duminică, 21 iunie 2020

Trasee montane în Munții Măcinului

Greci - Vârful Țuțuiatu
și
Măcin - Culmea Pricopanului



I

Greci - Vârful Țuțuiatu

Date tehnice:
Durata traseului ales de noi: 2 h cu tot cu pauză.
Distanța traseului clasic e undeva la 7 km
Distanța traseului nostru: aproximativ 4 km
Marcaj traseu :
triunghi albastru

Rută: Pensiunea ”Relax” - Vf. Țuțuiatu (467 m) - Pensiunea ”Relax”

Cu galben traseul clasic
Cu roșu traseul de întoarcere nemarcat experimentat de noi.

Hartă:


Sursa hartă : http://www.parcmacin.ro/trasee-turistice

II

Măcin - Culmea Pricopanului

Date tehnice:
Durata traseului ales de noi: 3 h - 40 min cu tot cu pauză.
Distanța traseului clasic e undeva la 6 km
Distanța traseului nostru: aproximativ 5 km
Marcaj traseu : - bandă albastră
Rută : Mânăstirea Izvorul Tămăduirii - Fântâna de Leac (O troiță) - Vf. Caramălău - Șaua Șerparu - Vf.Piatra Râioasă - Vf. Sulucul Mic - Vf. Sulucul Mare - Regia Tutunului - Mânăstirea Izvorul Tămăduirii.
Cu galben traseul clasic
Cu roșu traseul de întoarcere nemarcat experimentat de noi.


Hartă:



Sursă hartă : http://www.parcmacin.ro/trasee-turistice


Povestea și pozele:



Personaje:

Gheorghe Tudor aka George – Iubitor de munte, practicant de sport, iubitor de frumos și bun cărăuș pe munte.

Cristian Tănase aka Înţeleptul – Bun căţărător, experienţă vastă, bun organizator și ghid.

Andreea Nicolescu  aka Melcul - Fire romantică , iubitoare de natură și peisaje frumoase. Spirit liber și independent, capabilă să ia decizii rapide și surprinzătoare.

Roxana Elena aka Pis/Pisi -veselă, rezistență psihică și fizică la efort, bun cunoscător al caracterului uman


Raimond Voicu aka Suplu Durduliu aka Peorc – Vesel, bine dispune grupul, rezistenţă psihică, bun pedagog în ale muntelui.

Bogdan Chiper aka Ghidul - Rezistență psihică și fizică la efort, cunoștințe solide despre munte, calități de ghid.
 

Mihai Boscaiu aka Alergătorul - Sportiv - alergător montan, spirit vesel și visător. Calități fizice si psihice de necontestat privind rezistența la efort.



Robert Constantin aka Roboţel – Rezistenţă psihică la efort, organizator, responsabil cu berea.


Introducere:


10 motive pentru care trebuie să vizitați Munţii Măcinului: 

1. Munţii Măcinului reprezintă vestigii ale Lanţului Hercinic - cea mai veche formaţiune muntoasă din România. În Măcin se găsesc roci vechi de sute de milioane de ani, mult mai vechi decât primii dinozauri de pe Pământ - arată specialiştii de la Parcul Naţional Munţii Măcinului.
2. Pe o suprafaţă de aproape 26.000 hectare se întind două situri Natura 2000: Munţii Măcinului (pentru plante, insecte, amfibieni, reptile şi mamifere) şi Măcin-Niculiţel (pentru păsări), care constituie habitatul unor specii rare, protejate de legislaţia internaţională. Sursa Parcul Naţional Munţii Măcinului
3. Flora Măcinului este comparabilă cu flora bogată a insulelor Creta şi Corsica, numărul plantelor superioare de aici reprezentând peste 19% din flora europeană.
4. Munţii Măcin şi împrejurimile lor sunt singurele zone din România unde încă mai există suprafeţe importante de vegetaţie naturală de stepă, care nu se găseşte nici în Balcani şi este foarte rară acum în Europa
5. În Parcul Naţional Munţii Măcinului trăieşte 50% din avifauna României (însemnând 181 de specii de păsări) şi 50% din flora României (1.900 specii de plante)
6. Pădurea de fag este unică în lume datorită speciei de fag dobrogean care creşte numai aici Sursa Parcul Naţional Munţii Măcinului
7. Doar aici vezi specia de bujor dobrogean, bujorul fiind propus de activiştii de patrimoniu (La Blouse Roumaine) pentru a fi declarat floare naţională a României
8. Aici există Sfinxul dobrogean, o stâncă al cărei relief seamănă izbitor cu Sfinxul din Bucegi
9. Aici sălăşluieşte balaurul dobrogean, cel mai mare şarpe din România (2,60 metri maximum)
10. Munţii Măcinului sunt situaţi pe calea de migraţie Via Pontica şi este singurul loc din ţară unde pot fi observate anual în migraţie peste 30.000 exemplare de păsări cu zbor planat, dintre care peste 10.000 păsări răpitoare şi restul berze albe. Numărul speciilor de păsări răpitoare ce pot fi observate în migraţie este mai mare decât oriunde în Europa, cu 29 specii de răpitoare.

Sursă : adevărul.ro




Greci - Vârful Țuțuiatu

    Să începem povestea. Ne aflăm în iunie 2020 și tot discutam de o tură mai ușoară să intrăm în ritm și poate să găsim și ceva nou de văzut. Cristi primește o propunere surprinzătoare pentru noi : Munții Măcinului. Propunerea vine de la prietenul lui, Mihai, pe care noi nu îl cunoșteam încă. Cristi lansează propunerea mai departe către noi. Mă ocup de convocarea membrilor pe partea buzoiană. Paradoxal răspund toți prezenți ba mai mult avem și membrii noi veniți pe care nu o să îi menționăm acum. La știrea că am adunat o întreagă herghelie Cristi reacționează ca un mare înțelept: Lăsați căluții să vină la mine ! 
    În viteza organizării lăsăm fetele, Roxana și Andreea, să găsească pe ultima sută de metri o cazare în zona Măcinului și pornim la drum.
    Fiecare de unde vine, cu mașina , cu bacul, călare sau pe jos, ne sincronizăm minunat și ajungem în micul orășel Măcin care va fi baza noastră în cele două zile de aventuri. Ne cazăm la mica pensiune ”Turist” unde o cameră dublă era 100 de lei. Camerele au un aer retro de anii 80 așa dar sunt curate, au baie cu apă caldă curentă și proprietari discreți care ne-au lăsat să ne desfașurăm în voie.
    Pornim spre satul Greci unde ne documentasem că există un centru de vizitare turistic, modern al Parcului Măcin (aici). Desigur centru de vizitare, părea foarte modern dar era închis. În fața lui era o hartă stilizată și ceva indicatoare care ne-au dat de furcă. Au indicatoare către toate traseele pornind din fața centrului, de unde tragi concluzia că traseele pornesc de acolo cumva. Am pornit spre direcția către ”Culmea Pricopanului”. 





După ce am amețit total pe ulițele satului amestecând indicații de la localnici am ajuns în fata pensiunii ”Relax” un loc superb. Îi puteți găsi aici. Proprietarii acestei pensiuni, foarte amabili ne-au scos din necaz. Ne-au spus unde anume suntem, ne-au arătat și o hartă foarte bună, ce putem vedea în zonă și că suntem la poalele Vârfului Țuțuiatu, traseu pe care voiam să îl facem a doua zi. 
  Ne hotărâm pe loc să facem traseul către Țuțuiatu atunci și Culmea Pricopanului a doua zi. Pornim pe traseul cu triunghi albastru  . Le recomand tuturor să înceapă traseul de aici de la pensiunea Relax unde vă puteți și caza cu 150 de lei camera dublă iar condițiile sunt foarte ok.
 La începutul traseului ne-am întâlnit cu rangerul parcului căci Munții Măcinului sunt administrați precum un parc natural. Îi puteți găsi aici http://www.parcmacin.ro . Se percepe o modestă taxă de 6/pers lei pentru vizitarea parcului. Am certat-o un pic pe doamna ranger pentru lipsa marcajelor din sat până aici și am plecat la drum. 
    După câteva sute de metri suntem întâmpinați de o țestoasă care căuta umbră la picioarele noastre fără pic de frică de oameni. Probabil era învățată cu turiștii. 








Traseul nu este deloc complicat, în fapt un arc de cerc pe deal până sus în vârf. Traseul este ușor având câteva porțiuni de un urcuș accentuat, există o mică sursă de apă , un izvor captat. Se trece printr-o frumoasă pădure de tei, pe care i-am prins înfloriți. Toată vegetația în fapt era în perioada de polenizare și erau miresme vii de tot felul de flori și ierburi. Ne-a deranjat un pic soarele la urcare. Ținutul este plin de țestoase, șopârle, șerpi și insecte.


De sus priveliștea este superbă asupra satelor din jur, a pajiștilor precum și a Dunării care se zărea uneori în depărtare ca o panglică albastră.
























