duminică, 9 februarie 2020

Trasee montane în Munții Retezat - Locul unde raiul atinge pământul

Trasee în Munții Retezat
 Locul unde raiul atinge pământul




Harta turistică Retezat:




Traseul circuit 1

 +  +  () +  +  ()

mai pe scurt:

 + +

Cabana Pietrele – Cabana Gențiana – Curmătura Bucurii – Șaua Custurii Bucura – Vârful Peleaga – Vârful Păpușa – Porți Închise - Șaua Vârful Mare – Lacul Galeș – Cabana Pietrele
Durată : 10 h
Distanță :17 km
Marcaj: 
Cabana Pietrele – Cabana Gențiana – Curmătura Bucurii 
Curmătura Bucurii – Șaua Custurii Bucura – Vârful Peleaga 
Vârful Peleaga – Vârful Păpușa   dublat de  
Vârful Păpusa – Porți Închise - Șaua Vârful Mare
Șaua Vârful Mare – Lacul Galeș – Cabana Pietrele   (cu variata Tăul dintre brazi, marcaj : )


Etapa I :Cabana Pietrele – Cabana Gențiana – Curmătura Bucurii  – Șaua Custurii Bucura - Vârful Peleaga
Marcaj:  + 
Distanță : 6 km
Timp : 4 h

Etapa II:
Vârful Peleaga – Vârful Papușa – Porți Închise - Șaua Vârful Mare
Marcaj:  + crucea galbenă opțional 
Distanță :3,5 km
Timp : 2 h 

Etapa IIIȘaua Vârful Mare – Lacul Galeș – Cabana Pietrele
Distanță : 7,5 km
Timp : 4 h
Marcaj
  (cu variata Tăul dintre brazi, marcaj : )




Traseul circuit 2

 +  + varianta ( +)


Cabana Pietrele – Valea Stînișoarei – Șaua Retezatului – Vârful Retezat - Culmea Lolaia - Cabana Pietrele.
Durata: 8 ore
Distanță :11km
Marcaj: triunghi + dungă galbenă
 + 
Etapa I : Cabana Pietrele, 1475 m – Valea Stînișoarei – Șaua Retezatului – Vârful Retezat.
Marcaj: 
Distanță : 6 km
Timp : 3 - 4 h

Etapa II: Vârful Retezat, 2485 m - Culmea Lolaia - Cabana Pietrele.
Marcaj : 
Distanță: 5 km
Timp: 3 - 4 h

Variantă: După 3/4 din traseul se poate coborî în dreapta pe prelungirea ”cărării curioșilor” pe cruce albastră  și intri pe traseul pe unde ai venit. Timpul și distanță sunt identice doar că există posibilitatea să îl întâlnești pe Luță Acviluță mare iubitor de zâne am înțeles.

Total
Distanță : 11 km
Timp : 8 h


Obiective majore atinse de noi:

  • Cabana Pietrele 1480 m
  • Cabana Gențiana 1670 m
  • Vârful Peleaga 2509 m
  • Vârful Păpușa 2508 m + Discutabilul Vârf Papușa 2
  • Porți Închise aproximativ 2400m
  • Vârful Mare 2463 m
  • Lacul Galeș 1990 m 
  • Tăul dintre brazi 1.710 m (doar unii dintre noi)


Prolog

    Așa cum v-am obișnuit deja vă prezint, un pic, informații despre Parcul Național Retezat. În primul rând este administrat ca un parc natural. Are și el un centru de vizitare în Nucșoara, nr. 284, com. Salașu de Sus, jud. Hunedoara, unde puteți lua informații, harta traseului, etc.
Bilet de vizitare :10 lei/persoană/7 zile
Cui aparține Parcul?
E al statului ar răspunde majoritatea.
Ei bine nu. Statul mai are aici doar 37%
Restul sunt proprietari privați în general moștenitorii familiilor de grofi. :

” Suprafață totală PNR: 38138 haPăduri (fond forestier): total ~19000 ha,din care:~7000 ha statul roman (37%);~12000 ha (63%): Unitati Administrativ Teritoriale din zona, comunitati (composesorate), persoane fizice (fam. Kendeffy si fam. Ocskay). 2722 ha din cele 12000 ha sunt in proprietatea Academiei Române. Gol alpin: 100% proprietate a persoanelor fizice sau juridice. Administrația Parcului Național Retezat NU deține teren în parc. Conform legislației actuale, oricine (român sau străin) poate cumpăra de la proprietari privați terenuri în România, chiar și din parcurile naționale, fără a fi necesar acordul administrației zonei protejate ”. 
”Informații luate de aici de pe site-ul oficial :

    Cam asta este situația în toată Transilvania cu retrocedări în natură când se putea oferi contravaloarea unei juste despăgubiri ca în alte state.
Vi se pare că acum se exploatează lemnul în mod exagerat? Aruncați o privire aici să vedeți cum exploatau grofii cu muncitori italieni chiar în rezervatia ștințifică Gemenele:
Cam asta am fost mereu , colonie extractilă. Exportăm aceleași produse ca pe vremea lui Cuza: bușteni, oi, grâu.

Date despre Retezat:

  • Peste 50 de lacuri şi tăuri
  • Cel mai întins lac glaciar din România- lacul Bucura
  • Cel mai adânc lac glaciar din România- lacul Zănoaga
  • Peste 20 de vârfuri mai înalte de 2000 de metri.
    Pasionații de mistere se pot informa despre muntele care dispare, muntele sfânt al dacilor Vârful Gugu:
    Despre Vârful Gugu a scris și Jules Verne, iar Victor Kernbach crede că masivul este unul dintre “punctele energetice esențiale” ale Terrei”.
Ținutul este plin de legende cu zmei, zâne, haiduci, comori și tancuri îngropate în lacuri. Vă las să le descoperiți singuri.

    Parcul, mie mi-a părut administrat foarte bine. Au și pagină de facebook pentru montaniarzi. Site oficial:

Vă pun aici și numere de telefon al cabanelor vizitate de noi:

Cabana Pietrele: 
- 0722715595 (Vodafone)
- 40374975188 (Orange)
Dacă nu au semnal da-ți sms, vi se răspunde (verificat de noi)

Cabana Gențiana:
- 0722648959

Personaje:

Anca Tănase aka Îmblânzitoarea de scorpioni - Bun căţărător, condiție fizică ireproșabilă, simț practic în situații limită.

Robert Tănase aka Robert cel mic - Bun cățărător, valențe de alpinist, îndrăzneț, rezistent la efort, competitiv.

Adrian Tănase aka Bubu - Simpatic, ambițios, spirit competitiv, bun cățărător

Armand Tănase aka Țup – Bun organizator, simt de orientare excepțional, bun fotograf – bun de cărat echipament 😊

Bunicul Cornel aka Super Bunicul - Rezistent la efort, patriot, bun simț al echilibrului, sursă inepuizabilă de energie


Sergiu Maliş aka Capra Neagră – Bun căţărător, simţ al echilibrului la cote înalte, campion la table.

Raimond Voicu aka Suplu Durduliu aka Peorc – Vesel, bine dispune grupul, rezistenţă psihică, bun pedagog în ale muntelui.

Robert Constantin aka Roboţel – Rezistenţă psihică la efort, organizator, responsabil cu berea.

Andreea aka Yla - Iubitoare de lacuri, arta, muzică, căței negri și tot ce e frumos. Fotograf amator talentat.

Cristian Tănase aka Înţeleptul – Bun căţărător, experienţă vastă, bun organizator și ghid.



Povestiri și poze

  Primul traseu și prima povestire:

Excursia noastră a avut ca punct de plecare Cabana Pietrele. Se ajunge aici prin satul Cârnic. În capatul satului unde este și cabana Cârnic se lasă mașina. Există o barieră. Noi acolo am întâlnit și un ranger care ne-a tăiat biletul de vizitare și ne-a oferit câteva informații.
De aici urmează un drum forestier de 5 km până la cabană ușor de făcut.Pe ultima porțiune, traseul turistic părăsește drumul forestier în stânga și urcă pieptiș spre cabană.
Pe drumul acesta forestier se presupune că este interzisă circulația mașinilor. Desigur până la cascada din stânga la aproximativ 15 minute de mers erau mașini parcate, iar pe drum un întâlnit un jeep mic Suzuki al cărui proprietar s-a oferit să ne care o parte din rucsaci în partea descoperită din spate.
   Bineînțeles că Raimond nu a scăpat ocazia să se suie și el cu bagajele sub pretextul că  bagajele trebuie păzite.

Ajunși la Cabana Pietrele găsim personalul de aici foarte amabil în ciuda a ce citisem pe net, camerele noastre erau rezervate, în ciuda faptului că discutasem doar prin sms-uri. Cabana are o parte în față unde este recepția cu un mic restaurant unde se gătește bine. Au inclusiv suc de mere integral. Au un program de servire a mesei dar fac și excepții.
Cazarea se face în spate, urci pe o potecă unde este o vila mai mare, unde am fost cazați noi și niște căsuțe mai mici în jur. Vila cea mare are băi, apă curentă și chiar dușuri. Desigur apa este rece și condițiile sunt aspre dar după o zi pe munte să poți face un duș e mare lucru.
Proprietarii cabanei nu au mai investit aici pentru că exista o situație care am descris-o mai sus. Terenul a fost retrocedat. Proprietarul terenului nu colaborează, probabil având alte planuri. A interzis camparea lângă cabană, astfel că cei care campează o pot face acum ceva mai jos în stânga.
Am luat în primire paturile, camerele, fiecare cum a dorit, fiind spațiu destul.
Cabana ai impresia că este situată într-o grădină botanică. Înconjurată de izvoare, podețe vegetație, mușchi și licheni.

 Ea atrage turiști străini ca un magnet. Sunt foarte mulți oameni faini care ajung aici. Am întâlnit un turist solitar din țara bascilor. Evit să îl numesc spaniol pentru că ne-a povestit de dorința lor foarte puternică să își câștige independența și că așteaptă cu nerăbdare succesul catalanilor să poată răzbi și ei. Noi am încercat așa să îi explicăm că puterea stă în unitate că noi românii am luptat secole la rând să ajungem uniți dar se pare că au un patriotism local pe care noi nu îl înțelegem. În rest, un tip simpatic pe care l-am mai întâlnit pe trasee acolo și am mai schimbat păreri și opinii.
Cabana de acum este oarecum o variantă nouă ea fiind rezultatul unor refaceri și reconstrucții. Cea veche a fost incediată, din ea rămânând doar fundația de beton care se poate zări în apropiere. Așa cum v-am mai spus cabanele în trecut se numeau ”case”. Deci denumirea ei veche este ”Casa Pietrele”. Pe site-ul cabanei puteți vedea evoluția cabanei: www.pietrele.ro
Această excursie a fost una dorită foarte mult de Armand. Era un loc unde dorea să ajungă demult. Noi restul doar am ajutat la planul lui. A venit pregătit cu hărți descărcate din aplicații, trasee stabilite, timpi și obiective. A condus și ghidat ambele zile grupul nostru.
Am plecat a doua zi de dimineață după un mic dejun undeva pe la 9. De data asta am fost mult mai pregătiți și ca logistică, echipament, condiție fizică. Cumva experiența își spunea cuvântul.
Facem o poză de grup înainte de plecare.

Plecăm spre Cabana Gențiană pe dungă albastră pe podețul din stânga cabanei și începem a urca domol prin pădure. Cabana este un fost adăpost montan dedicat mai mult veteranilor pe munte. Se ajunge în cam 30 de minute aici. E un loc deosebit. Se poate campa în jur, condițiile sunt minimaliste. Servim un ceai repede. Au un ceai de ierburi foarte bun.
Trecem pe lângă cascada Pietrele cu crucea lui Cuxi în apropiere apoi urcăm printr-o cărare prin jnepeniș. Cărarea șerpuiește prin zone cu mici izvoare, vegetație, tot felul mici formațiuni de apă formate de izvoare, o mică stână părăsită. Pe acea cărare a trecut o viperă printre mine și Cristi. Desigur, ele nu au în meniu oameni, astfel că atacurile sunt accidentale dar e bine să fiți precauți.





Ajungem la urcare de la Curbura Bucurii unde înțelegem că nu va fi o plimbare în parc. Urcăm susținut și ajunși pe culme zărim splendidul lac Bucura.


Îl admirăm un pic mai ales Andreea care e mare fan lacuri de munte și urcăm în Șaua Custurii Bucurii unde facem un popas înante de asaltul către Vârful Peleaga. Aici deja începea să se simtă foarte puternic vântul care bătea destul de tare.


Începem urcușul susținut spre Peleaga. E o cărare unde se urcă abrupt și cu efort mare. Înainte de vârf este o trecere cu o porțiune mai expusă, pe la Colții Pelegii, unde Andreea a avut un mic episod de panică, având clasica frică de înălțime. Nu că noi nu o avem, dar am învățat în timp să o gestionăm. Cu ceva consum emoțional și susținere din partea noastră reușește să treacă de acea porțiune.
Copii se descurcă foarte bine și nu dau semne că ar avea emoții. La fel și bunicul Cornel care ne surprinde pe toți cu vigoarea lui. Urmează o porțiune de urcat pe lespezi de piatra acoperite de licheni. Trebuie să fi atent pentru că acele lespezi sunt înșelătoare. Unele se mișcă, sunt goluri mari între ele și se pot întâmpla accidente. Ajungem toți pe Vârful Peleagă, facem niste poze să marcăm momentul. Nu zăbovim prea mult pentru că vântul rece ne alungă repede.










Coborârea de pe Vârful Peleaga în Șaua Peleaga se face pe o cărare abruptă pe care trebuie să fi foarte atent.
În Șaua Pelegii facem o pauză , ne odihnim, Andreea își revine emoțional, luăm un mic prânz fiecare cu ce are prin rucsac.
Aici copiii fiind deja obosiți Anca și Armand decid ca grupul să se împartă în două grupe. Ea cu copiii pornesc spre cabană pe triunghi galben în stânga, în jos. Bunicul cu Andreea se hotărăsc să îi însoțească. Povestea drumului lor poate îl va scrie unul din ei aici. Din ce am înteles noi după, nu a fost ușor, cărările fiind abrupte iar marcajele destul de ambigue mai ales la intersecții.
Armand îi face ultimul instructaj Ancăi cu privire la traseu, direcție și marcaje și pornesc la drum.
Rămași 5, eu, Sergiu, Armand, Cristi și Raimond pornim către Vârful Păpușa. Din Șaua Peleaga se poate observa că traseul cu dungă roșie este dublat de crucea galbenă aici fiind o porțiune unde traseul nostru se suprapune cu cel venit de la Lacul Bucura.
Urcarea este oarecum identică fiind vârfuri gemene. Cărare abruptă, urcuș susținut și lespezi cu licheni. Ajungem la Vârful Păpușă de unde este o priveliște de vis pe toate văile și lacurile din jur. Facem o vizită și în dreapta vârfului la 150 metri unde aste marcat pe unele hărți mai vechi Vârful Păpușa 2. A nu se face confuzia cu Vârful Păpușa mică care este tot în zona aceea dar mai departe. Între timp pe majoritatea hărților a dispărut. Mai găsiți pe forumuri ceva informații.
Cam asa se vede de acolo de sus:

 

 
 

Pentru mine așa arată raiul:
 
 
 
 
 
 

Maestru ninja:


And the young aprentice:


Zburător:


Ezoteric:



Coborâm spre o zonă vântoasă cu un mic platou de unde avem vedere spre Tâul Țapului care e singurul lac de munte cu insula. Insula are două grupări de jnepeni de zici că e un cap de crocodil ce iese din apă. Legenda spune că o vrăjitoare rea s-a indrăgostit de un prinț al munților. El a refuzat-o și ea de furie l-a transformat în țap și l-a aruncat într-un lac în mijlocul munților. Insula ar fi trupul țapului de unde numele iar jnepenii ochii verzi ai prințului ce privesc la cer. Așa cum am spus zona e înțesată de legende.



De pe acel mic platou se coboară pe o trecere expusă cu cablu unde trebuie să fi foarte atent. Fiind la rând ultimul am avut privilegiul să fiu filmat dar, să și îndur glumele băieților în timp ce coborâm. Nu a fost deloc ușor.


La puțin timp urmează porțiunea numită Porți Închise. În fapt, o porțiune de 300 de m de creastă îngustă, foarte periculoasă. Marcajul se pierde pentru că e demult făcut și cred că nimeni nu prea stă acolo cu pensula în mână. Uitați de Piatra Craiului, de La lanțuri, Făgăraș, treceți pe acolo. E frumos, antrenant, peisaje bestiale. Se vede ”Templul” jos în stânga. Ce e Templul? E denumirea pe care i-o atribui eu Lacului Galeș. O să vă spun de ce, când ajungem la el. Acum admirați partea numită Porți Închise:




 Raiomond își găseste timp să execute un CPC spre amuzamentul nostru.
 Ajungem în Șaua Vârful Mare. Aici atleții Armand și Sergiu se hotărăsc să facă o tură și pe Vârful Mare. Ei pornesc în viteză spre vârf iar noi pornim spre Lacul Galeș.


 Ajunși la lac mă simt în prezența a ceva măreț. Îmi vine să vorbesc în șoaptă ca într-un templu. Este absolut superb. Te copleșeste așa de tare încât, scoțând un baton proteic din rucsac foșnetul ambalajului desfăcut am avut impresia că deranjează. Cuvintele sunt sărace și nu pot exprima mereu ce simți cu adevărat.


Aruncăm privire spre Vârful mare de unde băieții noștri curajoși se hotărăsc se coboare pe stâncărie direct către lac. Cu ceva dificultăți depășesc obstacolele și ajung și ei la lac. Admiră și ei lacul, schimbăm câteva vorbe cu doi ciobani care ne povestesc că este păstrăv în lac și că se poate pescui cu un permis de la administrația parcului.
Apropo, nu vă luați după timpii afișați pe indicatoare în zona Peleaga-Păpușa-Galeș. Sunt foarte abramburitici. Ori prea scurți ori prea lungi. V-am dat mai sus niște timpi reali de oameni normali.
Din lac se pornesc în jos izvoare care alimentează și Tăul din brazi.
Pe lângă acel izvor pornim și noi în jos pe triunghi roșu spre cabană. E o porțiune deschisă cu jnepeni pe lângă izvor apoi se intră pe cărare în pădure. Armand și Sergiu neobosiți se hotărăsc să o ia înainte deoarece se întuneca și nu cumva să nu mai prindem masa de seară la cabană. Ei pornesc grăbiți înainte. Prin pădure Cristi ne mână și pe noi rapid spre cabană. Ajungem la cabană cu doar 15 minut în urma lor, dar ei făcuseră un mic ocol de 10 minute să vadă și Tăul dintre brazi. 
Ajunși aveam deja ceva mâncare comandată prin grija lui Armand. În acea seară vedem că programul la bufetul cabanei era flexibil de fapt, fiind mulți, noi plus alți turiști doamnele au stat până când a fost nevoie.
Aici ne reunim cu toți: bunicul, fetele și copiii. Copiii se jucau, bunicul se relaxa la o bere și fetele citeau. Ne povestesc cum a fost drumul lor deloc ușor. Le arătăm și noi pozele și le descriem porțiunile dificile și înțelegem că a fost o decizie bună că ne-am separat atunci.
Urmează o seară relaxată la cabană la discuții și câte o bere. Ne mai deranjează gâzele. Nu erau țânțari, erau niște gâze asemănătoare, care erau roiuri roiuri. Apoi somn, odihnă.

Hartă primul traseul circuit:


Legendă:

- Cu albastru traseul general.
- Cu roșu porțiunile făcute doar de Sergiu cu Armand.
- Cu galben traseul făcut la întoarcere de fete cu cei mici și bunicul.


Al doilea traseu și a doua povestire:


A treia zi ne găsim la micul dejun. Îi dau o ciocolată cadou lui Robert cel mic deoarece era ziua lui și e fan ciocolată amăruie. Aveam una la mine cu procent mare de cacao pe care i-o fac cadou.
Bunicul care declarase că în ziua asta nu mai urcă cu noi, se hotărăște totuși să urce. Andreea care și ea declarase că se va odihni se ține de cuvânt și rămâne în preajma cabanei petrecând o zi la soare, mici plimbări pe lângă cabană și pe lângă cabana Gențiana.
Noi restul pornim prin spatele cabanelor pe triunghiul albastru spre Vârful Retezat. Oboseala își spune cuvântul și mergem mai încet cu pauze mai dese, febra musculară care se instalase peste noapte.
Zona e oarecum asemănătoare cu cealaltă vale pe care am urcat în prima zi, izvoare, mici lacuri și vegetație de tot felul care este la tot pasul.






Sergiu își asumă rolul de ajutor de părinte și îi ajută pe cei mici să depășească mici ravene sau porțiuni cu apă și pietre pe care trebuie să sari.



 Robert cel mic pare neobosit mergând în fața noastră, coboară, apoi urcă iar. Ajungem în Culmea Retezatului de unde urmează un urcuș susținut spre vârf.



Pasiunile se moștenesc :


Ajungem toți la Vârful Retezat cu bunicul conducând trupa. Facem poze, aruncăm priviri spre Rezervația Turistică Gemenele care este demarcată cu marcaj specific și unde intrarea este interzisă fără un permis special. Acolo există specii strict protejate precum și un laborator ștințific de cercetare. Găsim doi tipi din Petroșani pe vârf care purtau niște cușme dacice și aveau și niște tatuaje patriotice cu domnitori. Ei ne povestesc de zona Parâng unde ne recomandă să mergem și vom ajunge în altă poveste.
Facem niște poze, sărbătorim cu o bere și ne pregătim să coborâm.




În apropierea vârfului dăm peste o turistă solitară din Germania pe care o mai văzusem în preajma cabanei. Ursulețul Raimond cu lipiciul lui o abordează imediat și o alătură grupului pentru că așa cum spune ea e frumos să mergi singură dar e frumos și să ai companie. După câteva sute de metri deja aveau grijă unul de altul. Ursulețul nostru mai făcuse o victimă 💖.


Pornim pe Culmea Lolaia spre cabană. E un traseu de cam 4-5 ore. Are un specific. E plin de lespezi si trebuie să sari de pe una pe alta toată creasta timp de cam 3 ore. La început e amuzant dar, apoi devine chinuitor. Eu, Cristi și Cornel o luăm înainte în timp ce ceilalți merg mai prudent având și grija celor mici, iar Raimond era deja săgetat de Cupidon și plutea peste lespezi și jnepeni.
Traseul a avut două variante: Noi 3 din față am continuat până în capătul Culmii Loloaia unde am întâlnit o formațiune frumoasă de piatră pe care nu o mai am în poze din motive tehnice, unde era și un panou de informare cu o legendă a pietrei implicat fiind un zmeu. De acolo mergem pe o cărare abruptă șerpuitoare prin pădure.


Grupa a doua după ¾ din culme au coborât pe cruce albastră pe prelungirea ”cărării curioșilor” până la traseul cu triunghi albastru de unde au revenit la cabană.
Ca și timp și distanță ambele variante sunt la fel. Ei fiind cu cei mici au preferat varianta prudentă să ajungă într-o porțiune de traseu pe care o cunoșteau deja.
Pe cărarea prin pădure abruptă în jos ce durează cam o oră bunicul prinde o viteză de ne-egalat. După 15 minute eu și Cristi renunțăm să ne mai ținem după el.
Ajungem cu cel puțin 15 minute în urma lui, îl găsim deja la masă înfulecând ca un lup flămând.
După alte 15 minute apare și grupa a doua cu cei mici, care și ei sunt uimiți de vigoarea super-bunicului.
    După un duș, ne reunim toți la masă, apoi Armand și Sergiu își continuă rivalitatea seculară la table iar noi restul ne relaxăm la o bere și discuții.
Hartă traseu 


 Legenda:
Roșu : Traseul General
Albastru : Cărarea curioșilor
Galben : Porțiune de legătură făcută de grupa a doua.

În ultima zi de dimineață ne găsim la masă fiecare cum se trezește, nu mai era nici o grabă. Luăm niste suveniruri de la cabană, au niște magneți de frigider din lemn cu desene pirografate foarte frumoase.

Facem bagajul, apoi o fotografie de grup dovedind că suntem toți, întregi și fericiți și pornim spre mașini pe drumul forestier. 



Unii mai fac câte o pauză mică, predând arta datului cu zarul și mutări inspirate.


Ajungem la mașini, ne luăm la revedere până la o nouă aventură și plecăm în zare fiecare pe alt drum.


Bonus:

Marmotele au dispărut în România în secolul 18-19 din cauza vânatului intensiv existând credința populară că blana lor are proprietăți terapeutice și din cauza pășunatului intensiv. Câinii de stână hărțuind fără încetare marmotele care nu se mai puteau hrăni corespunzător pentru perioada de hibernare.
În țara noastră aveau denumirea generală de șuică - șuici, cu variantele șoică, tuică, huică.
Ele au fost reintroduse în țara noastră în anul 1973 au fost aduse din Alpii francezi cu avionul 35 de marmote. 20 din ele au fost eliberate în Făgăras în căldare Arpășelului unde s-au înmulțit natural. Din această cauză, erau așa vizibile atunci în zona aceea de la Podragu spre Bâlea Lac, pe Valea Arpașului pe unde am fost noi.
Alte 13 exemplare au fost eliberate în Munții Rodnei și o pereche a ajuns la zoo.
Ulterior programul fiind un succes au fost aduse încă 17 exemplare în Retezat de unde s-au răspândit și în Parang.
 Sursă : https://www.descopera.ro/natura/13448442-ce-mai-fac-marmotele-din-romania

Deci șuicile noastre sunt cu sânge albastru din Alpi  😉.


Recomandări: 

  1. Interesați-vă dinainte la cabană ce operator are semnal la telefon în zonă. Măcar unul din voi să aibă o cartelă în rețeaua respectivă. De preferat să aveți la voi telefoane dual sim. Când nu merge un operator poate merge celălalt.
  2. Instalați Aplicația Salvamont. Au trasee, hărți și cel mai important au modalitate să ceri ajutor.
  3. Încălțăminte rezistentă și comodă. Drumul e lung și picioarele sunt cei mai buni prieteni ai tăi. Nu e loc de erori. Ciocolată, alune, migdale sau alt fel de nuci. Sunt energetice și se consumă rapid.
  4. Nu ignorați hidratarea, recipiente de apă. Se va consuma fără să observați, multă apă. Preventiv luați un mic filtru portabil pentru apă și recipiente de apă deajuns. Traseul are surse de apă, dar faceți un plan. Notați pe hartă unde sunt.
  5. Echipament: să nu lipsească pelerina de ploaie, frontala, baterii de rezervă, bețe de treking, ceva plasturi, un bandaj, soșete de rezervă, și măcar un element de îmbrăcăminte mai gros și călduros.
  6. Evitați bumbacul. Păstreaza apa și se usucă greu. În rândul alpiniștilor există o vorbă : ”bumbacul ucide”.
  7. Luați pauză la fiecare oră câte 5 minute măcar. Oboseala poate crea probleme de stabilitate în deplasare.
  8. Faceți rost și de o hartă in format clasic fizic de hârtie. Poate fi folositor. Descărcați hărți offline. Încercați aplicații de gen. Poate fi folositor www.muntii-nostri.ro , au și aplicație dar ca multe alte chestii de gen trebuie sa plătiți pentru hărtile care nu sunt gratuite și asta nu e.
  9. Încercați să rămâneți un grup compact pe traseu. Se pot ivi probleme sau unul din grup se poate rătăci.
  10. Treceți peste probleme și stări de oboseală sau ceartă. Muntele unește oamenii și testează prietenii.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu