Traseul montan în Piatra Craiului : Piatra mică. Cabana Curmătura - Vârful Piatra Mică - Cabana Curmătura



Traseul Montan Cabana Curmătura - Vârful Piatra Mică - Crucea Eroilor - Cabana Curmătura


Harta Parcului Național Piatra Craiului



Trasee folosite în aceste povești: 

Traseul nr.1 : 

Fântâna lui Botorog (820 m) – Cabana Curmătura (1470 m)

Punct de plecare: Fântâna lui Botorog (820 m)
Destinație: Cabana Curmătura (1470 m)
Durată: 2h si 30 m (mai degrabă 2 h)
Lungime: 5 km
Marcaje: bandă galbenă

Dificultate: ușor spre mediu

În fapt traseul are 2 părți, una până la Poiana Zănoaga (1341) 2 km și 1 h de urcare accentuată prin pădure, pe la mijloc există și un izvor amenajat ca și sursă de apă. Și partea a doua a traseului de la Poiana Zănoaga la cabana Curmatura de 1 h , 3 km de traseu molcom prin pădure.



Traseul circuit nr.2 folosit de noi : 

Cabana Curmătura (1470 m) - Șaua Crăpăturii (1580 m) - Vârful Piatra Mică (1816 m)- Crucea Eroilor (1791m)- Poiana Zănoaga (1341 m) - Cabana Curmătura (1470 m) + + +

Punct de plecare: Cabana Curmătura (1470 m)
Destinație: Cabana Curmătura (1470 m)
Durată: 2h si 30 m
Distanță 4 km

Etapa 1: Cabana Curmătura (1470 m) - Șaua Crăpăturii (1580 m)
Marcaj : +
Timp: 25min

Etapa 2 :Șaua Crăpăturii (1580 m)- Vârful Piatra Mică (1816 m) - Crucea Eroilor (1791m) - Poiana Zănoaga (1341 m)

Marcaj
Timp : 1 h 10 min

Etapa 3 : Poiana Zănoaga (1341 m) - Cabana Curmătura (1470 m)

Marcaj :
Timp : 1 h


Traseul nr.3 : 

Cabana Curmatura (1470m) - Prăpăstiile Zărnestilor (840 m)- Fântâna lui Botorog (820 m) Marcaj:
Timp : 3 h
Distanța 6 km

Obiective:

Fântâna lui Botorog (820 m)
Poiana Zănoaga (1341 m)
Cabana Curmătura (1470 m)
Șaua Crăpăturii (1580 m)
Vârful Piatra Mică (1816 m)
Crucea Eroilor (1791m)
Prăpăstiile Zărnestilor (840 m)

    Masivul Piatra Craiului așa cum ştiţi este administrat de Romsilva ca un parc natural. Are un punct de informare în Zărneşti unde teoretic ar trebui achitat şi biletul de vizitare a parcului. Nu știu de ce nu fac un acord de colaborare cu Cabana Curmătura să fie achitat biletul acolo. Oricum administraţia parcului a luat niște decizii extrem de ciudate pe care le voi prezenta în următoarea postare despre aventurile în Piatra Craiului. 
Au și un centru de vizitare. Pentru cine este interesat de mai multe :https://www.pcrai.ro/prezentare

3 mini povești și poze


Povestea nr.1

Personaje:

Cristian Tănase aka Înţeleptul – Bun căţărator, experienţă vastă, bun organizator și ghid.


Armand Tănase aka Țup – Bun organizator, simt de orientare excepțional, bun fotograf – bun de cărat echipament 😊


Robert Constantin aka Roboţel – Rezistenţă psihică la efort, organizator, responsabil cu berea.


    Suntem la începutul lui iulie 2017. După aventura din Făgăraş spre Negoiu pe care o găsiti aici facem o retragere strategică cu o tură de revenire la Cabana Curmătura. Suntem 3 Eu, Armand, Cristi. Ajungem în jur de prânz. Găsim cabana goală în afara unui tip. Era un turist străin care bântuia cabana fară să scoată nici un cuvânt. Din când în când mai vorbea strictul necesar să îşi comande ceai sau mâncare, dar atât. Era cazat şi cu noi în cameră. Oarecum amuzant daca nu ar fi părut genul ăla care te omoară în somn. La cabana erau angajaţi două fete şi un băiat, un grup foarte vesel, despre care vă voi spune şi mai târziu.
    Ok, ideea era să facem o tură pe creasta nordică până la Vârful Ascuţit şi să ne întoarcem. Având la dispoziţie diferite site-uri de meteo, preferatul nostru fiind www.meteoblue.com , consultăm intervalul orar şi Înţeleptul îşi dă seama că nu avem suficient timp să străbatem distanţa şi e posibil să ne prindă ploaia cu fulgere chiar pe creastă. Ar fi depăşit marja de risc acceptabilă așa cum spune Armand.
    Atunci stabilim de comun acord să facem o tura în Piatra Mică pe care o ocolisem până atunci. Zis şi făcut. Pornim pe acelaşi traseu din dreapta cabanei. Traseul este comun cu cel care pleacă pe creasta pana la Șaua despărțiturii. Acolo este un punct de belvedere, un balcon care are şi un punct de informare. De acolo traseul pornește în dreapta către Piatra Mică. 
    Traseul porneste cu un povârniș abrupt către un perete alb de stânca ce iese în evidenţă de parcă cineva ar fi exploatat piatră acolo, peretele având o tăietură. 

    În poiana din faţa povârnișului se mai campează. Diferiți turiști se joacă acolo cu pietrele albe și fac diverse desene spre a fi văzute de sus, cruci, chipuri etc.


    După urcarea aceea pe abrupt traseul are câteva porțiuni mai expuse cu căţărări mai grele, câteva porţiuni cu cabluri şi lanţuri. Traseul se învârte aşa în jurul masivului până sus. În punctul cel mai înalt este Vârful Piatra Mică. 

    Din Vârful Piatra Mică ai o priveliște minunată asupra tuturor văilor din jur:






    Pentru că vârful nu este marcat am crezut mult timp că vârful este in zona unde sunt montate crucile eroilor deşi toţi aveam senzația de coborâre spre ele. După o documentare am aflat că senzaţia noastră era bună. 










Cristi se joacă cu un cablu :


Și un filmuleț:



    Apoi traseul continua pe creastă. Ne întâlnim cu un turist solitar din Franța. Înțeleptul își exersează cu o anumită plăcere și mândrie cunoștințele de limbă franceză. Ceva mai târziu am constatat că acești turiști solitari în Europa sunt un fenomen destul de dezvoltat întâlnind două personaje și în Retezat.


    După porțiunea de creastă urmează o porțiune de jnepeniș și altă vegetaţie, apoi e o porţiune ce o străbaţi pe sub vegetaţie. Armand face o filmare de zici că eşti în junglă. Ajungem la zona unde sunt instalate mai multe cruci ale eroilor din diferite timpuri. E interesant de observat evoluția în timp. Sunt unele foarte vechi și una nouă de metal foarte înaltă ancorată cu cabluri.




    Aici facem o pauză și servim rapid o bere pe care o împărţim. V-am spus că sunt responsabil cu berea nu? 😎


Apoi pornim în jos prin pădure spre Poiana Zănoaga. Sunt 30 de minute de coborât abrut prin pădure. Ai senzaţia că nu se mai termină. 



    În cele din urmă coborâm. Traseul iese în capătul Poienii Zănoaga. Facem un popas acolo. Ne împrietenim cu un căţel de stână. 



    Văzând norii care se adună ne grăbim spre cabană. La plecare un aşa zis cioban idiot ca se amuze asmute câinii pe noi. Descurajăm căinii cu beţele de treking şi scăpăm nevătămaţi.Drumul de întoarcere spre cabană e molcom şi liniştit. În dreptul adapostului salvamont care e ascuns în pădure înainte de ultima curbă spre Cabana Curmătura încep primele picături de ploaie. Salvamontul mai are un post chiar lipit de cabana acum astfel că primul e mai mult părăsit.Ajungem la cabană , găsim la terasa 2 alpiniști care facuseră un traseu de escaladă și prietenul Moggy. Un Saint-bernard pe care îl cunoaște toată lumea. Mai avea un frate dar a fugit după un urs şi nu s-a mai întors.



    Schimbăm impresii cu ei la o bere. Ei serveau un coniac mic și ne fac și nouă poftă. Servim unul (big mistake) şi intrăm în cabană deoarece începe ploaia. Aici avem parte de o surpriză placută.
    Grupul ce administra cabana ne pune muzică. Aveau un playlist de senzație. Nu te-ai fi aşteptat la vârsta lor. Erau toţi 3 foarte tineri, în jur de 18-20 ani dar aveau în playlist Bob Marley , Queen, Pink Floyd şi alte chestii foarte bune. Îi lăudăm şi ne ralaxăm la bere şi muzică. Petrec poate una din cele mai relaxante şi fericite seri din viaţa mea. 

Alături de noi se relaxează şi motanul Portocală şi prietena lui.





Mă relaxez poate prea mult 😂 şi exagerez cu berea.



    Ajungem la somn în cele din urmă. Dimineaţa Armand se trezeşte mai devreme face nişte mici explorări pe lângă cabană, apoi ne trezeşte şi pe noi. Înţeleptul îşi revine repede. 


Eu mă simt ca şi călcat de tren.😅


    Armand mă ia în primire și mă duce afară la spălat îmi da o cafea, un antinevralgic şi mă bagă la un mic dejun. Au efect şi îmi revin repede.E timpul să plecăm spre casă dar tot plouă. Legenda omului care aduce ploaia continuă. Nu mai amânăm punem pelerinele de ploaie pe noi achiziționate prin grija lui Sergiu înainte de aventura noastră spre Moldoveanu pe care o găsiţi aici şi pornim grăbiţi prin ploaie.


    Ajungem în o oră şi jumătate jos la Fântâna lui Botorog la fel de uzi ca şi cum am fi umblat fără pelerine deoarece am transpirat pe sub pelerine fenomen care se întâmplă în mod curent.
    Aceasta a fost prima poveste cu traseul din Piatra Mică.





Povestea nr.2

Personaje:

Radu Tăbăcaru aka Bărbosul - Iubitor de munte, schior bun, posesor de barbă îngrijită, iubitor de bere bună.

Cristian Tănase aka Înţeleptul – Bun căţărator, experienţă vastă, bun organizator și ghid.

Robert Constantin aka Roboţel – Rezistenţă psihică la efort, organizator, responsabil cu berea.

    A doua poveste porneşte în august 2017 când plănuim cu grupul o ieşire pe creasta nordică în Piatra Craiului să o testeze și bibicii. După ceva dezbateri hotărâm să participăm 5 persoane : eu, Cristi, George, Raoul şi Radu ,un coleg a lui Cristi, care atunci pătrunde în grupul nostru. Eu cu Cristi şi Radu ajungem înainte. Mă pescuiesc ei de la Ploieşti şi ajungem în Zărneşti. De la fântâna lui Botorog urcăm la Cabana Curmătura.
 

Aglomerație la cabana și camping:
 

Pentru că avem timp ne hotărâm să facem traseul Piatra Mică, aşa de încălzire pentru a doua zi. Se va dovedi o mişcare foarte bună mai ales pentru Radu care va fi prima dată pe un traseu care are porţiuni expuse ce trezesc emoţii. Traseul îl cunoașteți deja din povestea de mai sus. Singura mențiune ai fi evoluția lui Radu care se descurcă bine și își gestionează bine sentimentul de panică pe porțiunile mai expuse cu ajutorul lui Cristi.







 Înțeleptul având experiență îl va ajuta și a doua zi pe traseul pe creasta nordică dar, asta va fi altă poveste prieteni. (o găsiți aici )

Povestea nr.3

Personaje:


Anca Tănase aka Îmblânzitoarea de scorpioni - Bun căţărător, condiție fizică ireproșabilă, simț practic în situații limită.

Roxana Elena aka Pis/Pisi -veselă, rezistență psihică și fizică la efort, bun cunoscător al caracterului uman.

Robert Tănase aka Robert cel mic - Bun cățărător, valențe de alpinist, îndrăzneț, rezistent la efort, competitiv.

Adrian Tănase aka Bubu - Simpatic, ambițios, spirit competitiv, bun cățărător

Bogdan Maliș aka Bogdănel - neînfricat, energie inepuizabilă, simț de echilibru, bun camarad pentru ceilalți copii

Armand Tănase aka Țup – Bun organizator, simt de orientare excepțional, bun fotograf – bun de cărat echipament 😊

Bogdan Constantinoiu aka Nașul – Iubitor de munte și drumeții de tot felul, săritor, om cu o cultură vastă, bun povestitor și ghid.

Sergiu Maliş aka Capra Neagră – Bun căţărător, simţ al echilibrului la cote înalte, campion la table.


Raoul Strezea aka Pesedistul – Homo-politicus, bun organizator, glumeț, iubitor de munte.

Gheorghe Tudor aka George – Iubitor de munte, practicant de sport, iubitor de frumos și bun cărăuș pe munte.

Liviu Răileanu aka Liviu - iubitor de muzică și filme bune, cultură generală solidă

Raimond Voicu aka Suplu Durduliu aka Peorc – Vesel, bine dispune grupul, rezistenţă psihică, bun pedagog în ale muntelui.

Robert Constantin aka Roboţel – Rezistenţă psihică la efort, organizator, responsabil cu berea.

Cristian Tănase aka Înţeleptul – Bun căţărător, experienţă vastă, bun organizator și ghid.


    Ne aflăm în iulie 2018. A treia poveste începe cu o tură de revenire din Parâng pe care o efectuăm tot la Piatra Craiului. Cabana Curmătura devine cumva o bază a grupului.


Grupul de data asta este mult mai numeros, colegii nostri își iau copiii care sunt deja mai mari și încrezători. Este cooptat și Nașul care nu a putut veni la excursia în Parâng. Urcăm toți, care cum poate, de la Fântâna lui Botorog către Cabana Curmătura. Fiind cumva între cele două secțiuni ale grupului mă grăbesc pe traseul din pădure și la o curbă o apuc pe un drum forestier. Auzisem de el ca variantă de urcare la Poiana Zănoaga ca și traseu nemarcat. Mă ghidez asa ca direcție cu gps-ul de pe tel să văd daca mă îndrep spre direcția bună. Ar fi fost amuzant să mă rătăcesc într-o zonă așa mică. Ies foarte convenabil sub Poiana Zănoaga pe un drumeag ascuns sub niște brazi. Drumul părea destul de folosit deși, nu era evident. Probabil am tras eu concluzia că este folosit de cei de stână. Ajung prima secțiune din grup și merg cu ei la cabană. Ajung și ceilalți în scurt timp. Ne cazăm în aceeași cameră mare pe care de data asta cred că o ocupăm pe toată.
Armand, cei mici ai lui și Anca aleg paturile de sus din mansardă. Copiii sunt foarte fericiți de alegerea făcută.
Robert cel mic execută în joaca lui o mică cascadorie peste gardul de la terasa cabanei și ne sperie pe toți. Primul care reacționează e Nașul care îl zărește de la balcon strigă ce s-a întâmplat și se repede pe scări înaintea tuturor. Bravo Nașu! Viteză de reacție bună. După el coboară în cea mai mare viteză și părinții lui. Din fericire nu a fost nimic grav, mai mult a fost sperietura.
    E deja seară asa că pornim activități specifice cabanei. Băieții deschid campionatul de table.


Alți citesc:


 Unii se alintă:

 

    Cabana este plină de data asta și sunt grupuri care cântă la chitara acompaniind cântece de munte specifice. O atmosferă pe care o întâlnești doar la munte cu oameni faini și atmosferă plăcută. Campingul era și el plin. Erau și foarte mulți turiști străini. Cu greu ne băgăm la somn.

Discuții în ceas de noapte despre mistrețul fioros :
 

A doua zi de dimineață pornim pe vânt spre Piatra Mică având din nou aceeași problemă intervalele orare când nu plouă. Apar glumele cu Armand care merge cu norul de ploaie după el.
Ajungem la punctul cu balconul pentru belvedere ultimul loc unde am fost toți:
 


În traseul pe care îl știți deja voi evidenția 3 aspecte:
I
La începutul urcării fiind o porțiune mică expusă de cățărare cu un cablu și ceva vânt Raoul se descurajează și nefiind nimeni în spatele lui să îl încurajeze, renunță la urcare. Fotograful surprinde exact momentul când în spatele meu Raoul renunță.



Vorbim de Raoul care făcuse fără mari probleme traseul de 4 ore pe Jepi și făcuse cu un an înainte toată creasta nordică din Piatra Craiului (povestea e aici). Dar, de data, asta a fost momentul clasic când dacă nu ai un înțelept trebuie să îți cumperi. Cristi era înainte și supraveghea grupul cu copii.
La întoarcere după câtiva pași se întâlnește cu Raimond și Roxana. Te-ai fi așteptat ca Raimond la experiența lui să îl încurajeze și să urce toți 3. Ce credeți că s-a întâmplat? Raimond și Raoul se încurajează unul pe altul la puturoșenie și se întorc la lenevie în jurul cabanei. Chestionat mai târziu despre această întâmplare Raimond dă vina că o proteja pe Roxana. Ea știți că poate mai mult din povestea din Bucegi pe care o găsiți aici .
Rușinică Raoul ! Rușinică Raimond !

II
Liviu deși se află pentru prima dată pe acest traseu merge liniștit si concentrat înainte. George martor la conspirația lenii ca să o numesc așa nu se lasă prins și merge cu noi înainte deși și el se afla prima dată pe acest traseu.
Bravo Liviu ! Bravo George !
III
Copiii se descurcă exemplar pe traseu și cu ceva supraveghere fac față cu succes. Beneficiind de gene bune de la părinți, le moștenesc calitățile. Pe anumite porțiuni beneficiază de puțin ajutor și îndrumare dar în genere sunt inepuizabili.
    Bravo părinților care îi încurajează la astfel de activități !


















Cei mici primesc lecții și îndrumări:


 

 


    Ajungem cu toții la Vârful Piatra Mică. Anca ne confirmă bănuielile cu locația vârfului Piatra Mică. Mergem mai departe pe traseu. Ajungem pe creastă:


 

 Apoi la Crucea Eroilor.

 


Coborâm fără probleme la Poiana Zănoaga unde ne jucăm cu cercul.
 

Om cu cercul la cap 😇:


    Goniți de amenințarea ploii ne grăbim spre cabană. Ajungem la timp. După o ploaie scurtă apare soarele. Armand face o expediție pe cont propriu până pe Creasta Nordică pe un traseu nou.

 



     Noi restul ne relaxăm la cabană aruncând periodic câte o privire pe site-urile meteo să vedem ce șanse am avea mâine să prindem un timp fără ploaie.
Sergiu, Nașul și Silviu se hotărăsc să plece spre casă analizând că nu ar mai fi șanse de vreme bună în a treia zi. Ne luăm la revedere și ei pleacă printre picături spre mașini jos.
Noi mai rămânem o seară la cabană. Cunoaștem două fete venite din Chehia care campaseră și ele la Curmătura având aceeași speranță: vreme bună a doua zi pentru câteva ore pe creasta nordică. Auziseră povești despre cât de frumos este traseul și veniseră special pentru asta. Ne împărtășesc impresii despre țara noastră și turismul montan în general în Europa. Au o impresie foarte proastă despre mărcile noastre de bere. Nu că noi am avea alta dar la cabana nu e vorba despre bere ci despre a bea bere cu prietenii. Cehii sunt renumiți atât pentru berea lor cât și pentru faptul că sunt pe primul loc la consumul pe cap de locuitor. Ceva așa amuzant despre bere: la un moment dăm peste o cutie de bere și o vărsam. La care ele se uită la noi și ne aruncă așa o vorbă: în Cehia nu se iartă așa ceva, dacă verși berea plângi 😌
Mergem la somn cu speranțe pentru a doua zi. Ne trezim și așteptăm ora 11 , oră de la care ar fi trebuit să vină soarele conform site-urilor meteo. Din păcate de data asta nu au mai avut dreptate. Ploaia continuă. Mai stăm o oră și renunțăm. Plecăm spre mașini dar, dacă tot nu aveam ce face Armand propune să o luăm pe un traseu nou cu bandă albastră spre Prăpăstiile Zărneștilor. 
Ajunși acolo ploaia încetează dar sus creasta se vedea înegurată. Traseul merge paralel cu traseul cu drumul forestier cu excepția ultimei părți care trece prin pădure. Înainte de ieșirea în Prăpastiile Zarneștilor e o mică porțiune mai dificilă.De acolo am mers prin defileu 4-5 km. E o porțiune foarte frumoasă cu pereți de stâncă spectaculoși. Se trece chiar printr-o rezervație geologică.

  




    Pereții sunt plini și de trasee de alpinism cu nume haioase, cu diferite grade de dificultate. Există obiceiul ca cine face traseul prima dată să îl poată și boteza dar cu obligația să îl întrețină. Trecem pe lângă un turist care era ajutat de salvamont având o fractură la unul din picioare.

Cei mici mai fac ceva explorări:


    Ajungem la adăpostul salvamont Zărnești unde facem o pauză si o nouă sesiune de joacă cu cercul.


    Cele două fete din Cehia trec pe langă noi având aceeași idee cu traseul de întoarcere. Ele foloseau un sistem interesant de share ride prin Europa. Le aștepta o mașină în Zărnești care le ducea până în Austria. Nouă la ora aceea ne era străin acest sistem. Am mai auzit de el ulterior.
În cele din urmă ajungem la mașini și plecăm spre casă.

Acestea au fost poveștile din Piatra Mică prieteni !

Asta e harta cu traseele evidențiate:



Bonus:


Cabana Curmătura în alte timpuri. (Sursa : https://vrosulescu.blogspot.com/2016/03/cabane-vechi-iii.html)


Casa Radu Negru era undeva mai sus de refugiul Grind pe care îl știti toți. A fost dărâmat de o avalanșă. Un timp a mai existat platforma pe care mai campa lumea dar, a fost acoperită de grohotiș. De aceasta casă se leagă povestea unui celebru traseu din Piatra Craiului până in Munții Făgăraș. 



Cabana Ascunsă / Refugiul Ciorânga Mare / Refugiul Fata Pădurii / Refugiul Speranţelor. Toate aceste nume denumesc, în timp, un adăpost montan misterios, ferit de drumeții normali. Era pe un traseu nemarcat. În 2015 a fost marcat un traseu până la el. E bază de escaladă pe abruptul vestic.


Actualul refugiu Diana care are și cântec special pe munte.
Observați că atunci în anii 30 când au inceput primele ”asociații ale drumeților” să facă cabane prin munți aveau denumirea de ”case”. Vedeți Casa Babele, Casa Alexandru Vlahută actuala Cabană Vârful Ciucaș etc. Închei aici cu promisiunea unui bonus consistent și in următoarea poveste din Piatra Craiului.
Cu bine !


Recomandări:
  1. Interesați-vă dinainte la cabană ce operator are semnal la telefon în zonă. Măcar unul din voi să aibă o cartelă în rețeaua respectivă. De preferat să aveți la voi telefoane dual sim. Când nu merge un operator poate merge celălalt.
  2. Instalați Aplicația Salvamont. Au trasee, hărți și cel mai important au modalitate să ceri ajutor.
  3. Încălțăminte rezistentă și comodă. Drumul e lung și picioarele sunt cei mai buni prieteni ai tăi. Nu e loc de erori. Ciocolată, alune, migdale sau alt fel de nuci. Sunt energetice și se consumă rapid.
  4. Nu ignorați hidratarea, recipiente de apă. Se va consuma fără să observați, multă apă. Preventiv luați un mic filtru portabil pentru apă și recipiente de apă deajuns. Traseul are surse de apă, dar faceți un plan. Notați pe hartă unde sunt.
  5. Echipament: să nu lipsească pelerina de ploaie, frontala, baterii de rezervă, bețe de treking, ceva plasturi, un bandaj, soșete de rezervă, și măcar un element de îmbrăcăminte mai gros și călduros.
  6. Evitați bumbacul. Păstreaza apa și se usucă greu. În rândul alpiniștilor există o vorbă : ”bumbacul ucide”.
  7. Luați pauză la fiecare oră câte 5 minute măcar. Oboseala poate crea probleme de stabilitate în deplasare.
  8. Faceți rost și de o hartă in format clasic fizic de hârtie. Poate fi folositor. Descărcați hărți offline. Încercați aplicații de gen. Poate fi folositor www.muntii-nostri.ro , au și aplicație dar ca multe alte chestii de gen trebuie sa plătiți pentru hărtile care nu sunt gratuite și asta nu e.
  9. Încercați să rămâneți un grup compact pe traseu. Se pot ivi probleme sau unul din grup se poate rătăci.
  10. Treceți peste probleme și stări de oboseală sau ceartă. Muntele unește oamenii și testează prietenii.

Comentarii