Orașul Buzău - Bouzeos

Orașul Buzău



Introducere:


   Denumirea orașului vine de la râul pe malul căruia a luat naștere. Denumirea grecească a râului era Museos. În greacă M se citește B. Denumirea vine din mai vechea denumirea tracă Bouzeos.
   Primele mențiuni sunt legate de râul Buzău și de martiriul Sfântului Sava care a fost prigonit de către regele got. Vă mai amintiți povestea dealului Istrița? Dacă nu o găsiți aici. Ei bine rege got Atanaric care a avut tabăra principală în dealul Istriței l-a înnecat pe Sfântu Sava în râul Buzău în jurul anului 372 e.n.       
   Martiriul lui a fost recunoscut de creștini el fiind sărbătorit atât de ortodoxi cât și de catolici. Este un sfânt de care localnicii se simt apropiați deși el era unul din goți dar era unul creștinat, de aici numele ”Sfântul Sava Gotul”. Desigur, într-un act de patriotism, biserica ortodoxă îi atribuie origini stră - române și refuză să îi mai spună popular gotul și îl denumește Sfântul Mucenic Sava. Argumentul lor fiind martiriul pentru poporul nostru și faptul că menționa în corespondență vechimea credinței creștine a populației din zonă.
   Sunt date și indicii că zona a fost locuită cu mult înaintea erei creștine, culturile Gumelnița și Monteoru indicând acest lucru. Sunt date care indică că în perioada medievală a existat și o cetate a Buzăului, dar nu s-a reușit localizarea ei.
   Istoria orașului scrisă începe în secolul XVI e.n. când orașul Buzău este indicat ca târg. Începând cu istoria timpurie orașul este supus la o serie nesfârșită de invazii și distrugeri gotice, otomane, razboiul cel lung, revoluția de la 1821, ocupația germană din primul război mondial în 1916, a doua ocupație germană din al doilea război mondial, ocupația sovietică din 1944, epidemii de ciumă și holeră, cutremure și altele. Cumva orașul se reface de fiecare dată. Un factor important al rezistenței comunității a avut-o mereu în aceasta zonă și puternica activitate a bisericii creștine, aici fiind un centru zonal foarte important. Poate ați auzit de Biblia de la Buzău din 1691.
   În oraș există o comunitate importantă de romi, una mai mică de evrei și una integrată de etnici bulgari denumiți ”sârbi” . De la acești ”sârbi” care au suprapus știința lor de conservare a cărnii peste cea a localnicilor crescători de oi și peste moștenirea tătară din nordul județului a luat naștere o cultură a cârnaților și a salamurilor de casă crud uscate denumite babic, ghiudem și cârnații de Pleșcoi.
   Deci să recapitulăm: un mic târg cu origini trace pe malul unui râu ce izvorăște din Munții Ciucaș, ce are drept patron un sfânt got și cu o importantă viață ecumenică.
   Fiind orașul unde am crescut și unde trăiesc acum am ezitat un pic să scriu despre el deoarece tocmai unde ești zilnic , acolo nu observi sau nu cunoști ce e în jurul tău.

Acum să trecem la telegrama noastră. De ce să vizităm Buzăul?



10 Motive:

1. Parcul Crâng, e primul motiv care îi vine în minte fiecărui buzoian. De ce? Pentru că nu e chiar un parc. Sunt 189 hectare de pădure în oraș. Din aceastea doar 10 sunt amenajate drept parc. Restul e o padure cu nesfârșite cărări pentru împătimiții de natură sau bicicliști. E un rest din Codrii Vlăsiei. Mai există acum alte două resturi: Pădurea Frasinul și Pădurea Spătaru.



2.Parcul Marghiloman este al doilea motiv care îi vine fiecărui buzoian în minte. Parcul este constituit din grădina vechiului conac aparținând familiei boierești Marghiloman, conac denumit vila Albatros.
De la Alexeynemov4 - Operă proprie, CC BY-SA 4.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=37811699 :



3 .Sala Sporturilor „Romeo Iamandi” este o sala multifuncțională de peste 1800 de locuri pe scaune în care s-au desfașurat etape ale multor competiții internaționale. Are suprafață de joc la nivel de NBA. Afirm cu tărie că e cea mai bună din țară.
De la Andrei Stroe - Operă proprie, CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=9989067 :



4. Palatul Comunal unde funcționează Consiliul Local acum. Este o constructie (1899 - 1903) deosebită în stilul Art Nouveau imbinată cu elemente neoromânești. Nicolae Iorga : ”cea mai frumoasă primărie din ţară şi o podoabă de mare preţ pentru Buzău”
De la Andrei Stroe - Operă proprie, CC BY 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=6666992:



5.Casa Vergu-Mănăilă , un conac boieresc in stilul vechi românesc îmbinat cu cel brâncovenesc. Este cea mai veche clădire din oraș atestată documentar în anul 1794. Se poate vizita și gazduiește colecția de artă populară și etnografie a muzeului județean.A aparținut familiilor Vergu şi Mănăilă.
De la Andrei Stroe - Operă proprie, CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=15276068 :



6. Hotelul Coroana - O clădire istorică la care s-a utilizat betonul mozaicat si armături de metal. Este așa rezistentă că a rezistat la încercarea de demolare a comuniștilor care exasperați au adus trei tacuri în mijlocul orașului încercând să o doboare. A fost construită între anii 1926-1927 fiind proprietate a farmacistului Sava Gerota.



7. Episcopia Buzaului și a Vrancei - clădire emblematica pentru orașul Buzau, a fost înființată de Radu cel Mare în jurul anului 1500, cu ajutorul lui Nifon, fost patriarh al Constantinopolului. Se poate vizita. Are și un muzeu generos. A fost și este un izvor de cultură ecumenică buzoiană.



8. Sinagoga din Buzău. O clădire aflată în ruină acum de care buzoienii știu foarte puțin și de care știe puțină lume unde se află. Este în spatele Direcției de Asistență Socială care și ea este fosta Școală Evreiască. În Buzău a fost o comunitate importantă de evrei care își aducea pe deplin contribuția la viața economică și culturală a urbei. Interesante sunt poveștile din jurul ei. Str. Alexandru Marghiloman.nr 27.



9. Cârciuma lui Caragiale. I.L. Caragiale concesionează în 1894 bufetul gării și face o cârciuma gen ”la botul calului”. Din păcate talentul de ”comersant” al scriitorului era inexistent și într-un an dă faliment.”Se bea mult la berăria lui Caragiale, dar se plătea puţin, şi numeroşi erau cei care spuneau “La revedere, nene Iancule” fără să achite consumaţia, îşi aminteşte Cella Delavrancea (“Dintr-un secol de viaţă”, Bucureşti, Edit. Eminescu, 1987, p. 32)
De la Andrei Stroe - Operă proprie, CC BY-SA 2.5, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=2551546 



10. Muzeul Județean Buzău. Funcționează în clădirea fostului liceu normal de fete. Ridicat în anul 1920. Basil Iorgulescu este cel care a pus baza dezvoltării muzeului.Are trei mari secții: 
1.Arheologie.
2.Memorialistică 
3.Artă plastică, 
Aici are sediul și Teatrului George Ciprian.



Bonus: Babicul de Buzău. Un salam crud uscat cu o rețetă simplă dar secretul fiind calitatea ingredientelor și ”dărnicia” cu care le folosești.



   Pulpă de porc și vită în procent egal (tocată la satâr), sare, bulion de ardei, boia iute și boia dulce. Compoziția se pune în maţ de vită. Babicul se afumă la rece 10-12 zile.

    Se pare că Napoleon Bonaparte a poposit în Buzău la retragerea din campania din Rusia și a fost ospătat în casa boierului Vernescu din Buzău care printre altele l-a servit cu babic. Împăratul a apreciat așa mult babicul nostru că a plecat cu 20 de batoane pentru drum. În semn de mulțumire a lăsat o scrisoare cu câteva rânduri pentru boier.
   Ingrediente:
 - 10 kg pulpă de viţă,
- 10 kg pulpă de porc ,
- 20 linguri boia dulce,
- 10 boia iute ,
- o cană de sare,
- o cană de bulion de ardei,
- intestin subțire de vită.

Comentarii

Trimiteți un comentariu