luni, 16 noiembrie 2020

Întâlniri surprinzătoare

0




Întâlniri surprinzătoare




Capitolul I

  O dimineață frumoasă la Cabana Sâmbăta pe plaiurile Munților Făgăraș. Suntem un grup mare de toate vârstele. Pornim de dimineață spre Vârful Dara și Vârful Hârtopul Darei. Timpul e așa, ca la munte: ba soare, ba nor, ba ceață.

Nu e una din povestirile mele despre munte și oameni, așa că o să las muntele și oamenii în plan secund.

Atingem obiectivele dorite pe un traseu frumos și mai ferit de turiștii obișnuiți. La întoarcere începe o mică burniță și o ceață groasă. Din întâmplare rămân în urmă admirând colegii de drum ce se jucau prin ceață cu pelerinele de ploaie pe ei, scoțând sunete ciudate de fantome, în dezaprobarea lui Armand care îi admonesta : Măi animalelor, potoliți-vă !

Atunci, în acea ceață umedă, îl văd. Părea un cioban în vârstă cu părul alb și lung. Era așezat pe o piatră și parcă ploaia nu îl atingea deloc. Ca vrăjit mă îndrept spre el. Îmi face semn să mă așez. Mă așez lângă el pe o piatră.

- Ce faci, nepoate? În plimbare pe aici pe la noi?

- Da. În plimbare cu prietenii. Dar matale? La muncă? La oi?

- Nu nepoate, eu munca am terminat-o acum mult timp. Tot la plimbare și eu.

- Nu ești cioban?

- Nu sunt cioban sau poți spune că sunt da nu mai am oi. Zâmbește moșul și își scoate o țigară dintr-un pachet șifonat de Carpați.

- Moșule, de unde mai ai Carpați? Nu se mai fac de 10 ani, poate și mai mult…

- Nu se mai fac? Eee, eu mai am un stoc încă, iar zâmbește și o aprinde așa, fără efort, de la chibrit, deși era foarte umedă atmosfera.

- Și de ce te plimbi pe aici pe coclaurile astea, nepoate? întreabă moșul trăgând din tigară cu sete.

- Caut liniștea sufletească moșule, frumosul, stâncile astea golașe, vârfurile înzăpezite, crestele astea dure. Drumul asta istovitor până aici , toate astea îmi dau o liniște și mă liniștesc. Și ca toți oamenii care caută ceva, îl caut pe Dumnezeu.

- Aici, nepoate? De ce ar fi Dumnezeu aici și nu jos în vale la biserică?

- Așa simt eu ca jos acolo în vale nu e, cred că e aici sus.

- Și ce vrei să îi spui dacă îl gasești?

- Aaaa nu m-am gândit că ar vorbi cu mine, dar i-aș spune așa, câteva.

- Ia zi.

- Lumea asta e strâmbă, moșule, e nedreaptă plină de răutăți, umblăm bezmetici ca niște oi rătăcite conduse de lupi direct în prăpastie. Noi suntem strâmbi și chinuiți de visuri deșarte, de dorințe și demoni. Dumnezeu, păstorul pare că ne-a abandonat.

- Nepoate, oamenii nu sunt oi. Pot să te intreb așa, câteceva?

- Da, moșule, poți.

- Pe lumea asta ai iubit?

- Da, moșule.

- Te-o iubit cineva pe tine?

- Da, moșule.

- Ai umblat, ai văzut frumosul pe lumea asta?

- Am cam umblat, da.

- Păi și astea așa nu sunt de la Dumnezeu, nepoate?

- Cred că da…

- Restul de ce te plângi tu, e de la oameni sau de la Dracul ăla rău.

Moșul îmi întide o țigară. Nu mai fumasem Carpați din liceu, acum 20 de ani. O iau, moșul scoate chibritul și îmi aprinde țigară mie, apoi lui. Fumăm amândoi în liniște.

- Amu nepoate eu plec că mă așteaptă și alții, fugi că rămâi în urmă pe drum. Și să știi că Dumnezeu te-a auzit, știe de tine , de voi toți.

M-am ridicat și am pășit greu pe cărarea de munte. Mă trezisem ca din vis datorită vantului rece. Întorc capul și arunc o privire în urmă. Moșul se pierdea în ceață…. După un timp de mers tăcut în urma grupului realizez...cine era moșul. Dumnezeu se oprise din drum să fumeze o tigară cu mine.

Divinitatea e uneori în oameni, pentru oameni, trebuie doar să o simți.

Capitolul II

  O seara de vara, lungă și frumoasă. Ne aflăm la terasă. Una din puținele locuri unde se mai aude muzică rock. Suntem la bere așa cum spunem noi berarii veseli. Nu o să vă descriu personajele cu care mă aflam la masă deoarece povestea nu e despre ei, ci despre noi, eu și voi. Eram deja pe la a 4-a bere, amețit. De masa noastră se apropie un tip cam la 30 de ani așa cu o bere neagră în mână cu parul lung negru, în geacă de blugi și își trage un scaun la masă.

- Pot să stau un pic aici?

- Ia vezi, poti ? răspund amuzat. Încă un bețiv care cere bani și spune o poveste. Toți mai mulți tineri recurg la asta să facă rost de bani de băutură.

Mă uit la colegii de masă, parcă nici nu îl vedeau, își continuau discuția ignorând musafirul nepoftit. Îl privesc așa insolent poate se simte și pleacă. Fuma o tigară de foi din alea bune nu prostii de 10 lei bucata. Deci trag eu concluzia are bani. Scutim deci povestea și cerutul banilor.

- Nu stau mult, voiam să schimb două vorbe cu tine.

- Cu mine? Ne cunoaștem?

- Da. Ne cunoaștem. Chiar bine.

Mă uit cu interes la el. Sigur nu îl cunoșteam. De ce mă aborda așa? Sigur cere bani mă gandesc eu așa, sau poate e legat de muncă…

- Hai, lasă gânditul, nu mă știi așa cum sunt aici dar știi cine sunt, mă recunoști nu? Am pretenții de la tine, prietene.

Prietene..., hmm , tipul prindea curaj, trebuie să i-o retez că altfel lucrurile degenerează.

- Meștere, zi ce vrei si pleacă că mă deranjezi.

Izbucnește în râs:

- Mereu direct și tupeist, nu? Chiar nu mă știi?

Arunc o privire către el, era tot un zâmbet, cine putea fi?

- Bine , hai că nu te prinzi, ești beat. Eu sunt Dracu și râde. Ală rău! și aruncă un rânjet scurt către mine, dar unul neserios așa.

Da, el era, beția nu mă lasa să privesc situația serios. Era..nu era...amuzant.

- Eu l-am întâlnit pe Dumnezeu, prietene! Îi arunc eu așa flegmatic, ce poți să îmi spui tu?

Râde: - Și? Tot țigări din alea proaste fumează? Și iar râde. Ți-a zis că ai avut de toate, ți-a dat tot și ar trebui să fi mulțumit nu?

- Da…

- Și ești?

- Nu prea…

- Nu ești împlinit nu? Vrei mai mult nu? Și parcă vrei și altceva nu?

- Da, drace vreau, toți vrem.

- Ce vrei?

- Nu știu… la toți ne lipsește așa ceva… un sens. Parcă suntem niște jucării stricate.

- Nu mai vrei o bere? Fac eu cinste.

- Ok. (Diavolul e simpatic, face cinste)

- Uite, îți explic. Voi nu vreți decat două lucruri ca să fiti fericiti.

- Da? Care?

- Unul: vreți recunoașterea celor ca voi. Să fiți integrați, iubiți, recunoscuți, până și plecarea după lumea asta o faceți mai repede dacă lăsați în urmă oameni care vă apreciază. Nefericirea vine din faptul că sunteți răi unul cu altul, răi și ticăloși. Răul e in voi, așa ați fost mereu. Deaia m-am certat cu Moșul. El încă crede că sunteți buni și încă crede în voi și dă vina pe mine pentru ce faceți. Dar eu nu fac decât să vă exploatez potențialul. Sunteți capabili de mai mult rău decât toți demonii din lumea asta și cealaltă la un loc.

- Nu suntem toți așa…

- Nu sunteți toți așa, dar ați putea fi. Toți ați putea.

- Auzi drace? Nu crezi că e și vina ta? În fapt si ticaloșii tot asta caută, recunoașterea și aprecierea, iubirea și apartenența sau integrarea cum zici tu. Nefericirea vine doar din faptul că nu suntem capabili să ne acceptam și să ne iubim pe noi înșine asa, cu răul din noi, așteptând ca recunoașterea și acceptarea să vină de la alții. Dacă ar avea toți curajul să-și înfrunte demonii, să-i priveasca fără frica și să-i integreze în ei inșiși, cred că nu ai avea ce exploata. Nici nu ai fi pe aici daca nu ai fi alegerea unora dintre noi. Cumva și ticăloșii te exploatează pe tine. Le faci tuturor alegerea răului mai ușoară.

- Nu există alegere. Când ai de ales înseamnă că ai ales deja. Eu cred că vă nașteți răi, trebuie să fiți stârpiți toți și refăcută lumea asta.

- Aaaa, apocalipsa aia nu?

- Aia sau asta … râde.

- Am înțeles. Și al doilea lucru care ne trebuie?

- Asta e mai simplu. Sex.

- Simplu.

- Da. Sunteți stăpâniti de dorința asta. Sunteți în stare să vă împerecheați cu oameni, animale, păpuși, roboți, în lipsă o parte dintre voi ajung chiar să își violeze proprii copii. Nu există în univers ființe ca voi.

- Da…, ai dreptate.

- Mereu am, dar eu sunt ală rău cică.

- Dar sexul nu e și nevoia de iubire și integrare ? Poate avem nevoie doar de mai multă iubire. Și iertare. Poate nu ne intelegi.

- Cine să vă iubeasca așa? Cine să vă ierte? Dumnezeu? Tu te-ai ierta?

- Nu… Deci crezi că ne trebuie doar o societate funcțională în care să ne integram și sex altfel o luăm razna și facem tâmpenii. (încep eu să râd)

- Da, e simplu.

Pune berea pe masă, strivește țigara în scrumieră și pleacă. Se întoarce așa zâmbind și zice:

- App. Păstrați distanța socială ! Izbucnește în râs iar și pleacă de tot.

Colegii de la masă încep din nou să vorbească cu mine.

- Cine era mă ală? Și ce voia ? Mă întreabă unul din ei.

- Un tip. Nu prea știu ce voia….

- A dat o bere am văzut se repede politicianul nostru.

- Da.

Da. Amuzant. Și Diavolul era simpatic, făcuse cinste cu o bere. Răul e în noi toți, trebuie doar să îl recunoaștem….

Păstrați distanța socială…..

Citeste tot »

sâmbătă, 14 noiembrie 2020

Dialog

0

 



 Dialog


    Știi senzația aia care te apasă ca și cum ar mai fi cineva în capul tău? Hai nu sări cu gura, știu, știu schizofrenia. Încă mă amuză cuvântul asta schizofrenia.

    Obosit de această senzație am ieșit la o plimbare în parc. O zi de toamnă târzie cu frig și umezeală. După o tură in jurul lacului am constatat că senzația oarecum dispăruse din cap, dar ceva tot nu era în regulă. Mă simțeam rău, frisoane și ceva dureri musculare. Și aproape abject senzația se mutase în corp. Da simțeam o prezență străină în corpul meu. Am închis ochii, poate dispare.

    Dar nu, am început să o simt, așa ca o prezență ciudată. Dacă strângeam ochii aproape o vedeam. Așa ca o ceață albastră ca un ghem de fâșii tubulare. Semăna cu o pisică. Deschid ochii panicat. Trebuie să merg la un psihiatru… treaba e groasă. Mă uit în jur, o zi mohorâtă și câțiva oameni răzleți. Ceva mă îndemna să inchid ochii înapoi să o văd, să o cercetez. Ok ! Îmi fac curaj. Închid ochii din nou stând pe banca rece și umedă.

    O văd. Semăna cu o pisică albastră. Era agitată cumva, parcă se foia , încerca să își facă un loc așa ca un culcuș. S-a liniștit. Am senzația că ea nu mă percepe. Îi arunc așa un gând. Nimic. Mă strădui mai mult:

Eu:- Hei ce faci?

Se zbârlește un pic, și apoi răspunde:

Ea:- Mă vezi?

Eu:- Cumva mai mult te simt, ce faci aici? În mine? Cine sau ce ești?

Ea: Ești unul din ăia plecați cu sorcova, mă vezi.

Eu: Da sunt. Ce ești?

Ea: Ști ce sunt, și ști și numele meu de botez, dacă mă vezi ști cine sunt. Hai recunoaște, fii sincer.

Eu: Esti...BOALA...ESTI DAVID.

EA:Exact.

Eu: Ce faci aici? Când pleci? Vreau neapărat să pleci !

Ea: Nu plec, sau nu plec cât o să mai percepi tu lumea asta.

Eu: Există tratament, deja se lucrează la vaccin, nu ai zile multe nici aici și nici în altă parte.

Ea: Eu sunt aici, doar aici, fiecare din voi va avea pe altcineva suntem entități diferite. Tratamentul vostru l-am văzut, nu ne îndepărtează, vom rămâne adânc în țesuturile voastre. Nu plecăm nicăieri. Vom trăi cu voi împreună sau deloc.

Eu: Minți ! Facem progrese zilnic. Am învins toate bolile, pe toți ca voi!

Ea: Nu prea ați învins nimic, ameliorați.

Eu: Facem vaccin.

Ea: Faceți, nu vă oprește nimeni.

Eu: Acum dacă tot stăm impreună un timp am o întrebare. Care e scopul vostru? De ce apareți?

Ea: Dar voi? Care e scopul vostru? Sensul vieții voastre care e?

Eu: Suntem creati să trăim, să iubim, să procreem să explorăm și să descoperim secretele universului. Zic eu așa mândru de specia mea.

Ea: Creați? De cine? Să iubiți? Nu iubiți pe nimeni ! Nici pe voi înșivă ! Știu totul despre voi deja și nu sunt aici de mult. Să explorați și să cercetați daaaa, ați descoperit tot ce putea fi mai distructiv, aveți puterea să distrugeți Pământul și încă zece planete pe lângă și nu vă opriți nici acum, dar nu puteți învinge cea mai mică particulă de viață. (Râde)

Ea: Și noi suntem create, și noi vrem să prosperăm ca și voi, și noi procreem și ne înmulțim. Dar noi avem și un scop, nu ți-l spun încă.

Eu: Bine, dar prosperitatea voastră, ne omoară pe noi, dacă noi murim nu dispăreti și voi? Nu putem ajunge la un acord ceva?

Ea: Nu așa faceti și voi? Vă înmulțiți peste măsură, intoxicați planeta cu deșeuri, omorâți toate ființele din jur, sufocați pamântul cu toxine. Până și când muriți nu vă întoarceți în natură. Aduceți cu voi în pămant haine de plastic, cauciuc. Ca să nu mai vorbesc de cavouri, cripte. Mormintele voastre sunt ca niste coșuri inflamate pe fața pământului ce trebuiesc stoarse să se vindece pământul de voi.

Eu: Ce discurs dur, nu am privit niciodata un mormânt așa…

Ea: Ce sperați ca un mormânt așa vă păstrează amintirea vie? Asta a fost mereu grija voastră, nemurirea, să nu fiți uitați, NEMURIREA. Vă simțiți mici și neînsemnați și fustrarea voastră străbate timpul.

Ea: Voi sunteti o BOALĂ a Pământului, ați cuprins tot, distrugeți tot ce atingeți, pângăriți tot ce atingeți. Sunteți gata să omorâți gazda pe care trăți. Exact ca cea mai rea boală.

Eu: Da….Ai dreptate…. Dar stai… Dacă noi suntem BOALA, David voi ce sunteți ? Tu David ce ești?

Ea: Spune tu, stiu că realizezi, dar nu vrei să crezi.. (zâmbește)

Eu:…..Ești… TRATAMENTUL.

Ea: da, unul din ele.

    Deschid ochii, se întunecase, vântul rece și înghețat îmi potolea frisoanele. Era deja întuneric, mă ridic încet și plec ușurel spre casă.     Pardon, ...plecăm.

Citeste tot »

sâmbătă, 22 august 2020

Schiturile rupestre de la Aluniș - Trasee Montane în Munții Buzăului

2

Schiturile rupestre de la Aluniș

+ parcurgerea traseului Aluniș - Nucu + descoperirea a două noi obiective de la Schiturile de la Nucu (Crucea Spatarului și Schitul Fundătura) 

Citeste tot »

miercuri, 19 august 2020

Traseul montan Piscul Negru - Vârful Lespezi - episodul II

5
Traseul montan Piscul Negru - Vârful Lespezi - episodul II 

Date despre traseu :

Marcaj: punct rosu
             :   dungă albastră - o cărare alternativă de coborât de la Vf. Lespezi
Distanță:
Dus :4,5 km și 4 h
Întors: 5,5 km și 4 h
Total: 9 km și 8 h

Obiective majore:
- Complex Piscul Negru 1.200 m
- Vârful Lespezi 2517 m
- Vârful Cornul Călțunului 2505 m


Hartă:
    Hartă traseu luată de aici: https://muntii-fagaras.ro/trasee/piscul-negru-caltun/ și prelucrată de mine deoarece traseul nostru lipsește.


Citeste tot »

sâmbătă, 15 august 2020

Valea lui Stan - Drumeție și aventură

1

Valea lui Stan - Drumeție și aventură


Date tehnice:

- Direcție :Tranfăgărășan – Valea lui Stan – Poiana Călugărița – Cabana Călugărița - Barajul Vidraru – Tranfăgărășan

- Durata traseu : sunt indicate 4 și 1/2 - noi am făcut 3 h și 1/2 fără nici o grabă.

- Marcaj : punct roșu (traseu circuit)

- Distanță : 9 km, din care 2 km prin zona de canion și alți 2 km pe șosea la întoarcere.

- Dificultate: Dacă cursul apei este scăzut sunt cam 2 ore de distracție pe scări și scoabe prin canion și apoi încă o oră și jumătate prin pădure și pe un drum forestier. Deci aș aprecia că vara traseul este ușor - mediu și iarna greu.

Hartă:

Sursa hartă : aplicația  https://muntii-nostri.ro pe care o recomand.
Citeste tot »

vineri, 14 august 2020

Traseu montan în Rezervația Naturală Cozia

1
Traseul Montan în Rezervația Naturală Cozia :


Brezoi - Vf.Narățu - Șaua Târsa - Gura Lotrișorului


Bonus : Cetatea Poenari și Lacul Bâlea



Durată traseu : 8-9 ore

Marcaj traseu : punct roșu      


Diferență nivel : 1180 m

Brezoi : 320 m, Vf.Narățu 1509 m (Vf,Cârligele, Poiana Târsa 1275m, Gura Lotrișorului 290 m



- Evidențiat cu verde traseul nr.14 ------------------------------
- Evidentiat cu galben varianta mea de întoarcere -----------------------------

Citeste tot »

luni, 6 iulie 2020

Schiturile Rupestre de la Bozioru - satul Nucu (Trasee montane în Munții Buzăului)

2

Schiturile Rupestre de la Nucu - Bozioru

Trasee montane în Munții Buzăului



Hartă și date tehnice

Hartă oficială:



Citeste tot »

duminică, 21 iunie 2020

Trasee montane în Munții Măcinului

2
Greci - Vârful Țuțuiatu
și
Măcin - Culmea Pricopanului




I

Greci - Vârful Țuțuiatu

Date tehnice:
Durata traseului ales de noi: 2 h cu tot cu pauză.
Distanța traseului clasic e undeva la 7 km
Distanța traseului nostru: aproximativ 4 km
Marcaj traseu :
triunghi albastru

Rută: Pensiunea ”Relax” - Vf. Țuțuiatu (467 m) - Pensiunea ”Relax”

Cu galben traseul clasic
Cu roșu traseul de întoarcere nemarcat experimentat de noi.

Citeste tot »

vineri, 12 iunie 2020

Ulmet - Trovanți ( Trasee Montane în Munții Buzăului )

0

Trasee Montane în Munții Buzăului
Ulmet - Trovanți - Ulmet


    Să începem cu locația și traseul. Trovanții sunt situați în satul Ulmet din Comuna Bozioru, Judetul Buzău.
    Se merge din Buzău pe DN10 către Brașov. În comuna Măgura în dreptul benzinăriei Peco Repsond se face dreapta spre comuna Pârscov pe DJ 203 F. Acest drum îl urmati până în Comuna Bozioru unde în dreptul unui magazin urmați indicatorul de Ulmet. Aici străbateți satul și lăsați masina unde puteți. Sunt suficiente semne săgeti către ”TROVANȚI” ca să nu vă rătăciți. Ca și repere sunt în ordine, o troiță pe care o lăsați în stânga, o salcie foarte bătrână pe lânga care treceti înainte si o poiana cu un singur trovant izolat. După aceasta autoritățile au amenajat un mic punct de informare cu 2 foișoare. Se plătește taxa de acces, de 5 lei pentru un adult și 3 lei pentru copii. Apoi în stânga, în sus, pe o cărare amenajată cu scări de pământ se urcă circa 10 min. Aproximez ca de unde lași mașina, undeva decent să nu urci ca un berbec cu ea chiar până sus se fac cam 35-40 de minute maxim. Traseul nu are un marcaj anume dar sunt indicatoare.
    Sus în pădure spre partea dreaptă cum urci către trovanții cei mari găsim marcaje cu dunga roșie ce par a face parte dintr-un traseu dar nu am reușit să aflu unde duce.
    Acolo sus în pădure veți găsi cei mai mari și mai frumoși dintre trovanți cu nume specifice : Balena, Delfinul, Colana. Sunt nominalizate și indicate.
Citeste tot »