vineri, 7 februarie 2020

Trasee montane în Munții Bucegi : Bran - Vârful Omu - Bran


Trasee în Munții Bucegi
Bran - Vârful Omu - Bran




Mică hartă cu trasee: 
Nu conține mica porțiune cu plecarea de pârtia Bran stânga sus. 




Traseul 1 Dus
Bran - Poiana Clincea - Şaua Ţigăneşti - Cabana Omu
Marcaj : linie roșie 
Distanță:15 km 
Durată: 6-7 ore

Traseul 2 Întors
Bran - Vârful Scara - Cabana Omu
Marcaj : triunghi galben
Distanță:13 km
Durată :5 - 5 și1/2 ore

Personaje:


Raimond Voicu aka Suplu Durduliu aka Peorc – Vesel, bine dispune grupul, rezistenţă psihică, bun pedagog în ale muntelui.

Cristian Tănase aka Înţeleptul – Bun căţărător, experienţă vastă, bun organizator și ghid.


Adriana Capov - Iubitoare de munte, practicantă de schi, condiție fizică bună, fotograf amator.

Robert Constantin aka Roboţel – Rezistenţă psihică la efort, organizator, responsabil cu berea.


Raoul Strezea aka Pesedistul  – Homo-politicus, bun organizator, glumeț, iubitor de munte.


Gheorghe Tudor aka George – Iubitor de munte, practicant de sport, iubitor de frumos și bun cărăuș pe munte.



Un mic prolog 


    Hai să începem cu o mică introducere.Originea numelui Bucegi :Numele de Bucegi are o formă arhaică de Buceci.Tufele joase de jnepeni, numite și buceag se pare că au dat numele Bucegilor. Mai multe despre Bucegi găsiți în povestea anterioara aici
Pentru că avem timp o să mă joc puțin și o să pun aici și două trimiteri pentru cei pasionați de mistere și fenomene paranormale: 



Tot pentru că avem timp vă pun ceva simpatic aici: 


Harta cabanelor din Munții Bucegi 


Luată de aici: 





Povestea și pozele

Bran - Vârful Omu - Bran


Marcaj:

+


    Suntem pe la 26 august 2017. Raimond pentru ca el este guru Bucegilor se hotărăște să organizeze o excursie prin Munții Bucegi. Și ca să nu mai mergem pe traseele deja cunoscute ne propune să urcăm de la Bran de unde sunt 3/4 trasee de urcat. Pornim de dimineața din Buzău, Cristi venise la mine cu seară înainte să putem pleca toți la timp. 
    Plecăm de data asta pe Ploiești și nu pe DN10 pe unde o luăm noi de obicei. Ajungem in Bran și in drum spre Caste puțin înainte de piață trebuia să facem stânga spe satul Poarta și apoi dreapta la baza pârtiilor de schi unde trebuia să lăsăm mașina. 
    Raimond are niște amintiri vagi și face stânga cu o stradă înaintea celei pe care trebuie, apoi în loc să reparăm greșeala, mai facem o dată stânga pentru că nu găsim pe nimeni care să ne ghideze un pic.     Ajungem pe o stradă exterioară satului pe unde se organizează circuitul de ciclo-turism. După ce hălăduim cu mașina cam 40 de minute prin zonă dăm de o zonă extrem de frumoasă cu case de vacanță integrate în peisaj. 
    În cele din urmă Cristi găsește un domn mai în vârstă cu aer de lup de mare în retragere care ne citește dintr-o privire: 
- Căutați traseul de urcat la Omu, nu? 
- Daaaaaaa ! noi în cor. 
- Vă plimbați de mult pe aici nu? 
- Da ! 
- O luați pe drumeagul ăsta și în 5 minute ajungeți. 
    Drumeagul ala era un soi de scurtătură printre case care tăia alte drumuri. Și pac pac ! Am ajuns. Unde? La pârtie la Bran unde fiecare știa să ajungă normal prin Bran dar Raimond dorise să reia un drum făcut de el cu altă ocazie și nu spusese nimic cum că baza de plecare ar fi pârtia. 
    Ok. Parcăm mașina facem planul în fața semnului de plecare. Traseele pe harta pornesc de mai jos de prin satul Poarta dar, doar teoretic. În zona pârtiei și Salvamontului Bran care era nefunctional atunci nefiind voluntari pornesc toate traseele. 
    Privim indicatoarele și decidem să ocolim triunghiul galben că este prea scurt pentru noi vitejii croitorași. După câteva dezbateri și fiecare cu logica lui ne decidem să urcăm pe bandă roșie și să coborâm a doua zi de la Vârful Omu pe cruce roșie.


    Raimond mai făcuse traseul cu dungă roșie demult. Noi restul ne-am lăsat la mâna lui și nu știa nimeni nimic de trasee. 
Traseele care pornesc din zona aia au toate niște caracteristici: Sunt lungi, nu foarte tehnice dar distanțele sunt mari și cel mai important, diferențele de nivel sunt foarte mari, aproape 1800 de metri, Branul fiind undeva pe la 763 metri iar Vârful Omul 2507 m. 
    Așa pe scurt traseul începe prin stânga pârtiei pe un drum forestier până la capătul telrscaunului. De colo traseul o taie peste pârtia Zănoaga și începe să urce pe Culmea Clincea, Dacă prinzi o zi senină poți zări Munții Piatra Craiului în zare. Se ajunge în golul alpin și după o curbă mare pe linia de nivel se ajunge în Șaua Țigănești. Aici facem un mic ocol să vizităm Refugiul Țigănești. Refugiul este unul încăpător de 20 de persoane.Acolo întâlnim un tip haios care stătea de o săptămână acolo. Facea un drum pe zi până la Cabana Vârful Omul, lua o masă și se întorcea. Urcăm la baza Turnurilor Țigănești unde sunt niște porțiuni antrenante cu cabluri. Apoi spre Vâful Scara și de aici intr-un urcuș accentuat de 30 de minute către Cabana Vârful Omu. Se ajunge în spatele Cabanei Omu.













 



    O poză cât o mie de cuvinte cu două umbre ce au străbătut împreună multe cărări de munte, unii au fost de părere că lipsește o umbră 😉:



    Remarcați în depărtare cum se vede gaura din acea formațiune de stânci:



    Pe drum s-au format două grupe separate. Eu cu Cristi una și George, Raimond și Raoul alta. Pornind pe traseu în jur de ora 12 undeva la ora 18 am ajuns. Un timp decent.Ne instalăm luăm în primire paturile de la mansardă în primire rezervate de Raimond care are o admiratoare 💖 acolo după cum știți din povestea anterioară din Bucegi.
    Ne odihnim, mâncăm, facem mici explorări în jur și băieții noștri tot nu apăreau. Se face ora 20. Începem să ne îngrijorăm.
    Ies afară fac câtiva pași în spatele cabanei să arunc o privire spre cărare în jos poate îi zăresc. Observ un apus superb și încep să îl fotografiez.
    Atunci primesc un cadou neașteptat. Sunt strigat din spate de o fată care mă cheamă:
- Hai să îți arăt ceva ! Si Îmi arata pe telefon o poză cu mine din spate cum fotografiam apusul.
- Fă-mi și mie o poză la fel. Încerc cât mă pricep eu să surprind momentul, eu neavând talentul ei.


    Facem cunoștintă, Adriana. Este o iubitoare de munte și practică excursii scurte și intense în weekend. Bună cunoscătoare a muntelui în formă fizică ireproșabilă. Din motive practice și de igienă este adepta campării, astfel că avea cortul pus în zona de campare din spatele cabanei.
    O invit alături de Cristi la o bere în sala de mese. Acceptă invitația și vine după un timp.
Între timp mai fac niște poze cu apusul și surprind Vârful Omu ce pare un cap de indian privind către cer.


    Schimbăm câteva impresii despre traseele montane. Deodată apar și băieții noștri. Obositi, infometați și roșii la față. Când o văd pe Adriana uită de foame și de oboseală și se așează în jurul ei asaltând-o cu întrebări, complimente. Știți atmosfera aia când sunt mulți băieți și apare în grupul lor o fată. Am mai spus, bărbații vor fi bărbați oriunde ar fi 😏. După un timp fata își ia la revedere de la noi și se duce la cortul ei.
    Noi mai stăm un timp la o bere și urcăm și noi la somn. Chestionați băieții de ce au întârziat atât pe drum ajungând la 21.30 dau vina unii pe alții. Probabil că multitudinea de pauze de relaxare prin poieni a fost cauza.
    Dimineața Cristi se hotărăște să plece mai devreme spre casă astfel că pleacă devreme spre Jepi să coboare în Bușteni de unde să ia trenul spre București.
    Noi luăm un mic dejun leneș și după ceva discuții ne hotărâm să ne întoarcem pe Valea Ciubotei pe triunghi galben, gândind noi că este mai scurt și deci mai ușor. Desigur am greșit pentru că fiind mai scurt este mai abrut și ora câștigată ca și timp o câștigi pe genunchii tăi. Sunt scăderi de nivel de peste 150 de metri bruște în dreptul circurilor glaciare.
    Traseul merge de la Omu spre Bucșoiu, treci prin dreptul hornurilor către Mălăiești de unde poți zări cabana Mălăiești.




    Apoi cobori în stânga pe Muchia Ciubotea, Valea Ciubotea, Muchia Urlătoare. 

 



Poza de mai sus mi-a dat dureri de cap cam două zile văzând în ea marcaje cu triunghi albastru. M-am lămurit consultând niște hărți mai vechi. 
 

    Mai sus o coborâre ce scoate sufletul din tine la final: Revolta genunchilor
    Urmează un adapost gen casă părăsit, Salvamontul Ciubotea și la final Salvamont Bran (sunt două la ceva distanță unul de altul).



    De la Salvamont Bran-Ciubotea mai mergi cam 15 minute, treci printr-o poaiană și apoi se coboară pe pârtie, de unde pe un drum forestier paralel cu izvorul Poarta ajungi în cele din urmă la baza pârtiilor de unde plecasem.


    Eu cu George pe ultima parte de traseu grăbim un pic pasul și ajungem cu 15 minute mai devreme, prilej cu care ne relaxăm la un cot pe care îl facea izvorul. 
    Ajung și ceilalți și facem un mic picnic cu ce mai aveam la noi. Apoi la mașini și la drum spre casă. De data asta pe drumul cel bun.😜 
Cu bine prieteni !



Bonus:
Cabana Babele în evoluția spre hidoșenia care este acum. Cabana veche este lipită de cea nouă și este folosită drept magazie. Cabana Babele nu mai ofera cazare câstigând destul din mâncare și mai ales din închirierea spațiului pentru antenele gsm.





Un refugiu mai puțin cunoscut: 

Refugiul Coștila 


Recomandări: 

  1. Interesați-vă dinainte la cabană ce operator are semnal la telefon în zonă. Macar unul din voi să aibă o cartelă în reteaua respectivă. De preferat să aveți la voi telefoane dual sim. Când nu merge un operator poate merge celălalt.
  2. Instalați Aplicația Salvamont. Au trasee, hărți și cel mai important au modalitate să ceri ajutor.
  3. Încălțăminte rezistentă și comodă. Drumul e lung și picioarele sunt cei mai buni prieteni ai tăi. Nu e loc de erori. Ciocolată, alune, migdale sau alt fel de nuci. Sunt energetice și se consumă rapid.
  4. Nu ignorați hidratarea, recipiente de apă. Se va consuma fără să observați, multă apă. Preventiv luați un mic filtru portabil pentru apă și recipiente de apă deajuns. Traseul are surse de apă, dar faceți un plan. Notați pe hartă unde sunt.
  5. Echipament: să nu lipsească pelerina de ploaie, frontala, baterii de rezerva, bețe de treking, ceva plasturi, un bandaj soșete de rezervă, și măcar un element de îmbrăcăminte mai gros și călduros.
  6. Evitați bumbacul. Păstreaza apa și se usuca greu. În rândul alpiniștilor există o vorbă : ”bumbacul ucide”.
  7. Luați pauză la fiecare oră câte 5 minute măcar. Oboseala poate crea probleme de stabilitate în deplasare.
  8. Faceți rost și de o hartă in format clasic fizic de hârtie. Poate fi folositor. Descărcați hărți offline. Încercați aplicații de gen. Poate fi folositor www.muntii-nostri.ro , au și aplicație dar ca multe alte chestii de gen trebuie sa plătiți pentru hărtile care nu sunt gratuite și asta nu e.
  9. Încercați să rămâneți un grup compact pe traseu. Se pot ivi probleme sau unul din grup se poate rătăci.
  10. Treceți peste probleme și stări de oboseală sau ceartă. Muntele unește oamenii și testează prietenii.

2 comentarii:

  1. Bucegii sunt foarte frumosi si suficient de dificili daca eviti cabina si asfaltul. Si abordabili in 1 - 2 (-3) zile.

    RăspundețiȘtergere