Trasee montane in Munții Bucegi

Trasee montane în Munții Bucegi

3 povești în circuitul de casă al grupului

Munții Bucegi, o mare parte a lor este administrată ca și ”Parcul Natural Bucegi” și au administratie specifica cu Centru de Vizitare amplasat în Bușteni, în imediata apropiere a traseelor turistice de pe Abruptul Prahovean al Bucegilor.

Taxa de vizitare de 10 lei/persoană/3 luni în principiu nu e achitată de nimeni datorită fluxului mare de turiști și a numeroaselor puncte de acces.

Ca o paranteza în prezent, la noi în țară există 17 Parcuri Naționale și Naturale legal constituite pănă la aceasta data :

1. Domogled - Valea Cernei, 
2. Retezat, 
3. Cheile Nerei-Beușnița,
4. Munții Rodnei,
5. Cheile Bicazului-Hășmaș,
6. Călimani,
7. Cozia, 
8. Piatra Craiului,
9. Semenic - Cheile Carașului
10. Munții Măcinului,
11. Parcul Național Ceahlău,
12. Porțile de Fier, 
13. Apuseni, 
14. Grădiștea Muncelului-Cioclovina,
15. Balta Mică a Brăilei, 
16. Vânători Neamț
17. Bucegi

Documentare despre trasee o puteti face aici:

-          https://www.bucegipark.ro/obiective.php?show=trasee_turistice

-          https://muntii-bucegi.ro/trasee/

Pentru iubitorii de speologie exista numeroase pesteri în zona:

-          https://www.bucegipark.ro/obiective.php?show=carst_pesteri

Pentru iubitorii de alpinism:

-          https://www.bucegipark.ro/obiective.php?show=trasee_alpinism

Desigur cei care sunt cu adevarati interesati se vor documenta mult mai în detaliu.

Trist este faptul că pe site-ul oficial al parcului natural, traseele indicate de ei din ce am observat eu (pot să greșesc) sunt neactualizate, marcajele nu sunt actualizate deși din 17 angajați 11 ar trebui să fie agenți de teren. De la Cabana Caraiman la Crucea Eroilor marcajul e punctul albastru acum și nu roșu. Site-ul lor la fel de neglijent ne vorbeste despre 39 de trasee omologate si unul în curs de omologare și ne prezintă 41 de trasee. Dar na matematica poate fi incă un mister din Munții Bucegi.
Zona este bogată și în schituri, mânăstiri.

Despre legende, temple dacice, zone energetice, teleportare, tuneluri secrete, extratereștii și altele vă documentați singuri 😂😂😂.

Să revenim la trasee montane. Deși sunt menționate 40 de trasee omologate si 1-ul în curs de omologare, sunt in fapt doar 4 principale restul fiind variante și trasee de legatură. Zona este efectiv împânzită de trasee care se intersecteaza unele cu altele, posibilitatile de explorare fiind practic nelimitate. Nu cred ca există om să le fi strabatut pe toate. Este o zonă extrem de vastă și de frumoasă. Pe unele site-uri veti găsi chiar și 85 de trasee. E o nebunie.

Vă pun aici harta mea favorită pentru Bucegi la rezolutie mare luata de pe  https://www.carpati.org/harti_harta/harta_harti/muntii/bucegi-7/ :

Harta de mai sus la rezoluție mare vă poate scoate din niște încurcături deși are și ea mici chesti care au rămas în urmă.
Ca o paranteză nu am inteles niciodată de se nu se indica traseul mare și fiecare să se oprească unde vrea și se dau zeci de bucăți.

- Vi le enumăr întâi pe cele 4 principale de care aminteam conform https://muntii-bucegi.ro/trasee/ :

I

Marcaj : linie rosie -  Sinaia - Cota 1400 - Cota 2000 -Valea Izvorul Dorului –Şaua Lăptici – Piciorul Lăptici – haban Padina – Şaua Strunga – Vf. Omu – Vf. Bucşoiu – Poiana Pichetul Roşu – cabana Poiana Izvoarelor – cabana Gura Diham – Buşteni.

II

Marcaj: linie albastră: Sinaia – Poiana Stânii – Piciorul Pietrei Arse – cabana Piatra Arsă – Piciorul Cocorei – hotelul Peştera – Valea Obârşiei – Vf. Omu – refugiul Mălăieşti –Valea Glejăriei – Râşnov.

III

Marcaj cruce albastră: Pucheni –Dobreşti – Cabana Scropoasa – Cabana Zănoaga – cabana Bolboci – cabana Padina – hotelul Peştera – Piciorul Babelor – Cabana Babele – Cabana Caraiman – Valea Jepilor – Buşteni.

IV

Marcaj bandă galbenă: Buşteni – Plaiul Fânului – Valea Cerbului – Vf. Omu – Cabana Babele – Cabana Piatra Arsă – Vârful Furnica – Şaua Vf. Cu Dor.

 

Bun acum vă spun asa bucățile de traseu așa cum le întâlniți pe indicatoarele de traseu și în felul in care le-am combinat noi in circuitul nostru de casă.

1. Traseu Buşteni (885m) – Valea Jepilor - Cabana Caraiman (2025m) Marcaj cruce albastra, Durată: 4 h Distanță: 6km

2. Traseu Cabana Caraiman (2025m) – Crucea Eroilor (2284m) Marcaj punct albastru (pe unele hărti punct roșu) Durata – 1 ora. Distanţă:1,60 km.

+

3. Crucea Eroilor - Cabana Omu. Marcaj cruce rosie. Sunt 2 trasee cu cruce rosie. Unul în stânga care duce spre cabana Babele și unul în dreapta către Vf Omu. Ca să vă orientati, luați ca punct de reper Vf.Costila cel cu turful meteo, imposibil de ratat. La Șaua Șugărilor  intrați în traseul cu banda galbenă ce vine de la Cabana Babele până la Vf Omu, deci banda galbena + Cruce rosie până la Vf.Omu. Durata : 2h si 30 min. Distanță 9 km 

(Între Șaua Sugărului și Șaua Cerbului din dreptul containărului părăsit aveți două variante de traseu pe sus și pe jos, fiecare cu frumusețea lui)

Sus pe platou veti întâlni tot felul de alte drumuri de masini de teren, unul care merge spre Vf. Coștila care este statie meteo/un soi de unitate militară fiind mereu soldați si jeepuri prin preajmă, precum și altele. Păstrați direcția și marcajul. Desigur dacă aveti timp puteți face diverse explorări.

Aceasta ar fi prima etapă de cam 8 h de mers. acum depinde și ce pauze faceți

4. Traseu Cabana Omu – Cabana Mălăiești dungă albastră (Aveți două variante asa zis de vara si de iarna. Urmatiti dunga albastra pe stânga traseul către hornuri sau dunga rosie pe dreapta catre pe cărarea șepuitoare spre Mălăiești traseu mai putin spectaculos ) Vedeti ca e o zona mixta cu multe semne și cărări care se întretaie.Timpii sunt aceeași. Durată 2h Distanță 5 km

5. Cabana Mălăiești – Poiana Pichetul Roșu pe triunghi roșu pe traseul Take Ionescu (un traseu frumos așa cu poezii pe traseu)  Durată 1h 40 min, Distanţă 4 km 

6. Pichetul Rosu – Cabana Poiana Izvoarelor (mai mereu închisă) – Cabana Gura Diham – Busteni dunga rosie. Durată 4h ,Distanță:8km

Varaiantă continuati pe triunghi rosu / Pichetul Rosu – Busteni iesiti undeva in zona Caminului Alpin Distanța și timpul sunt cam aceleași.

Desi la Poiana Pichetul rosu după indicatoare sunteți tentati sa o luați spre Cabana Gura Diham fiind indicat un timp mai scurt luați în calcul ca de la Gura Diham la Busteni sunt 5 km pe care trebuie să îi străbateti pe sosea. Zona între timp a fost asfaltată si s-a umplut de mașini. Pentru cei obosiți există vara un tractoraș cu vagoane așa de turism/ sau copii și uneori taxiuri.

Aceasta ar fi a doua etapă de cam 8 h de mers. Acum depinde și ce pauze faceți

Hai să vedem cum arata traseul asa pe scurt:

++(  +)++ +

Buşteni – Valea Jepilor - Cabana Caraiman – Crucea Eroilor - Cabana Omu – Cabana Mălăiești -  Poiana Pichetul Rosu – Cabana Poiana Izvoarelor – Cabana Gura Diham – Bușteni

Urmăriți dunga albastra desenata de mine paralel cu traseul circuit !!!

Timp total : aproximativ 16 h

Distanță totală : aproximativ 32 km

Obiective:

• Bușteni 850 m
• Cabana Caraiman 2025m
• Crucea Eroilor 2291m
• Cabana Babele 2206 m
• Babele 2292 m
• Sfinxul 2216 m
• Cabana Omu 2505 m
• Vârful Omu 2505 m (2514 m)
• Vârful Bucura 2503 m
• Vârful Capul Morarului 2501 m
• Cabana Mălăiești 1720 m
• Poiana Pichetul Roșu 1424 m
• Poiana Izvoarelor și Cabana Poiana Izvoarelor 1444m
• Cabana Gura Diham 980 m

Povestea nr.1

Personaje:

Raimond Voicu aka Suplu Durduliu aka Peorc – Vesel, bine dispune grupul, rezistenţă psihică, bun pedagog în ale muntelui.

Robert Constantin aka Roboţel – Rezistenţă psihică la efort, organizator, responsabil cu berea.

Florin Viciu aka Viciu - Formă fizică bună, bun cunoscător de trasee montane, spirit competitiv.

Take Carmen aka Carmene- iubitor de munte și de natură, om cu o cultură generală vastă, sursă de țuică bună.

  Ne aflăm in august anul 2013 dupa aventura din iunie în Ceahlău. Raimond preia inițiativa și organizeaza o excursie in care în Munții Bucegi. Eu mai ajunsesem pe acolo când eram mic cu părinții cu telescaunul, telecabina âsau cu telecabina pe pârtiile de schi. Desigur nu pentru că aș fi schior ci doar în plimbare.

Eram în grup oarecum singurul care nu mai străbătuse traseul. Prin zonă eu mai fusesem până la Cascada Urlătoarea dar e un traseu scurt de o oră, așa mai mult o plimbare.

Prin grija lui Raimond îmi cumpar și un pad pe care să dorm deoarece mă avertizeaza ca la Cabana Omu e mereu aglomerație vara și e posibil să dormim în sala de mese. Pornim dimineață la ora 6, vreau să zic că la ora 6 eram deja pe drum, el fiind foarte strict în privința asta. Noi restul era pe jumătate adormiți.
  Ajungem in Bușteni, lăsăm mașina la un loc al lui unde lasa masina de obicei. Pornim spre traseul Jepii Mici care incepe de undeva din dreapta telecabinei dupa o urcare de circa 10 min. 

  Traseul începe cu un urcuș brusc și accentuat. Eu mai faceam alegări, mergeam la fotbal dar nimic nu te pregătește pentru urcarea pe munte decât urcarile în sine.
 Traseul șerpuiește pe valea jepilor intr-o urcare continuă mai grea sau mai domoală. Este foarte frumos și solicitant pentru că te pune la încercare. Este un traseu foarte străbătut de turiști. Peisajele sunt f frumoase, poti face pauze de odihna si de refacut proviziile de apă pentru ca există un izvor potabil ce străbate traseul în câteva locuri. La începutul traseului dăm peste o batrână cu baston și nepoata ei care o ajuta. Raimond cum îl știți intră în vorbă cu ele. Erau din Franța. Bătrâna facuse traseul în tinerețe si îi era dor de el. Asta așa ca o paranteză să vedeți ce sentimente puternice poate provoca muntele. Cum au ajuns sus sau dacă au ajuns nu pot să vă spun dar nici nu cred că acest lucru e important. Important e sentimentul de a fi pe munte. 

 Traseul are de toate: urcări, cabluri, lanturi. Cumva e un traseul excelent pentru inițiere. Un timp trece si pe sub traseul telecabinei astfel că esti privit și de pantofarii de deasupra care se miră de nebunii care au ales să meargă pe jos cu atâta chin. Deși este un traseu cunoscut multora și foarte străbătut să nu aveți impresia că este un traseu ușor. Gradul lui de dificultate este mediu spre greu. Crucile care sunt peste tot dealungul traseului stau marturie evenimentelor nefericite întâmplate pe traseu pentru că da dragi prieteni și cititori câteodată Muntele își cere tributul.
 Pe traseu până la Cabana Caraiman beneficiez de un instructaj serios din parte lui Raimond depre urcarea pe munte. Unele sfaturi le țin minte și acum și le practic. De exemplu celebra priză în 3 puncte astfel ca în cățărare să ai tot timpul 3 prize sigure (mâini și picioare) când dai drumul la una cauți imediat alta inainte de a da drumul alteia.
 Un alt lucru învățat pe traseu este celebra strigare Pietre! Și ce trebuie să faci când o auzi. Mai sus de noi cineva a strigat Pietre !!! Un turist din alt grup imediat s-a lipit de peretele stâncă. Instinctiv l-am copiat la timp pentru că pietrele au trecut pe deasupra capetelor noastre.
 Pe drum am întâlnit și un mic ghețar ce rezista acolo în plină vară. Era prima dată când zăream așa ceva.
 Am ajuns în cam 4 ore sus la Cabana Caraiman.

Ne-am odihnit un pic la cababă care oferă ceaiuri, cafea, bere, sucuri și atunci oferea și cazare.Este o locație deosebită. Din spatele cabanei se pot face poze superbe. E o priveliște frumoasă asupra Văii jepilor, vezi tot ce ai urcat, și orasul Bușteni.
  De aici nu respectăm traseul descris mai sus ci plecăm spre Cabana Babele deoarece îmi doream și eu ca orice român să vad Babele și Sfinxul. În 20 de minute eram la Cabana Babele. Ce am văzut în zona aia m-a făcut să nu mai trec prin zona aia niciodată.
 La cabana Babele luam o ciorbă caldă si o bere. Ciorba era o zeamă clara fierbinte și atât și niște prețuri de restaurant. Aglomeratie și mizerie. Afară vizităm Babele și Sfinxul în zonă.

Ce să zic, zona era plină de mulți oameni care nu aveau pic de respect pentru locul în care se aflau. Nu respectau monumentele naturale, se suiau pe ele, nu era nimeni să le atragă atenția. Pentru ce o mai fi administratie în această zonă ? Nimeni să păzească? Mai lipseau niste grafiti ca să fie tabloul perfect. Cabana Babele extinsă în mod nenatural și fără a respecta estetica zonei, având culoarea roșiatică de te doare capul când o vezi.

 Am rămas cu o senzatie neplăcută. Am plecat spre cabana Vf, Omu. De aici traseul mai durează incă 2 h si 30m de urcare domoală excepție făcând ultimii 300 de metri cănd se urcă mai accentuat. 

 De la Sfinx Florin a luat traseul la un pas rapid cu un ritm ridicat. M-am ținut după el deși eram obosit. Am ajuns la Cabana de la Vărful Omu.

 Aici lume diversă, aglomerație. Eu și Florin ajungem cam cu jumătate de oră inaintea celorlalți doi. Ne repezim să ne luăm de mâncare și o bere. Înăuntru deja era o mică revoltă cu locurile de cazare pentru că nu erau destule pentru rezervări, si erau discuții de cine, unde si cum vor dormi în sala de mese. 

 Între timp apare și Raimond cu Carmen. Ne ceartă că nu am întrebat de locuri de dormit, noi cumva ne asumasem treaba că vom dormi în sala de mese. El se duce si iși face magia, vorbește cu o doamnă de la bucătărie și se întoarce. Luăm masa și ne împrietenim cu alți montaniarzi. Cunoastem un om fain care cunoștea foarte bine muntii, fotograf profesionist, cel care furnizează poze pentru RomâniaSălbatică: https://romaniasalbatica.ro/ Îi găsiti și pe facebook. Tipul este unul din acei fotografi dedicați care stau cu zilele prin munți, zăpezi și noroaie numai să prindă un cadru cu un animal sălbatic in mediul lui natural. Avea publicate poze în numeroase reviste de specialitate. De la el îmi însușesc celebrul principiu cu privire la căratul bagajului excedentar pe munte: ”Dacă îți place laptele proaspăt îți poti lua și vaca cu tine dar numai să o ți-o cari”.

 Carmen scoate la iveală o țuică bună și petrecerea continuă. Se face noapte și se apropie ora de stingere căci la cabane există un program pentru curent electric. 

 Și când ne pregăteam să ne găsim un loc în sala de mese unde să dormim, doamna de la bucătărie vine îl ia pe Raimond și pleacă. Raimond se întoarce și ne duce pe toți în camera unde se doarme la prici și ne arată cele 4 locuri ale noastre unde vom dormi. Magia se întâmplase. Nici acum nu îmi explic cum în semirevolta ce era acolo a rezolvat. Ca să fac o paranteză, am ajuns acolo peste 3 ani pe o rezervare făcută de el și am intâlnit aceeași doamnă. Când am spus numele V. Raimond, doamna a zâmbit și mi-a zis că nu sunt eu Raimond. I-am spus că el doar mi-a rezervat mie cazarea. M-a pus să îi promit ca îi transmit salutări. Ursulețul nostru făcuse o victima 💖.

 Am dormit înghesuiți acolo , dar era cald și bine. Carmen la un moment dat se satură de înghesuială iși ia padul și se culcă jos lângă sobă. 

 Dimineață luăm un mic dejun, și plecăm spre Cabana Mălăiești. Coborâm pe Hornul Mălăiești și apoi continuăm spre cabană.

    

    La cabană facem o pauză , ne hidratăm si admirăm superba panoramă. Superb, magnific, sunt doar cuvinte. Nu pot descrie cu exactitate cât de frumos este să prinzi o zi senină acolo. Simți uneori că e o hologramă, că nu e real. 

 

Pornim în jos spre Bușteni pe triunghiul rosu pe traseul Take Ionescu. E un traseu cu podețe de lemn și amenajări, există o cruce cu o poezie, precum și un loc aranjat cu o masă unde te poți odihni, unde sub masă este o altă poezie. Atunci am văzut că muntele și versurile se pot împleti. Atunci a încolțit în mintea mea prima dată ideea acestui blog. 

     

Ajungem în Poaiana Pichetul Roșu, facem o pauză și pornim spre Bușteni pe triunghiul roșu în continuare (deci nu pe traseul menționat).

     De aici din nou Florin o ia la pas alergător și din nou mă țin după el. Din viteză aproape de Bușteni, tăiem niște curbe și ajungem în altă parte decât unde se termina traseul in zona Căminului Alpin în Bușteni.    

      Ajungem în spatele unui cartier necunoscut în Bușteni. O luăm la vale prin oraș pe străduțe și în scurt timp ajungem la strada principală. Luăm niște mure de la un vânzător ambulant și avem timp să bem o bere rece până vin și ceilalți. Era un soare teribil. O diferentă de temperatură de cel putin 25 de grade față de acolo sus 😍.
     Când ajung și ceilalți luăm o masă la binecunoscutul restaurant Casa Ancuței și plecăm spre casă. 

Așa am descoperit zona Munților Bucegi.

Povestea nr.2 

(Unde bibicii încep să crească)

Personaje :

Raoul Strezea aka Răulaș Pesedistul – Homo-politicus, bun organizator, glumeț, iubitor de munte.


Gheorghe Tudor aka George – Iubitor de munte, practicant de sport, iubitor de frumos și bun cărăuș pe munte.


Raimond Voicu aka Suplu Durduliu aka Peorc – Vesel, bine dispune grupul, rezistenţă psihică, bun pedagog în ale muntelui.

Robert Constantin aka Roboţel – Rezistenţă psihică la efort, organizator, responsabil cu berea.

 Armand Tănase aka Țup – Bun organizator, simt de orientare excepțional, bun fotograf – bun de cărat echipament 😊

    Ne aflăm in iunie 2017. Armand a venit în tară și hotărâm ca până să ajungem în Făgăraș să facem o tură de încălzire în Munții Bucegi el necunoscând această zonă. Zis și făcut.

     Ajungem la traseu ceva mai târziu ca data trecută. Pentru că bibicii nostri , George și Raoul, erau în joc de glezne îi cooptăm și pe ei. Treseul începe. Fiecare cu entuziasmul lui. Raimond îi ia primire pe cei doi noi elevi ai lui și îi instruiește nu numai despre munte ci așa în general, munte, spiritualitate, ezoterism. El este în sine un personaj ezoteric și spiritual. Pe la începutul traseului observăm un cuplu cu un copil mic de 4-5 ani care urcau pe traseu. Mama făcuse traseul în liceu și nu mai ținea minte multe iar tatăl era prima dată pe munte. Atunci îi încolțește în mintea lui Armand ideea că ar putea să îi ia și el pe cei mici ai lui pe munte deja de acum.

 Ajungem la cabana Caraiman, facem traditionala pauză, poze, mâncăm un pic din merindele aduse de acasă deoarece așa cum știți deja aici nu se servește masa dar gazdele te lasă să iei masa în sala lor de mese cu condiția să lași curat în urma ta.

 Cabana are o istorie frumoasă fiind un timp folosită chiar și ca sala de dans pentru ofițerii armatei.

 Pornim în dreapta pe Bârna Caraimanului într-o usoară urcare, admirăm cabana care se face din ce in ce mai mică si intr-o oră cu tot cu pauze de poze ajungem la Crucea Eroilor.

 Aici o nouă pauză și sesiune de poze. Aici eu și Armand o luăm puțin inainte și facem un mic ocol înspre Vârful Coștila cel cu stația meteo pe el, explorarea sortată cu niste poze superbe făcute de Armand care are printre pasiunile sale și fotografia, pasiune mostenită de la tatăl lui, și adusă la cote ridicate.

 

    Revenim la traseu și dăm peste Raimond, Raoul și George care relaxați încropiseră un picnic și se dedulciseră la o sticlă cu o licoare bahică. Îi lăsăm să se bucure de munte și relaxare în acest fel și pornim în față spre Varful Omu. Ajungem la partea dintre cele două șei , Șaua Sugărului și Șaua Cerbului, admirăm de pe traseul vară de jos (o să va explic în altă poveste de ce traseul de iarnă e pe sus), perete masiv intunecat din stânga. Întodeauna m-a fascinat peretele ală, nu știu de ce. Din zona aia îmi mai place formatiunea asta de pietre și formatiunea de stâncă albă ce se vede în depărtare numită Macetul Turcesc.

 

    Ajungem la cabană, luăm în primire paturile rezervate la cabană în partea de cabana de la etaj în pod. Pentru că avem timp la dispoziție facem o mică explorare până la Vârful Bucura - 2503 m numit și Vârful Ocolit pentru că mai putină lume îl explorează în vecinătatea mai celebrului său vecin Vf.Omu. Pozitia lui este în stânga Cabanei Omul pe un traseu nemarcat dar este o cărare bătută și evidentă la cam 10-15 min.

 La cabana erau și foarte mulți bicicliști, zona fiind foarte bună și pentru acest sport.

 Revenim, explorăm și zona Stației Meteo apoi zona după stația meteo unde sunt niște structuri de construcții abandonate. Și astfel atingem și controversatul Vârful Capul Morarului - 2501 m care este cel mai nou vârf necartografiat și cunoscut mai puțin. Este considerat de mulți mai mult un ”umăr” al vârfului principal. El e cel mai nou vârf din grupa de vârfuri controversate în care mai intră vârful Cornul Călțunului care este considerat umărul Vârfului Lespezi și Vârful Păpușa 2 care este la o sută de metri în dreapta la Vârful Păpușa.  Termenul de umăr este luat din descrierile de genul asta din Alpii Francezi.

Vârful Capul Morarului

O poză ce mie mi s-a părut explicită luată de aici : https://geografilia.blogspot.com/2018/08/la-varfurile-omu-2507-m-bucura-dumbrava.html

Drum spre Vf.Bucura de la Vf.Omu

  

    Mă cațăr sus pe stânca de pe Vârful Omu, care în lateral în dreapta are săpate niste mici nișe special pentru asta. Armand îmi fac o poză și apoi încerc să cobor. Dar nu mai merge așa de ușor. Pe ultima parte din cauza curburii stâncii nu mai văd unde să pun picioarele. Mă tot chinui în timp ce Armand se amuza teribil. Un tip ce era pe acolo intuiește care era problema și mă ghidează unde să pun picioarele. Armand foarte amuzat îi spune tipului că trebuia să mă lase să găsesc singur soluția deoarece eu am vrut să mă cațăr acolo 😂 .

 Aici facem o paranteză de informare:

 Conform direcției Topografice Militare Române (DTM), la borna topografică din spatele stației meteorologice Vârful Omu are 2.504,9 metri. Această estimare se regăsește pe foaia topografică din cadrul ministerului. Această bornă din beton face parte din rețeaua de triangulație ordin I a României. 

 La baza Cabanei Omu înălțimea este de 2.507 m, diferența de 2 metri față borna topografică. Cel mai înalt punct natural din Munții Bucegi este de 2514 m, în vârful stâncii (bolovanului) Vf Omu, în prezent existând curentul de opinie că acea stâncă face parte din vârf deci trebuie luată în seamă la măsurătoare.Cică asa se masoară internațional.

 În cele din urmă ajung și ceilalti la cabană după două ore. Erau foarte veseli și relaxați 😊.

 Armand în unul din drumurile făcute sus unde aveam bagajele își agată o geacă faină intr-un cui dintr-o bârnă. Drumul era făcut să îmi aducă mie ceva asa că sunt bifat drept răspunzător moral pentru pățanie.

 După ce schimbăm impresii despre traseu și consumăm niște beri ne băgăm la somn.

 Dis de dimineață eu și cu Armand pornim mai devreme pentru că el avea o întrunire de familie. În spatele cabanei în aurora de dimineață găsim o turmă de capre negre în ceață.

  Din cauza ceții, deși pornim bine, nimerim pe cărarea din dreapta pe poteca ce coboară șerpuit spre Cabana Mălăiești.

 Încercăm să tăiem traseul pe niste văi si crevase. Dupa niște coborâri indrăznețe și dificile ne trezim deasupra unor râpe de unde nu se mai putea înainta fără riscuri majore.

 Revenim în traseul astfel că din grabă pierdem de fapt o oră. Festina lente !

 Ajungem la cabana Mălăiești, Armand se încarcă energetic cu niste prăjituri și pornim în grabă pe traseul Take Ionescu de care știți deja din povestea anterioară.

Ne amuzăm teribil de un cal foarte indrăznet doritor de bere:

 Purcedem la Poiana Pichetul Roșu (aici mai exisă două trasee unul catre Bușteni direct și unul catre Cabana Diham )și pornim spre Cabana Poiana Izvoarelor pe care o găsim inchisă. Pornim spe Cabana Gura Diham. E un traseu ușor prin pădure dar lung și plictisitor.
 Pe ultima parte se coboară accentuat spre zona comercială. Pe aceasta parte coborâm intr-o mare viteză, asa o mică întrecere pe care o câstig😁.
  Ajungem jos și pornim grăbiți spre Bușteni.Pe drum observăm zona de rulote care din păcate era o zonă care neavând și dotări minime de utilități era plină de gunoaie, zgomot și puteai vedea la marginea padurii zone întregi  de resturi de hârtie igienică fiecare iși făcea nevoile pe unde putea. Urât !
   Drumul este marcat si ajungem după o oră de pas grăbit chiar la locul unde lăsasem mașina. Pornim spre casă !
   Ceilalți ne povestesc seara cum au ajuns și ei in Bușteni, de la Gura Diham luând un taxi până în Bușteni din cauza oboselii. Povestea lor o vor pune si ei aici dacă și când vor avea timp (….). 

   În final consemnăm că George și Raoul terminaseră pregătirea.

Aici se încheie a doua poveste din Bucegi.

Povestea nr.3

(Unde grupul se diversifică și bibicii devin profesori)

Personaje :

Raoul Strezea aka Răulaș Pesedistul – Homo-politicus, bun organizator, glumeț, iubitor de munte.


Gheorghe Tudor aka George – Iubitor de munte, practicant de sport, iubitor de frumos și bun cărăuș pe munte.


Raimond Voicu aka Suplu Durduliu aka Peorc – Vesel, bine dispune grupul, rezistenţă psihică, bun pedagog în ale muntelui.


Roxana Elena aka Pis/Pisi -veselă, rezistență psihică și fizică la efort, bun cunoscător al caracterului uman


Cristian Tănase aka Înţeleptul – Bun căţărător, experienţă vastă, bun organizator și ghid.


Robert Constantin aka Roboţel – Rezistenţă psihică la efort, organizator, responsabil cu berea.

Liviu Răileanu aka Liviu - iubitor de muzică și filme bune, cultură generală solidă

Vlad Răileanu aka Tânărul Vlăduț - sportiv, energic, iubitor de călatorii

  Suntem în august 2018. Grupul nostru deja se extinde cu inca 3 membrii. Deja povestile noatre despre munte atrag mai mulți participanti. George il coopteza pe Raileanu Liviu și el la randul lui îl introduce pe fiul lui Vlad in o parte din excursiile noastre. Raimond își aduce si prietena Roxana Elena. Acum suntem un grup mai mare tineri si foarte tineri, o fată și mulți băieți.

Raimond își ia din nou răspunderea să organizeze excursia. De data asta rezervă o cazare la Cabana Mălăiești astfel că prima etapă va fi mai lungă.

 Cristi ajunge din București cu o seara inainte și stă la mine prilej cu care stăm la taclale și bere ceva mai mult decât trebuie. Dimineță ne miscăm mai greu eu fiind usor mahmur, prilej să fim boscorodiți de Raoul și Raimond care sunt adepții plecatului cu noaptea în cap. Ajungem în Busteni, eu pe drum am dormit si am recuperat orele pierdute noaptea.

 Pornim toți în sir indian pe Jepii Mici. Raoul și George deja sunt veterani acum pe acest traseu. Raoul dă sfaturi noilor veniți. Amuzant. Spre surpriza noastra Roxana are ritm și tine pasul cu noi toți. Ajungem la Cabana Caraiman, Raimond iși etaleaza fizicul ”suplu-durduliu” la vedere. Ne amuzăm toți, facem niste poze, o pauză de hidratare, bere sau fiecare ce are chef.

 Dupâ 30 de minute pornim pe Bârna Caraiman. Ajungem la Crucea Eroilor facem o pauză mai lungă.

 Monumentul îl găsim intr-un proces de refacere. Erau în jurul lui escavatoare, buldozere, cabluri, fier betoane si altele. Facem o pauza mai lungă pe o pajiște in apropiere, unde vântul îmi fură unul din tricouri pus la zvântat pe iarbă. Nu îl mai pot recupera. Pornim pe traseul clasic spre Cabana Omu. 

Vă pun din nou pietrele mele 😅 pozate atunci:

 Ajungem toți veseli și binedispuși. Luam un fel de cină/prânz. Ne întindem mult prea mult la vorbă si o bere admirând peisajul.

  Deja se înserează când ne trezim că trebuie să plecăm spre Mălăiești. Apucăm pe poteca plictisitoare serpuită din dreapta dar fiind seară și noii veniți obosiți am considerat că e mai bine așa. Cristi are o mică nemulțumire dat fiind apetitul lui pentru mici sau mai mari cătărări. Cum grupul e deja obosit și se lasă noaptea aprindem frontalele și purcedem spre Cabana Mălăiești.

 Vlad își pierde telefonul pe traseu. Nu mai este timp să stea să il caute. Pentru că este târziu eu și Cristi pornim înainte să prindem cabanierul să apucăm să ne luam in primire paturile.

 Ajungem la cabană unde era o petrecere în toi, foarte frumoasa cu foc de tabără și multă lume. Cristi găsește cabanierul si ne este repartizată o cameră cu paturi suprapuse pentru toti. După 40 de minute ajunge si restul grupului care a avut ceva de furcă cu traseul neavând toți frontale și trebuind să meargă cu mare atenție. Ne reunim toți. Facem o mică masă cu meride de acasă aduse de George și Liviu și completăm cu ce găsim la bucătaria cabanei. Adăugăm niște beri, ascultăm niște muzică de la petrecăreți și ne bagăm la somn.

  A doua zi luăm fiecare micul dejun. Fiecare în ritmul lui cum se trezește. O cafea, un ceai. Raimond ne servește cu câte o tigară hand made din producție proprie. Nefiind nici o grabă stăm și la bere si executăm spre uimirea celor din jur o cântare cu strofă repetată de multe ori din melodia de la Vama Veche – Nu ne mai trageți pe dreapta:

-Domnu' politist, m-am turmentat, m-am turmentat!
Stiu ca e pacat, dar mi s-antamplat!
Vreau sa am carnet si pe viitor, si pe viitor,
Asa ca va implor, va rog eu, va implor!
Nu ne mai trageti pe dreapta!!!
Nu ne mai trageti pe dreapta!!!
Nu ne mai trageti pe dreapta!!!

 Momentul are farmecul lui și suntem acompaniați un timp și de alți turiști. După un timp, în jur de ora 11 ne hotărâm să plecăm spre Bușteni. Ne despărțim cu greu de peisaj. Apucăm deja traditionalul traseu Take Ionescu pe triunghi rosu.

 Facem din nou pauza aceea la deja familiara masă unde recitim versurile deja simpatice.

 De la Pichetul Roșu apucăm spre cabana din Poiana Izvoarelor unde mai facem un popas la o tigară hand made marca Raimond.

 Pornim la drum. Eu și Cristi purcedem la un pas grăbit deoarece el era zorit să ajungă acasă. Suntem surprinși din nou că Roxana ține pasul cu noi și își lasă ursulețul mult în urmă, kilogramele în plus punând presiune pe genunchii lui. Respect Roxana !

 Ajungem la zona cabanei Gura Diham unde găsim toată zona asfaltată. După o bere pe repede înainte prindem un tractoraș de vacanță cu vagoane și ne duce împreună cu alți turiști in Bușteni. Cristi își ia la revedere rapid coboară la gară și ia trenul spre București. Noi mergem la mașini. Raoul, George, Liviu și Vlad pornesc rapid la drum. Liviu și Vlad având și un motiv special, telefonul lui Vlad fusese găsit de o doamnă și își daduseră întâlnire în Ploiești să îl recupereze.

 Eu Roxana și Raimond ne oprim la un local ”La Turcu”. Un local turcesc la munte la noi?       Pare ciudat? Un pic. Dar era simpatic.

 Ne relaxam la o cină, apoi la o bragă rece și bună. În cele din urmă pornim și noi la drum.

Aceasta a fost ultima poveste a acestui traseu dar sperăm că vom reveni.

Bonus:

În povestea următoare din Bucegi vă voi reda povestea a două trasee către Vârful Omu dintre Bran-Brasov.

Recomandări: 

1. Interesați-vă dinainte la cabană ce operator are semnal la telefon în zonă. Macar unul din voi să aibă o cartelă în reteaua respectivă. De preferat să aveți la voi telefoane dual sim. Când nu merge un operator poate merge celălalt.
2. Instalați Aplicația Salvamont. Au trasee, hărți și cel mai important au modalitate să ceri ajutor.
3. Încălțăminte rezistentă și comodă. Drumul e lung și picioarele sunt cei mai buni prieteni ai tăi. Nu e loc de erori. Ciocolată, alune, migdale sau alt fel de nuci. Sunt energetice și se consumă rapid.
4. Nu ignorați hidratarea, recipiente de apă. Se va consuma fără să observați, multă apă. Preventiv luați un mic filtru portabil pentru apă și recipiente de apă deajuns. Traseul are surse de apă, dar faceți un plan. Notați pe hartă unde sunt.
5. Echipament: să nu lipsească pelerina de ploaie, frontala, baterii de rezerva, bețe de treking, ceva plasturi, un bandaj soșete de rezervă, și măcar un element de îmbrăcăminte mai gros și călduros.
6. Evitați bumbacul. Păstreaza apa și se usuca greu. În rândul alpiniștilor există o vorbă : ”bumbacul ucide”.
7. Luați pauză la fiecare oră câte 5 minute măcar. Oboseala poate crea probleme de stabilitate în deplasare.
8. Faceți rost și de o hartă in format clasic fizic de hârtie. Poate fi folositor. Descărcați hărți offline. Încercați aplicații de gen. Poate fi folositor www.muntii-nostri.ro , au și aplicație dar ca multe alte chestii de gen trebuie sa plătiți pentru hărtile care nu sunt gratuite și asta nu e.
9. Încercați să rămâneți un grup compact pe traseu. Se pot ivi probleme sau unul din grup se poate rătăci.
10. Treceți peste probleme și stări de oboseală sau ceartă. Muntele unește oamenii și testează prietenii.