vineri, 14 august 2020

Traseu montan în Rezervația Naturală Cozia

Traseul Montan în Rezervația Naturală Cozia :


Brezoi - Vf.Narățu - Șaua Târsa - Gura Lotrișorului


Bonus : Cetatea Poenari și Lacul Bâlea



Durată traseu : 8-9 ore

Marcaj traseu : punct roșu      


Diferență nivel : 1180 m

Brezoi : 320 m, Vf.Narățu 1509 m (Vf,Cârligele, Poiana Târsa 1275m, Gura Lotrișorului 290 m



- Evidențiat cu verde traseul nr.14 ------------------------------
- Evidentiat cu galben varianta mea de întoarcere -----------------------------



Date suplimentare:


Deși regiunea este rezervație naturală și teoretic administrată ca atare, traseele din Brezoi există doar teoretic. Sunt neomologate, marcajele sunt rare , făcute prost iar cărările neumblate nu te ajută prea mult.

În orășelul Brezoi există desigur un centru de informare în care s-au investit probabil fonduri europene dar în teren, pe traseu nimic. Traseul este marcat acum câteva zeci de ani de un învățător local din entuziasm și din când în când a sunt marcaje mai noi cu șpreiul de vopsea.

 
Există la începutul traseului în sat un panou de informare cu traseul dar este complet inutil. 




Am găsit acest site cu ceva informații despre trasee: http://www.ecolotru.ro/trasee-turistice.html.

Pentru traseul ales de mine, durata indicată a traseului era de 4-5 ore. Când îl accesai însa, durata era 8-9 ore. La prima vedere am crezut că diferența ar proveni din faptul că a doua oară îți arată distanța dus - întors. Desigur, nu era așa.

În poveste voi detalia ceva mai mult porțiunile cu probleme poate voi fi de ajutor pentru alți turiști pentru că am citit ulterior povești cu turiști rătăciți cu zilele pe acolo dormind noaptea pe pământul gol și regăsind cu greu traseul. La o prima analiză și documentare totul părea o plimbare prin pădure cât să umplu timpul unei zile până seara, la concertele de blues din cadrul Hippie Nights - Summer Camp Brezoi. S-a dovedit o mică aventură, fiind și prima mea aventură montană unde am fost singur pe munte.



Brezoi - Vf.Narățu - Șaua Târsa - Gura Lotrișorului


Singur pe munte




Povestea:

Personaje:

Robert Constantin aka Roboţel – Rezistenţă psihică la efort, bun organizator, responsabil cu berea.


    La sfârșitul lunii iulie 2020 am primit o invitație să particip la una din serile concertelor de Blues and Rock de la Summer Camp Brezoi, Râmnicu Vâlcea. Am acceptat invitația și am căutat niște trasee montane prin apropiere ca să îmi ocup ziua. Prima opțiune a fost Rezervația Buila - Vânturarița unde în zilele acelea făceau o mică excursie alți doi prieteni, respectiv Cristi Tănase și Bogdan Chiper.
    Cum nu aveam legături montane între Rezervația Buila - Vânturarița și Rezervația Naturală Cozia în mijlocul căreia mă aflam am decis să explorez singur zona Brezoi.
    Am făcut o documentare, am dat jos și instalat o aplicație recomandată de cei din zonă (apicatia ArcGIS), aplicație care în zona aia s-a dovedit a fi utilă. Am studiat ceva hărți și am ales un traseu, am zis eu așa, să fie de 4-5 ore dus și dacă e cazul să nu mă întorc pe șosea încă 4-5 ore înapoi.
    Am ajuns vineri seara în Brezoi și am trecut direct la odihnă, dupa o călătorie cu trenul până în București, cu un microbuz până în Râmnicu Vâlcea de unde am mers cu mașina.
    Fiind în plan o explorare singur am fost ceva mai prudent și am luat la mine echipament complet, apă, hrană, pelerină, frontală, baterii, cuțit, bețe, fluier contra urșilor, haine și șosete de schimb.
    Ca reper din Brezoi luați liceul local pe lângă care treceți lasându-l în stânga urcând pe străduță. 



După 500 m din străduța principală se va desprinde în dreapta o uliță pe care trebuie să o urmați înspre pădure în sus. La acea intersecție găsiți și informarea despre traseu. 


Ulița se ingustează până în capăt unde începe traseul. Aici sunt două variante: în sus pieptiș sau prin dreapta pe lângă ultima casă.
    De aici a început ploaia așa că m-am felicitat pentru luarea bețelor și nu va fi ultima dată. Traseul continuă prin pădure pe o cărare largă pe lângă ceva fânețe și livezi. Se trece prin prima poiană pe care o străbateți ușor și logic. 







    Foarte repede se ajunge la o a doua poiană unde dispar reperele de orientare iar de marcaj nici nu poate fi vorba. Cărarea duce în dreapta, spre o livada și străbate acea livadă. 









    Ajuns la livadă îmi dau seama că totuși ceva e în neregulă, mă întorc și pornesc pieptiș prin iarbă în sus prin poiană spre liziera pădurii. Înainte de liziera pădurii se dovedește că am luat decizia corectă și găsesc marcajul pe o mică stână părăsită. 
 
Urc spre pădure unde găsesc un marcaj și o cărare. Cărarea străbătea înainte un deal și o viroagă, desigur, fără marcaj. Dau si de o îngrădire cu sârme prin pădure, probabil un răzor de proprietate privată. După o mică explorare găsesc în stânga marcajul , traseul făcând un mic ocol pe o muche ce duce la un punct de belle-vedere spre satul Brezoi. 




    Ajuns la punctul acela am luat o mică pauză și am făcut ceva poze. După o mică pauză și un cpc :), traseul ocolește acel punct prin dreapta. 
Vă las să admirați ținutul Cozia de sus:





Imediat după, cărarea înaintează drept dar te duce intr-o vâlcea. Verificând aplicația pe telefon , văd că sunt cumva paralel cu traseul. Decid să înaintez așa prin acea vale până reîntâlnesc traseul. Din păcate, după aproximativ 30 de minute de urcat pieptiș observ că valea se blochează cu un abrupt de piatră și sunt nevoit să mă întorc pierzând alte 30 de minute. 




La un moment dat alunec pe frunzele ude. Mă salvează bețele pe care le-am înfipt din reflex în sol și pietre. Unul din vârfurile bețelor se indoaie în urma acestei întâmplări dar sunt mulțumit că am scăpat doar cu atât. Ajuns înapoi la punctul de bell-vedere încep să fac cercetări și observ un nou semn foarte șters în dreapta sus pe un brad astfel că trebuie făcut aproape un cerc în jurul punctului menționat.  
  
 De acolo traseul pornește pe culme, oarecum drept. Zic oarecum pentru că poteca este foarte puțin umblată, marcajul foarte rar. Îl pierzi, îl regasești, mergi foarte mult pe orientarea proprie și pe intuiție. Se trece printr-o zonă de culme unde localnicii sau turiștii, prin anii 90, au făcut foarte multe inscripții pe copaci. Zona este frumoasă și săbatică, am întâlnit fecale de urs , cranii de lup sau câine.


    Înaintând cu greu prin pădure pierzi mult timp încercând să pastrezi o trasă cu traseul teoretic. În zona Muchia Vulturesei cărarea este un labirint care se pierde și îl regăsești doar cu mare răbdare și timp. Pentru povești mai inspirate vă las link-ul asta:
https://sites.google.com/site/romanianatura31/home/carpatii-meridionali/capatanii/muchia-vulturesei



 După am realizat ca traseul e de fapt de 8-9 ore si nu de 4-5 ore. Mă regrupez și decid totuși să continui deși eram singur și timp de 4-5 ore nu am întâlnit nici un om, cioban sau turist. Ajuns după 5 ore și jumătate de orbecăiala în dreptul Vârfului Narățu după cum îmi indica aplicația, îmi dau seama că de fapt nimeni din cei de la administrație nu și-a bătut capul să verifice datele din teren ale traseului. 
    Vârful Narățu (Vf Cârligele Olăneștilor) nu este pe traseu, el este în dreapta traseului. Se ajunge la el pe un fel de cărare, așa intuitivă. Am citit ulterior tot felul de povești cu turiști ratăciti cu zilele pe aici. După o nouă orbecăială către vârf și înapoi decid că e deajuns, am ajuns la punctul maximal al traseului care ducea în vale pe drumul național de unde ar fi trebuit să merg 2 ore pe șosea și după alte 4 ore prin pădure. 
 Pe site-ul rezervației gasești foarte puține informații sau chiar nimic despre traseele din Brezoi : https://cozia.ro/index.html .
    Pornesc voinicește înapoi. Cam după 45 de minute zăresc în stânga mea o cărare ce cobora spre stânga jos cum coboram pe muchea unui deal. Studiind poziția în teren si mergând pe ea așa 5 minute, mai mult de curiozitate, văd că are un marcaj ciudat, o dungă galbenă pe copaci. Probabil era un traseu cu marcaj forestier folosit des de localnici deoarece și copacii erau plini de inscripții.  

 





  
 Deși mă devia în stânga un pic, noua cărare era bine marcata și cobora abrupt și direct spre sat. Decid pe loc să abandonez vechiul traseu sinuos și prost marcat și să cobor pe aici. După circa 60 de minute mă felicit pentru opțiune deoarece deja se vedea foarte aproape satul și se auzea muzica artiștilor care repetau pentru concert.

 Colecție de inscripții:









    Fiind foarte aproape îmi permit să fac o nouă deviere și părăsesc noua cărare, fac dreapta jos prin valea unui pârâu pornind drept în jos spre șosea. După 15 minute de coborât observ urme de om , paralel cu pârâul pe marginea căruia mergeam (Mesteacănu), deci era un loc umblat de cei din sat. 

Ciupercă la înălțime:
   

Rădăcini interesante pe valea Mestecănului :



   Foarte repede ies din acea vâlcea și ajung pe un drum forestier ce cobora din stânga. Studiind harta, cred că venea de pe Valea lui Stan (cea din Brezoi). 
    Am trecut printr-o zonă ciudată în care drumul ce mergea la vale era îngrădit de porți și garduri dar deschise. Pe marginea drumului erau gospodării cu case mai mult sau mai puțin locuite. 



   Am ieșit în sfârșit la șosea , am pornit în dreapta spre centrul orășelului unde eram cazat, apoi, după un duș am participat la concertul de blues din seara respectivă. 

   Străbătusem un traseu de munte absolut singur într-o zonă sălbatică și aveam un sentiment aparte, de încântare și ușurare că am terminat cu bine.



Concluzii:

- Traseul este neomologat , marcat rudimentar și nu îl recomand începătorilor sau turiștilor solitari deoarece mai mulți ochi ajută la identificarea traseului și marcajului rar.

- Hărțile, ca multe altele, sunt preluate de pe google maps, sau vechi hărți la origine rutiere cu direcția de mers în jos, astfel vă recomand să o modificați acasă pe calculator cu direcția de mers în față și să o aveți și printată. Nu strică să vă nordați harta și să stabiliți direcțiile de mers și întors cu puncte cardinale.

- Aplicația recomandată de localnici este destul de exactă și nu este rău să o aveți instalată în telefon (ArcGIS).

- Durata traseului este de 8-9 ore dar luați în calcul că este posibil să mai pierdeți timp, căutând marcajul rar.

- Vârful Narățu este cumva în dreapta traseului și se ajunge la el destul de ușor dar calculați timp la traseu încă 30 de min cel puțin dus - întors.

- Străbaterea unui traseu de munte munte singur mai ales pe un traseu mai puțin umblat implică mai multă responsabilitate, pregătire și prudență. Eu am putut jongla cu diferite cărări și alternative de coborâre pentru că știam direcția generală de coborâre și pentru că forma fizică și experiența mi-au permis asta.

- Zona este deosebit de frumoasă prin sălbăticia ei și într-un grup experimentat vă veți bucura de o experiență inedită.


Bonus:

Duminică am plecat spre casă alegând Transfăgărășanul ca drum de întoarcere unde am făcut două mici popasuri active:


- Cetatea Poenari cu ale sale 1480 de scări.Cetatea este situată pe un vârf de munte care domină Cheile Argeșului, lângă localitatea Arefu, la 4 kilometri de barajul și lacul de la Vidraru, pe vale mai jos, lîngă centrala hidroelectrică Vidraru. Inițial, pe vremea lui Negru Vodă, a fost construit un singur turn; apoi construcția a fost dezvoltată în scop de refugiu sau punct de observație de către Vlad Țepeș, adăugându-i-se turnuri, ziduri și dependințe. Cetatea Poenari a fost reședința secundară a lui Vlad Țepeș, fiind construită ca post de fortăreață contra otomanilor.
Lacul Bâlea: este un lac glaciar (format în circ glaciar) situat la o altitudine de 2034 m, în Munții Făgăraș, Județul Sibiu. Dimensiunile lacului sunt: 360 m în lungime, suprafața de 46508 m2 și adâncimea de 11,35 m. În anul 1932 lacul Bâlea și o suprafață de circa 180 hectare în jurul lacului au fost declarate rezervație naturală.
Cea mai veche atestare a unei ascensiuni în acest masiv a fost consemnată de către doctorul G. Lindner în jurul anului 1700, în regiunea Bâlea-Valea Doamnei. Înainte de anul 1750 o nouă mențiune precizează prezența în zonă a căpitanului Jacob Zultner, cu scopuri geografice și legate de trasarea graniței.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_B%C3%A2lea










Recomandări generale:



1. Încălțăminte rezistentă și comodă. Drumul e lung și picioarele sunt cei mai buni prieteni ai tăi. Nu e loc de erori.

2. Ciocolată, alune, migdale sau alt fel de nuci. Sunt energetice și se consumă rapid.

3. Nu ignorați hidratarea, recipiente de apă. Se va consuma fără să observați, pe traseu, chiar și 4 litri de apă de persoană. Preventiv luați un mic filtru portabil pt apă și recipiente de apă deajuns. Traseele au sau nu surse de apă așa că faceți un plan. Notați pe hartă unde sunt.

4. Echipament: să nu lipsească pelerina de ploaie, frontala, baterii de rezerva, bete de treking, ceva plasturi, un bandaj, soșete de rezervă, și măcar un element de îmbrăcăminte mai gros și călduros.

5. Evitati bumbacul. Păstreaza apa și se usucă greu. În rândul alpiniștilor există o vorbă ”bumbacul ucide”.

6. Luați pauză la fiecare oră câte 5 minute măcar. Oboseala poate crea probleme de stabilitate în deplasare.

7. Faceți rost și de o hartă în format clasic fizic de hârtie. Poate fi folositor. Descărcati hărți offline. Încercați aplicații de gen. Poate fi folositor www.muntii-nostri.ro , au și aplicație dar ca multe alte chestii de gen trebuie sa plătiți pentru hărțile care nu sunt gratuite.

8. Încercați să rămâneți un grup compact pe traseu. Se pot ivi probleme sau unul din grup se poate rătăci.

9. Treceți peste probleme și stări de oboseală sau ceartă. Muntele unește oamenii și testează prietenii.

Un comentariu: