. Oboseala poate crea probleme de stabilitate în deplasare. 
  8. Faceți rost și de o hartă in format clasic fizic de hârtie. Poate fi folositor. Descărcați hărți offline. Încercați aplicații de gen. Poate fi folositor www.muntii-nostri.ro , au și aplicație dar ca multe alte chestii de gen trebuie sa plătiți pentru hărtile care nu sunt gratuite și asta nu e. 
  9. Încercați să rămâneți un grup compact pe traseu. Se pot ivi probleme sau unul din grup se poate rătăci. 
  10. Treceți peste probleme și stări de oboseală sau ceartă. Muntele unește oamenii și testează prietenii.

Comentarii

  1. Remarcabila prezentare. Reconstituirea m-a emotionat. M-am surprins cautand instinctiv cu coada ochiului locul unde imi țin rucsacul ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc !. Am privilegiul să scriu poveștile grupului nu ale mele.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu