luni, 6 iulie 2020

Schiturile Rupestre de la Bozioru - satul Nucu (Trasee montane în Munții Buzăului)


Schiturile Rupestre de la Nucu - Bozioru

Trasee montane în Munții Buzăului



Hartă și date tehnice

Hartă oficială:




Hartă utilă :


Sursă hartă și apoi prelucrată : www.divainbocanci.ro

Durata traseu : 4-5 ore (dacă dibuiești traseul din prima)
Distanță traseu: Aproximativ 8-10 km (depinde de variante)
Marcaje traseu : - coli A4 plastifiate + banda roșie pe fond alb + triunghi albastru :

-
-

Legendă:

Cu roșu traseul circuit.
Cu galben traseele scurte pornite din Poiana Cozanei.
Cu verde cărarea de la Scaunele lui Negru Vodă către Chilia lui Dionisie și varianta scurtătură de întoarcere.
Cu albastru urcarea de la Biserica lui Iosif către Agatonul Vechi și Agatonul nou.


    Să începem cu locația și traseul. Schiturile rupestre sunt situate în satul Nucu din Comuna Bozioru, Județul Buzău.
    Se merge din Buzău pe DN10 către Brașov. În comuna Măgura în dreptul benzinăriei Peco Repsond se face dreapta spre comuna Pârscov pe DJ 203 F. Acest drum îl urmați până în Comuna Bozioru unde ve-ți găsi indicator clar spre ”Schiturile Rupestre”. De acolo urmați tot timpul indicatorul spre satul Nucu. Din satul Fișici asfaltul vă părăsește și intrați pe un drum pietruit ce pe vreme bună poate fi străbătut de orice mașină. Aici străbateți satul și lăsați mașina unde puteți sau unde vă permiteți. Puteți merge cu ea până în Poiana Cozanei dar taxarea este 250 lei/mașină :). Există un punct de taxare mobil cu o taxa de 10 lei/adult. Noi am lăsat-o la intrarea în sat. Nu vă puteți rătăci, de la intrarea în sat găsiți marcajul banda roșie sau indicatoare și se merge doar înainte. Pe drumul spre Poiana Cozanei sunt mici panouri de informare cu prezentări interesante ale istoriei geologice ale zonei și nu numai. Ajunși în Poiana Cozanei încep traseele.


Povestea și pozele

Personaje:


Andreea Nicolescu aka Melcul - Fire romantică , iubitoare de natură și peisaje frumoase. Spirit liber și independent, capabilă să ia decizii rapide și surprinzătoare.



Robert Constantin aka Roboţel – Rezistenţă psihică la efort, bun organizator, responsabil cu berea.


  Prinzând gustul descoperirii locurilor din propriul județ ne hotărâm să continuăm explorarea zonelor din Munții Buzăului. Așa că revenim în ”Țara Luanei”. De data asta ne hotărâm să vizităm Schiturile Rupestre din Bozioru.
  Facem o mică documentare despre zonă despre cum ajungem la satul Nucu și pornim la drum în doi, o echipă mai mică dar entuziastă.
 De ajuns în satul Nucu am explicat mai sus cum se face.  Neștiind cum sunt uliţele satului am lăsat maşina la intrarea în sat. 



  Ajunși în Poiana Cozanei marcată de o mică amenajare creștină și un izvor de apă captat, cercetăm zona. E prima și ultima sursă de apă, așa că dacă nu aveți apă aprovizionați-vă de aici. 
  Aici în poiană erau destul de mulți oameni adunați în grupuri. Ziua părea foarte însorită și frumoasă. Ca să vizitezi primele obiective apropiate respectiv Fundul Peșterii, Scaunele lui Negru Vodă trebuie să sari un gard pus probabil pentru a proteja zona de animale sau să apere o mică amenajare hidrologică ce se află în zonă.
  Noi ne-am hotărât să începem din dreapta cu Fundul Peșterii care acum este închis și protejat, apoi am urcat mai sus la Scaunele lui Negru Vodă care în fapt sunt niște adâncituri săpate în munte având forme ce aduc cu niște scaune.







    De aici spiritul de explorator se trezește în noi și urcăm mai sus în ideea de a descoperi o cărare despre care se vorbea pe diferite blogguri că ar fi greu de găsit și ar duce spre Chilia lui Dionisie înapoi așa în cerc fără să te mai întorci pe unde ai venit.
    Găsim traseul respectiv, l-am marcat cu verde pe hartă. Nu e greu sau tehnic de parcurs doar mici zone unde intuiești pe unde merge.
    În acea zonă am găsit această piatră inscripționată:



  Ajungem în dreapta Chiliei lui Dionisie și abordăm traseul pe acolo deși toată lumea indica că e abrupt și să ocolim spre stânga. Noi nu am găsit nimic greu de făcut. O cărare mai pieptiș cu dealul dar nimic deosebit. Am ajuns la Chilia lui Dionisie, am exporat chilia și zona în jur. Acum fiind amenajată cu o scară de fier și trepte de lemn, foarte accesibilă oricui.


















    Am păstrat un mic moment de reculegere, am trimis o mică rugăciune către divinitate în spiritul locului. Apoi coborâm pe partea opusă pe unde am venit spre următorul obiectiv, Bisericuța lui Iosif
    Din păcate pentru noi începe ploaia. Ne adăpostim sub nişte copaci şi apoi stânci dar după o oră şi ceva, plictisiţi plecăm echipaţi cu pelerine pe traseu aşa pe ploaie. Ar fi fost înţelept să fi avut beţe de trekking cu noi dar considerând traseul uşor le-am lăsat în maşină la intrarea în sat.

    În poienile din stânga chiliei găsim arbori crescuți în forme nenaturale, îndoiți parcă de forțe colosale le-au contorsionat chinuitor:





  Noroiul cleios făcea drumul obositor și destul de amuzant deoarece în jurul nostru picau ca popicele ceilalți turiști pe care îi întâlneam. Toți erau plini de noroi. Cu ceva experiență și echilibristică am ajuns la Biserica lui Iosif care probabil e cel mai impresionant obiectiv din zonă. Zona are o energie a ei pe care o simți fără să vrei. Din păcate bradul secular legendar din fața obiectivului s-a prăbușit.







    Marcajul până aici deja ne avertiza că ceva nu e chiar în regulă. În primul rând dunga roșie se dubla de un marcaj vechi cu triunghi albastru care apărea și dispărea sau chiar mergea în altă direcție. La remarcare de ce nu s-au folosit tipul marcajul vechi? Mister. Autoritățile locale, probabil din dorința de a folosi cât mai bine zona , au încropit 3 trasee: 2,3,4 prin pădure cu diferite variante de a vizita obiectivele. Părerea mea e că ar fi trebuit lăsat un singur traseu în circuit pentru toate obiectivele în cerc și era mult mai simplu pentru toată lumea. Așa e o brambureală incredibilă cu traseul vechi, traseele noi și colile A4 puse pe copaci care te anunță ba că ești pe traseul 2,3 sau 4. De la Biserica lui Iosif noi ne hotărâm să o luăm drept înainte pe cărare și să dăm în traseul circuit iar de acolo să vedem restul. 
    Desigur aceeași problemă. Aici era și mai amuzant. Erau marcaje pe un traseu nemarcat. Cărarea nu există pe harta oficială de la panoul de informare. Desigur din nou când banda roșie când triunghiul albastru, când împreună, când unul într-o direcție și altul în alta. Am ieșit prin pădure undeva în traseul clasic foarte aproape de Agatonul Nou.
    Aici am făcut o pauză mai lungă să ne apărăm un pic de ploaie și să mai schimbăm din haine. 












    După ceva explorări pe traseu, înainte, care se pierde repede și în sus spre Crucea Spătarului ne hotărâm să mergem cumva înapoi spre Agatonul Vechi. Îl găsim repede în apropiere. Este doar urma unui schit vechi de unde și numele de ”Dărămătura”













    De acolo pornim pe traseul cu triunghi albastru și am dat de ”Lacul Mistreților” unde chiar am găsit urme de mistreți în jur.









    De acolo am urmat traseul oarecum de creastă, foarte frumos. Ideea era să ajungem la ”Fundătura” un vechi schit în piatră. Traseul se pierdea însă într-o zonă foarte abruptă iar răbdarea mea ajunsese la final. Am abandonat bâjbâiala continuă pe ploaie și am decis că ce nu am văzut acum voi reveni și voi aborda doar traseul circuit exterior.   Așa că mi-am activat cunoștințele de orientare, abordarea prin pădure și am pornit spre direcția Poiana Cozanei direct prin pădure fără traseu, fără cărare. Desigur nu recomand nimănui așa ceva dacă e dezorientat sau în dificultate fizică.
   După 30 de minute eram unde trebuia, la începutul traseului către Biserica lui Iosif, dovadă că instinctul nostru funcționase bine.

Peisaje diverse adunate de pe traseu:




  În Poiana Cozanei ne-am spălat un pic de noroi deoarece cu tot efortul nostru prin pădure și echilibristica prin noroi nu am scăpat nici unul de mici alunecări și acumulări de pământ pe ghete și haine.
  De acolo până în sat am avut surpriza unui drum desfundat de o turmă de oi înaintea noastră. Astfel că drumul era o pastă cleioasă de noroi. Dar am trecut peste asta și am ajuns la mașină. Telefoanele noastre deja țiuiau să anunțe coduri roșii și portocalii de ploaie și inundații.        Cumva sub aceste condiții am reușit să facem traseul și să vedem aproape tot ce ne-am propus.
  Promitem că ne vom întoarce și pentru restul obiectivelor de acolo cât și pentru multe altele din zonă, de la Aluniș, Colți și Scăieni. Zona e frumoasă, sălbatică și oarecum cred că nu a vrut să ne dezvăluie totul din prima.


Regele Luana ne așteaptă la o nouă aventură.
Vom reveni !


Mic bonus : Misterele Schiturilor Rupestre

Extrabonus:


    Una dintre imaginile inexplicabile surprinse de Thorsten Kirschner în 2011, la intrarea în grota din partea superioară a complexului de la Aluniş. După cum se vede, persoanei din imagine pare că i-a dispărut piciorul stâng.
    Thorsten Kirschner, fost consultant al agenției germane de dezvoltare GIZ, stabilit acum în județul Buzău, spune că i s-au petrecut lucruri inexplicabile în arealul schiturilor rupestre. „În 2011 am fost acolo într-o excursie, ocazie cu care am făcut fotografii digitale, multe, cu un aparat performant. Când am ajuns acasă și m-am uitat pe ele, am văzut că unele erau șterse, iar in altele lipseau inexplicabil părți ale corpului omenesc, sau acestea păreau transparente”, ne-a declarat Thorsten. Alte relatări credibile vorbesc despre anomalii în funcționarea GPS-ului. Ce s-a demonstrat științific este că zona este una cu un magnetism neobișnuit de ridicat.
Sursă : www.revistasinteza.ro


Recomandări:

  1. Încălțăminte rezistentă și comodă. Drumul e lung și picioarele sunt cei mai buni prieteni ai tăi. Nu e loc de erori.
  2. Ciocolată, alune, migdale sau alt fel de nuci. Sunt energetice și se consumă rapid.
  3. Nu ignorați hidratarea, recipiente de apă. Se va consuma fără să observați, pe traseu, chiar și 4 litri de apă de persoană. Preventiv luați un mic filtru portabil pt apă și recipiente de apă deajuns. Traseele au sau nu surse de apă așa că faceți un plan. Notați pe hartă unde sunt.
  4. Echipament: să nu lipsească pelerina de ploaie, frontala, baterii de rezerva, bete de treking, ceva plasturi, un bandaj, soșete de rezervă, și măcar un element de imbrăcăminte mai gros si călduros.
  5. Evitati bumbacul. Păstreaza apa și se usuca greu. În rândul alpiniștilor există o vorbă ”bumbacul ucide”.
  6. Luați pauza la fiecare oră câte 5 minute măcar. Oboseala poate crea probleme de stabilitate în deplasare.
  7. Faceți rost și de o hartă în format clasic fizic de hârtie. Poate fi folositor. Descărcati hărți offline. Încercați aplicații de gen. Poate fi folositor www.muntii-nostri.ro , au și aplicație dar ca multe alte chestii de gen trebuie sa plătiți pentru hărțile care nu sunt gratuite.
  8. Încercați să rămâneți un grup compact pe traseu. Se pot ivi probleme sau unul din grup se poate rătăci.
  9. Treceți peste probleme și stări de oboseală sau ceartă. Muntele unește oamenii și testează prietenii.

2 comentarii: