Orașul Sinaia

2

Orașul Sinaia

Castelul Peleş, Sinaia (sursă foto: facebook.com/muzeulnationalpeles)

  Un oraș cochet elegant apărut de nici unde. La această oră este poate cea mai elegantă stațiune de munte din țară. Cu hoteluri vechi cu tradiție sau mai noi cu ștaif. Cu Palatul Peleș impunător, cu cârciumi elegante. Cu o pârtie de renume. Totul vrea să spună aici eleganță, stil, istorie, aristocrație. 

  Este situat la o altitudine între 800 m și 1000 m. Sinaia este situată la poalele munților Furnica, Zgârbura, Colții lui Barbeș și Culmea Izvorului. Există pârtii de ski, de bob chiar, trasee pentru atv sau cărări de munte pentru drumeții. 

   Dar noi aici o să vorbim despre oraș și despre spiritul lui. 

  Este orașul meu natal așa că o să vă îndemn la plimbări lungi pe străzile lui , în special pe cele secundare, să admirați frumusețile arhitecturale și să ”simțiți” orașul. Are niște alei cu scări foarte frumoase. Exemplu Aleea Nifon.  

  Este un oraș cu un spirit special și destul de tânăr. El nu are istorii îndepărtate sau tradiți de milenii. Privind arhitectura ai crede că apariția lui e la milenii în spate. Dar nu. Aici a fost doar o vale împădurită unde spătarul Mihai Cantacuzino între 1690 – 1695 construiește o mânăstire. Pentru că el se căsătorise la cea mai veche mânăstire din lume, Mânăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai din peninsula cu același nume, mândru tare de acest fapt dă denumire mânăstirii, Sinaia. 

  În jurul acestei mânăstiri apare un mic cătun format din lucrătorii aduși să muncească moșia mânăstirii. 

  Toată valea Prahovei era atunci organizată în două comune numite Podul Neagului și Comarnic formate din mici și foarte mici cătune. 

  În 1866 regele Carol I vizitează mânăstirea, se îndrăgostește de zonă și se implică în organizarea și dezvoltarea ei. Hotărăște să facă o rezidență de vară aici. În 1872 cumpără teren aici și în 1873 încep lucrările la Castelul Peleș. In 1874 regele scoate regiunea de sub administrația comunei Comarnic și o denumește Sinaia după mânăstire. Așa a apărut documentar Orașul Sinaia. 1874, destul de tânăr orașul nu? O dată cu stabilirea familiei regale aici zonă începe să fie căutată de aristocrația societății și marii industriași pentru case de vacanță, care mai de care angajând arhitecți renumiți ai timpului.  

  Apar și hotelurile luxoase, pentru acele timpuri, cu arhitectură deosebită. Și astfel în câteva zeci de ani se naște o stațiune, perlă a coroanei. În jurul tuturor aceste case de vacanță, hoteluri și afaceri apar și locuitorii, cei care trebuiau să lucreze la ele. 

  Apariția industriașilor în zonă înseamnă și oportunități de afaceri astfel se construiesc mici fabrici de cherestea, de var și una de cuie. 

  În genere dintr-o dată apăruse un orășel de munte dichisit cu ștaif. 

  Farmecul orașului în sine constă în perlele arhitecturale ascunse sau nu pe străzile orașului. Ele sunt nenumărate dar ne vom rezuma la 10:

Citeste tot »

Comuna Pârscov - Ținutul dacilor lui Decebal

3

Comuna Pârscov 

Ținutul dacilor lui Decebal

Foto: De la Mihai Moise, CC BY 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=58699306

Pârscovul/Pîrscov este o comună pe malul râului Buzău pe dealurile blânde ale subcarparților de curbură. Este străbătut de DJ 203L și de calea ferată Buzău – Nehoiașu operată acum privat. Satul Pârscov este satul bunicilor mei paterni unde s-au stabilit prin anii 60 și care a fost ținutul de basm al copilăriei mele. Un ținut al pomilor fructiferi, al viilor și al crescătorilor de animale. Agricultura este una din preocupările locuitorilor dar nu putem spune că este una de succes ci mai degrabă o agricultură de subzistență, cultura principală fiind porumbul, ca și sursă de hrană pentru animale.

Istoria antică a locurilor ne duce până in epoca fierului, în satul Bădila fiind găsite urmele unei așezări din epoca timpurie a fierului 1200 – 500 î.e.n.

Mai departe în satul Pârscov găsim urme ale așezărilor din epoca bronzului așa numita Cultură Monteoru.

Înaintăm și găsim ruinele unei Cetăți Dacice în comuna Pârscov în satul Târcov, cetate ce datează din perioada lui Decebal și care se crede că ar fi avut rolul să pazească trecătoarea spre Transilvania.

Traversăm timpul și găsim și urme ale unei așezări din timpul marilor migrații sec II-IV e.n. în satul Bădila.

Primele documente scriptice sunt cele emise de Neagoe Voevod Basarab în anul 1519 prin care întărește apartenența boierului Tetiu asupra satelor din zonă.

Putem mentiona aici că pe teritoriul comunei a fost găsit și un tezaur cu monede din aur din secolul V e.n precum și o secure de bronz de tip Tufălău.

Din perioada evului mediu zona a fost cunoscută ca „Athosul românesc de la Curbura Carpaţilor“ deoarece istoria locului a fost împletită cu istoria monahală. Aici în această zonă până și moșierii erau preoți. Sunt atestate documentar multe biserici, mânăstiri și schituri din care acum se mai păstrează foarte puține. După ce boierul Ioniță a vândut moșia Episcopiei Buzăului, îi urmează boierul Cândescu care vinde moșia din satul Bădila tot episcopiei cu condiția clădirii unei mânăstiri. Mânăstirea se realizează dar capată un nume ”rău” , ” Blestematele”, căci episcopul Chesarie venind în control găsește măicuțele cu copii mici și le blesteamă.

Pârscovenii încep să își piardă pământurile în favoarea episcopiei și devin clăcași. Exceptie fac o parte din sătenii din Robești și Bădila care aveau teren pe lângă râul Buzău spre centru satului. Ei sunt reținuți documentar drept ”Ghiculeștii”
Sursă: www.ziarullumina.ro

Comuna are și o puternică viață culturală, fiind zona de origine a scriitorului și poetului Vasile Voiculescu în cinstea căruia sunt organizate periodic manifestări literare și chiar o școală de pictură.

Să trecem la telegrama turistică. De ce să vizităm Comuna Pârscov?  

Citeste tot »

Orașul Buzău - Bouzeos

2

Orașul Buzău

Foto:https://www.buzaucity.ro

Introducere:

   Denumirea orașului vine de la râul pe malul căruia a luat naștere. Denumirea grecească a râului era Museos. În greacă M se citește B. Denumirea vine din mai vechea denumirea tracă Bouzeos.

   Primele mențiuni sunt legate de râul Buzău și de martiriul Sfântului Sava care a fost prigonit de către regele got. Vă mai amintiți povestea dealului Istrița? Dacă nu o găsiți aici. Ei bine rege got Atanaric care a avut tabăra principală în dealul Istriței l-a înnecat pe Sfântu Sava în râul Buzău în jurul anului 372 e.n.       

   Martiriul lui a fost recunoscut de creștini el fiind sărbătorit atât de ortodoxi cât și de catolici. Este un sfânt de care localnicii se simt apropiați deși el era unul din goți dar era unul creștinat, de aici numele ”Sfântul Sava Gotul”. Desigur, într-un act de patriotism, biserica ortodoxă îi atribuie origini stră - române și refuză să îi mai spună popular gotul și îl denumește Sfântul Mucenic Sava. Argumentul lor fiind martiriul pentru poporul nostru și faptul că menționa în corespondență vechimea credinței creștine a populației din zonă.

   Sunt date și indicii că zona a fost locuită cu mult înaintea erei creștine, culturile Gumelnița și Monteoru indicând acest lucru. Sunt date care indică că în perioada medievală a existat și o cetate a Buzăului, dar nu s-a reușit localizarea ei.

   Istoria orașului scrisă începe în secolul XVI e.n. când orașul Buzău este indicat ca târg. Începând cu istoria timpurie orașul este supus la o serie nesfârșită de invazii și distrugeri gotice, otomane, razboiul cel lung, revoluția de la 1821, ocupația germană din primul război mondial în 1916, a doua ocupație germană din al doilea război mondial, ocupația sovietică din 1944, epidemii de ciumă și holeră, cutremure și altele. Cumva orașul se reface de fiecare dată. Un factor important al rezistenței comunității a avut-o mereu în aceasta zonă și puternica activitate a bisericii creștine, aici fiind un centru zonal foarte important. Poate ați auzit de Biblia de la Buzău din 1691.

   În oraș există o comunitate importantă de romi, una mai mică de evrei și una integrată de etnici bulgari denumiți ”sârbi” . De la acești ”sârbi” care au suprapus știința lor de conservare a cărnii peste cea a localnicilor crescători de oi și peste moștenirea tătară din nordul județului a luat naștere o cultură a cârnaților și a salamurilor de casă crud uscate denumite babic, ghiudem și cârnații de Pleșcoi.

   Deci să recapitulăm: un mic târg cu origini trace pe malul unui râu ce izvorăște din Munții Ciucaș, ce are drept patron un sfânt got și cu o importantă viață ecumenică.

   Fiind orașul unde am crescut și unde trăiesc acum am ezitat un pic să scriu despre el deoarece tocmai unde ești zilnic , acolo nu observi sau nu cunoști ce e în jurul tău.

Acum să trecem la telegrama noastră. De ce să vizităm Buzăul?

Citeste tot »

Tomis Constantiana

0

Constanța

Voi încerca să vă îndemn să vizitați acum o serie de orașe. Începem cu unul din orașele copilăriei mele. Zic unul din ele pentru că da, e orașul bunicilor mei materni și cumva prin adopție e unul din orașele mele de suflet.

E un oraș cu o istorie ce se întinde pe 3 milenii. La origine în zona peninsulară a orașului a fost o colonie grecească. Așezarea se numea Tomis. Prima atestare documentară datând din anul 671 î.e.n. În jurul anului 71 î.e.n orașul este cucerit de romani și redenumit Constantiana după sora împăratului Constantin cel Mare. Cumva Constanța este o ”insulă”. Pe o parte este marea, apoi sunt 2 lacuri mari Suitghiolul sau așa cum îi spun constănțenii Ghiolul Mare, Lacul Tăbăcăriei sau Ghiolul Mic, Canalul Poarta Albă - Midia - Năvodari și Canalul Dunăre – Marea Neagră.

Interesant este faptul că aceste ținuturi au fost colonizate de greci, dar de grecii din Asia Mică originari din orașul Milet ce se află acum în Anatolia pe teritoriul Turciei, ei fiind întemeietorii și altor colonii grecești pe teritoriul țării noastre cum ar fi Histria.

Orașul a făcut parte din imperiul roman de răsărit până prin aproximativ secolul 7 e.n când a fost abandonată datorită invaziei popoarelor slave mai exact a vecinilor nostri bulgari care au și avut în stăpânire toată Dobrogea pe atunci numita Sciția Minor. În timpul evului mediu Țaratul Bulgar decade și Dobrogea devine independentă și Constanța apare cu numele actual, apar navigatorii italieni, genovezi, coloniști germani. Apropo câți dintre noi știu că în Dobrogea a fost o importantă colonie germană care a dispărut la începutul celui de al doilea război mondial când sub lozică Heim ins Reich Germania nazista iși cheamă acasă toți cetățenii.

După o istorie frământată în timpul căreia Dobrogea este pe rând independentă, provincie a Țării Românești, colonie turcească iar în 1878 Dobrogea se alipește de țară definitiv. Se construiește podul peste Dunăre a lui Anghel Saligny care consfințește unirea definitivă cu țara mamă, cumva revenind la starea de acum 3000 de ani pe vremea daco – geților. Administrația nou înfințată românească găsește aici un ținut minunat populat cu greci, lipoveni, turci, aromâni, armeni, evrei și maltezi, români, tătari, bulgari și găgăuzi. Un oraș viu în care trăiesc toate aceste minorități în bună înțelegere. Cum? E un model pentru întreaga lume. În primul rând este un oraș comercial și turistic, câștigurile populației venind în principal din comerț, trafic de mărfuri și turism astfel că populația este structurată psihic să fie primitoare, să aibă respect pentru ceilalți și tradițiile fiecăruia, să facă afaceri. Nimeni nu are prea mult timp de pizmă și ceartă.

Diversitatea culturală și istorică a aceastui oraș este fantastică.

Orașul este port la Marea Neagră, port fluvial la Dunăre prin intermediul canalelor, este nod feroviar și are un aeroport în apropiere.

După această introducere trecem și la telegrama noastră turistică. De ce să vizităm Constanța? O să încalc un pic regula și voi pune 11 motive. Am încercat să ma restrâng la maxim dar nu am reușit 😝

Citeste tot »

Grindul Chituc - wild wetland

2

Grindul Chituc

Mică introducere:

   Ei da, dragi munțomani v-am dus la munte, am călătorit împreună pe crestele munților, ne-am răcorit împreună cu apă rece de izvor, am urcat deasupra norilor, ne-am recules în fața templelor naturii, am urcat pe un deal cât un munte din punct de vedere istoric și cultural. E timpul să vă duc la mare. E timpul să vedeți că măreția naturii poate fi admirată și lângă mare.

   Da, prieteni mergem în Dobrogea ținutul vechilor cetăți grecești, romane, a raialelor turcești, zona de origine și unde se odihnește se pare legendarul Ahile.

   Dar noi lăsăm toate astea deoparte pentru altă poveste și mergem să vizităm un pământ nou. Da nou căci zona în cauză se pare că a apărut acum aproximativ o mie de ani prin secolul IX - X datorită aluviunilor și nisipului adus de râuri și fluviul Dunărea în zonă.

   Ce e un grind? În acest caz un grind maritim. E o limbă de nisip aluvionară. În acest caz special ea separă sistemul lagunar Razim și lacul Sinoe de Marea Neagră. Acum 2 - 3 mii de ani teritoriul arăta cu totul altfel. Aici era un golf maritim adânc intrat în continent. Erau cetăți pe malul acestui golf se făcea comerț. Acum toate acestea sunt în pustiu, surprinzând cu poziția lor în pustietate. O parte din îndiguiri au apărut natural precum grindul nostru și o parte au fost făcute de om prin anii 70-80, astfel golful a devenit în timp un lac cu apă dulce alimentat din brațul Sfântul Gheorghe.

Cum ajungem ?

  Bun, cum ajungem acolo? Ruta e așa: Mamaia - Năvodari - Corbu - Vadu - Vadul Pescarilor - Grindul Chituc, care face parte din rezervația biosferei Deltei Dunării.

   Până în satul Vadu vă duce orice gps. De acolo țineți dreapta și iar dreapta până la fabrica de metale rare acum în ruină. Ea însăși e un obiectiv și are o poveste complicată. Se extrăgeau metale rare din nisip, necesare industriei electronice. O tehnologie ultra secretă atunci pusă pe butuci după revoluție.

   De acolo există un drum pe dale de beton pe lângă foste exploatări și lacuri ale fabricii. La un moment găsiți un indicator către Vadul Pescarilor unde este plaja de la Vadu unde se poate campa și există o cherhana. Și această plajă este un obiectiv în sine. Nu mai e așa pustie cum era o dată, dar e încă sălbatică și frumoasă. De aici noi facem stânga pe un drum de pământ unde e bine să ai o mașină puțin mai înaltă, fiind un drum vălurit de pământ și nisip.

    Se ajunge la un post al poliției de frontieră, câteva căsuțe parăsite de pescari și un drum vălurit care te poate duce până la Gura Portiței. Aici există un panou de informare că intrați în Biosfera Deltei Dunării - Grindul Chituc. Se poate vizita contra unei taxe de 5 lei/pers pe zi sau 15 lei/pers pe săptămână și o taxă adițională pentru mașina voastră de 10 lei/zi. Taxele se plătesc on line pe site: www.ddbra.ro/activitati/permise-online . E bine să le achitați și să le aveți la voi în formă printată.

   În teorie campatul este interzis. Din experiența mea vă pot spune că dacă nu ești nesimțit să intri cu mașina pe plajă, nu lași gunoaie în jur, ai taxa plătită și ești civilizat inspectorii rezervației te lasă în pace. Am văzut și nesimțiți amendați drastic cu sume între 4000 - 6000 mii lei.

De ce să vizităm Grindul Chituc?

1. Pentru că iubim natura, aici o găsim în forma ei pură, peste 70 de specii de păsări și singurul loc unde mai găsim șacalul în România.
2. Pentru că iubim marea și aici o găsim în forma ei pură.
3. Pentru că iubim răsăriturile și apusurile.
4. Pentru cei ce iubesc liniștea și pustietatea.
5. Pentru cei ce iubesc istoria, zona învecinată având obiective istorice fabuloase precum cetatea Argamum cea mai veche așezare din România atestată documentar.

Cetatea Argamum pe malul Lacului Razim :
De la MHStudio - Operă proprie, CC BY-SA 3.0 ro, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=21677069

Ea este încă peste 90% în pământ. A fost ridicată de coloniștii greci în secolul 6 î.e.n. Ea a fost părăsită datorită faptului că lacul Razim care era golf atunci a fost barat de apariția Grindului Lupilor și astfel zona nu a mai fost propice comerțului cu corăbii mari.

Cetatea Enisala și ea aflată în imediata apropiere a lacului Razim:

De la Costeastefan - Operă proprie, CC BY-SA 3.0 ro, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=16357299:

Cetate importantă pe care portughezii o numeau Bambola, ea are o istorie veche de la daci, comercianți genovezi, până la Mircea cel Bâtrân și după, când a devenit garnizoană turcească. Și ea a fost părăsită datorită acestor cordoane de nisip apărute.

Cetatea Histria chiar pe lacul Sinoe în imediata apropiere a Grindului Chituc:

Domeniu public, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=1058792

O cetate cu istorie fabuloasă, grecească, romană, macedoneană, avea monedă proprie. Mai avea două mici insule cu templul lui Zeus și al Afroditei acum unite cu uscatul. Distrusă de invaziile avaro-slave în secolul VII, cade și ea în uitare datorită aceluiași fenomen de colmatare a golfului.

Citeste tot »

Dealul Istriței (Un deal cât un munte)

0

Dealurile Istriței 

(Un deal cât un munte)

https://primariabreazabz.ro/comuna-noastra/turism:

Introducere: 

Începând cu această postare introduc o nouă categorie. O voi denumi ”10” . Maxim 10 Propoziții/fraze și  maxim 10 poze în care descriu pe scurt de ce cineva ar trebui să viziteze un loc, o regiune, un oraș, un muzeu etc.

De ce să vizitezi Dealurile Istriței ?

1. Un deal cu altitudinea de 749 m în arealul căruia se întâlnesc 3 tipuri de zone de vegetație, generate de o mare varietate de condiții de microclimat local: stepă, silvostepă și pădure.

2. Pe teritoriul acestui deal, care se numea Muntele Istrița (patriotism local), și în împrejurimi găsești urmele ale preistoriei, istoriei antice și istorie medievala.

3. Pentru că aici întâlniți întinse plantații de viță de vie, livezi de migdali, nuci și smochini care prosperă datorită proprietății solulurilor și a unui microclimat heliotermic deosebit.

4. Pentru că aici găsești ultimii mesteri pietrari din Europa.
5. Pentru că pe aici trece drumul vinului, puteți face și un tur al cramelor din zonă.
6. Pentru că aici a fost găsită Cloșca și puii de aur, cea mai mare și mai valoroasă comoară din România ce aparținea vizigoților.
7. Pentru că acesta a fost ținutul vizigoților lui Athanarnic cel cu care Imperiul Roman a trebuit să facă pace și care a fost primit cu onorurile unui împărat la Constantinopol în anul 381.
8. Pentru că pe acest deal împaratul Constantin al 2-lea a învins teribilii goți și a avut aici un castru roman unde a stat legiunea a XI-a Claudia, stabilind aici granița de nord a imperiului.
9. Pentru că există Stațiunea Monteoru unde puteți găsiți ape tămăduitoare sărate și bogate în petrol crud.
10. Pentru că puteți vizita cele mai vechi sonde de petrol încă în funcțiune din Europa.

Citeste tot »