    
Sus la Vârful Țuțuiatu am făcut ceva poze și am luat o mică gustare împreună cu un câine local ce părea o încrucișare bizară între un ciobănesc german și un coiot.
    Pe traseul acesta ne-am întâlnit și cu cei de la ”Hai să socializăm !”. Un grup ce iși propune să organizeze un gen de turism montan cu doritori din toată țara care se pot cunoaște în acest mod. Erau un grup generos de cel puțin 30 de persoane.
    Nevrând să ne întoarcem pe unde am venit am pornit pe un arc de cerc către pensiunea unde am lăsat mașinile dar în direcția opusă față de unde am venit. Goniți un pic de amenințarea ploii care venea găsim în viteză și cu ajutorul simțului de orientare a lui Bogdan Chiper un traseu așa la liber pe poteci de animale către baza dealului. Ploaia a fost dar ceva minor, așa menită mai mult să ne sperie. Andreea a experimentat pentru prima dată utilitatea unei pelerine de ploaie pe care o luase cu o seară înainte. Pe drumul de întoarcere nu pot să remarc decât întâlnirea cu un tei secular foarte frumos și impresionant. 







    Traseul e menționat ca având 3-4 ore dar noi l-am parcurs în 2 ore maxim așa cu tot cu pauze.
    Acum și mențiunea de ”munți” dată acestor ținuturi ține mai mult de istoria lor îndepărtată fiind niște foști munți hercinici de acum 150 - 200 milioane de ani.
    Ce surprinde aici este frumusețea peisajelor și faptul că acest ținut în esență arid este plin de viață.
    Ajunși la mașini decidem să luăm o masă la pensiune. Masă care s-a lungit muuuult și s-a transformat într-o după-amiază placută cu un joc de bedminton în picioarele goale pe iarbă, degustare de produse locale și altele.


   Cu greu ne desprindem de loc și pornim spre Măcin. Facem un mic popas la un magazin local "Gradina lui Andrei" unde ne delectam cu o înghețată de casă cu miere și fistic. Ajungem la pensiunea noastră iar după un mic duș și un pic de odihnă facem o mică petrecere la parterul pensiunii cu babic, wisky și discuții filozofice.
    

Măcin - Culmea Pricopanului

    A doua zi ceva mai informați și mai orientați, datorită Roxanei, pornim după un mic dejun luat în viteză spre Culmea Pricopanului. La ieșirea din Macin spre satul Greci găsiți un indicator la stânga către Mânăstirea Izvorul Tămăduirii. Urmați drumul parțial de asfalt și apoi pământ pietruit până la mânăstire.
    Aici aveți două variante, să faceți traseul: prin stânga sau prin dreapta el fiind un traseu circuit/cerc. Noi am pornit prin stânga pe o mică ploaie pe principiul să urcăm pe unde e mai abrupt cât suntem mai odihniți. Traseul pornește din spatele mânăstirii dintr-o pădure de foioase unde am găsit și o mică tabără de copii cu corturi și bucătărie de campanie. După câteva zeci de metri dați de o mică troiță zidită și amenajată, apoi am scăpat rapid de ploaie și de pelerinele de ploaie. Traseul se prezintă ca o lamă de fierăstrău cu coborâri și urcări repetate. Profităm de indicațiile unui cunoscător al locului întâlnit pe traseu și deviem un pic dreapta de la traseu și întalnim si două formațiuni de piatră interesante: Sfinxul Dobrogean și Mâna lui Dumnezeu. 



Traseul este ușor dar experimentezi niște mici elemente de priză și cățărare. Eu zic că se merită efortul micii abateri. Cristi, Bogdan și Mihai experimentează și o mică coborâre de la Mâna lui Dumnezeu direct în șaua de sub ea.
    Ajungem de aici într-o vale cu niște mici bănci amenajate unde luăm o gustare și întrezărim niște indicații ambigue despre o parte din traseu anulată dar pe care urcau toți și una nouă pe care nu o folosea nimeni.
    Ajunși sus pe culme, traseul e un șir lung de dinți de fierăstrău de vârfuri și șei : Vf. Caramălău - Șaua Șerparu - Vf.Piatra Râioasă - Vf. Sulucul Mic - Vf. Sulucul Mare.





    Peisajele sunt superbe cu mult peste ce ne așteptam noi. Avem parte și de o întâlnire specială cu un greiere mastodont foarte simpatic care s-a lăsat pozat ca o adevărată vedetă.



Să se uite cineva la tine cum se uită Cristi la acest greiere și atunci știi că ești iubit ! Am zis!


    De sus de pe culme natura iși arată total măreția și vedem într-adevăr de ce sunt numite aceste ținuturi munți. Par niște vârfuri de munți a căror bază a dispărut. Rocile bazaltice și granitice sunt superbe. Sunt urme de foste cariere de piatră peste tot formând un peisaj surprinzător uneori. Priveliștea de sus de pe culme de multe ori îți taie respirația.






    De pe ultimul vârf Sulucul Mare coborâm în viteză deoarece amenițarea unei ploi serioase deja plana asupra noastră.
    Dar pe drum spre surpriza noastră am dat de o pădure plină de flori și alte peisaje minunate.





















O parte din noi ajungem pe lângă Regia Tutunului, în fapt o clădire semi - abandonată și apoi spre mânăstire exact la timp tăind drumul de pământ pe câmp direct neurmând sinuoasele sale curbe.
    Alții mai înceți au fost prinși de potopul ce a urmat. I-am pescuit de pe drum cu mașinile și cum necum am plecat toți spre Babadag unde aveam informații despre o cherhana unde se servește un celebru borș lipovean. Erau cam 65 de km dar cum nu voiam să plecăm din zonă fără un popas cu o masă cu pește am pornit la drum. Drumul până acolo a fost o aventură, o ploaie teribilă cu șuvoiaie revărsate de pe dealuri pe șosea de credeam că ne iau pe sus, ruperi de nori, apoi soare și iar ploaie. Toate astea pe un drum care pe mari porțiuni se afla în reparații.
    Am ajuns toți cu bine la Cherhanaua Tauc pe care o puteți găsi aici . Această cherhana era recomandarea unui ghid local prieten cu Andreea , așa că am mers pe încredere. Borșul a fost delicios și gustat de toată lumea , fiind genul acela cu peștele scos și servit alături de bolul cu zeamă. 

    Ca aperitiv am încercat salata de icre care și ea a fost apreciată de toți. Am încercat apoi fiecare o saramură de crap și una de șalău dar sosul lor special ”Tauc” cu busuioc si usturoi nu a fost pe placul majorității așa că recomand varianta clasică cu legume sau alt fel de mâncare. Locul este special prin faptul că nu servesc decât pește proaspăt și te anunță ce anume au în ziua respectivă.
    După acest ultim popas am plecat fiecare pe drumul lui spre casă, noi având un ultim popas , o plimbare noaptea cu bacul pe Dunăre.
    Aceasta a fost aventura noastră prin Munții Măcinului, o zonă neașteptat de frumoasă.

Bonus:

Pentru cei cărora le va fi dor, un mic videoclip cu Munții Măcin și mistere lor reinterpretate :



Extra vă pun o colecție de flori adunată de la toți:


















Recomandări:
  1. Încălțăminte rezistentă și comodă. Drumul e lung și picioarele sunt cei mai buni prieteni ai tăi. Nu e loc de erori.
  2. Ciocolată, alune, migdale sau alt fel de nuci. Sunt energetice și se consumă rapid.
  3. Nu ignorați hidratarea, recipiente de apă. Se va consuma fără să observați, pe traseu, chiar și 4 litri de apă de persoană. Preventiv luați un mic filtru portabil pt apă și recipiente de apă deajuns. Traseul are surse de apă, dar faceți un plan. Notați pe hartă unde sunt.
  4. Echipament: să nu lipsească pelerina de ploaie, frontala, baterii de rezerva, bete de treking, ceva plasturi, un bandaj, soșete de rezervă, și măcar un element de imbrăcăminte mai gros si călduros.
  5. Evitati bumbacul. Păstreaza apa și se usuca greu. În rândul alpiniștilor există o vorbă ”bumbacul ucide”.
  6. Luați pauza la fiecare oră câte 5 minute măcar. Oboseala poate crea probleme de stabilitate în deplasare.
  7. Faceți rost și de o hartă în format clasic fizic de hârtie. Poate fi folositor. Descărcati hărți offline. Încercați aplicații de gen. Poate fi folositor www.muntii-nostri.ro , au și aplicație dar ca multe alte chestii de gen trebuie sa plătiți pentru hărțile care nu sunt gratuite.
  8. Încercați să rămâneți un grup compact pe traseu. Se pot ivi probleme sau unul din grup se poate rătăci.
  9. Treceți peste probleme și stări de oboseală sau ceartă. Muntele unește oamenii și testează prietenii.
  10. Mostră de etapă de pregătire:

2 comentarii: