joi, 23 ianuarie 2020

Trasee montane în Piatra Craiului - Încercarea voinicilor



Trasee montane în Piatra Craiului - Încercarea voinicilor 


Piatra Craiului 

Încercarea voinicilor



Informații traseu nr.1 

Fântâna lui Botorog – Cabana Curmătura 


Punct de plecare: Fântâna lui Botorog (820 m)
Destinație: Cabana Curmătura (1470 m)
Sezonalitate: tot timpul anului
Durată: 2h si 30 m (mai degraba 2 h)
Lungime: 5 km
Marcaje: bandă galbenă

Dificultate: ușor spre mediu
În fapt traseul are 2 părți, una până la Poiana Zănoaga (1341) 2 km si 1 h de urcare accentuată prin pădure, pe la mijloc există și un izvor amenajat ca și sursă de apă. Și partea a doua a traseului de la Poiana Zănoaga la cabana Curmautura de 1 h , 3 km de traseu molcom prin pădure.


Informații traseu nr.2 

Cabana Curmătura - Vârful La Om - La table 
(Vf. La om -pe unele hărți mai vechi îl veți găsi și sub denumirea de Vf Piscul Baciului sau Vf. Piatra Craiului) 

 


Punct de plecare: Cabana Curmătura (1470 m)

Cabana Curmătura (1470 m) - Vf. Ascuțit (2150 m): 2,5 - 3 h ore, Punct rosu + Triunghi Albastru

Vf. Ascuțit (2150 m) - Vf. La Om: 3 ore, Punct Roșu

La Om (2238 m) - Refugiul Grind: 1 oră, Bandă Roșie

Grind - La Table: 1 oră, Bandă Roșie
Sezonalitate: iarna este închis
Durată: 7 h - 8 h
Lungime: 10 km
Dificultate: mediu spre dificil

Informații traseu nr.3 
La Table - Fântâna lui Botorog 



Traseul in sine este dublat și de dunga albastra un timp, este același cu traseul de cicloturism cu alte semne . De la table tineti in stânga până la interseție si urmați crucea rosie până la capăt.

Punct de plecare: La Table
Destinație: Fântâna lui Botorog (820 m)
Sezonalitate: tot timpul anului
Durată: 2h si 30 m (mai degraba 2 h)
Lungime: 4-5 km
Marcaje:

Dificultate: ușor spre mediu




Participanţi:

Bogdan Constantinoiu aka Nașul – Iubitor de munte și drumeții de tot felul, săritor, om cu o cultură vastă, bun povestitor și ghid. 

Cristian Tănase aka Înţeleptul – Bun căţărător, experienţă vastă, bun organizator și ghid. 

Raimond Voicu aka Suplu Durduliu aka Peorc – Vesel, bine dispune grupul, rezistenţă psihică, bun pedagog în ale muntelui. 

Armand Tănase aka Țup – Bun organizator, simt de orientare excepțional, bun fotograf – bun de cărat echipament 😊 

Robert Constantin aka Roboţel – Rezistenţă psihică la efort, organizator, responsabil cu berea. 

Sergiu Maliş aka Capra Neagră – Bun căţărător, simţ al echilibrului la cote înalte, campion la table. 



Povestea și pozele

   Suntem în iunie 2016. Un an cu multe întâmplări ce vor veni. Aceasta a fost prima. Nu am început cu ea pentru ca am lăsat-o la dospit. Ea conține parcurgerea unui traseu minunat și o poveste din care am avut toți de învățat. E prima extindere a grupului nostru. Armand îl introduce în grup pe Sergiu un coleg de facultate care la rândul lui vine cu nașul lui: Bogdan. Bogdan se alege cu supranumele de ”Nașul”. Amândoi iubitori de munte, buni camarazi și campioni la table. Corectez : doi pasionați de jocul de table dar care spre deosebire de noi restul chiar joacă în competiții naționale și internaționale ajungând și la campionatul mondial în repetate rânduri . Adică tablagii pe bune. Sergiu iși aduce și un coleg de peste mări și țări dintr-o țară deșertică. Îi vom spune Q deoarece nu știu cât de dispus este să fie parte în povestea noastră. 
   Grupul se hotăraște să mergem în Piatra Craiului. 
   Cumva e prima mea ieșire serioasă pe munte și prima dată când grupul se formează. Ne reunim toți în Zărnești Brașov la Fântâna lui Botorog. Locația este deja celebră pentru toți montaniarzii și de acolo pleaca multe trase montane.Plecăm pe traseul din dreapta prin pădure către Cabana Curmatura care în timp va deveni o locație foarte dragă mie și grupului. 

Traseul până la cabană are două părți: 

- Prima parte până la Poiana Zănoaga (1300 m) 2 km si 1h de urcare accentuată prin padure cu un izvor amenajat pe la jumătatea ei ca și distanță, unde te poți odihni și poți face provizii de apă proaspătă. Sunt cam 3 km si cam o oră de mers. 




În poaiană este o stână funcțională și noi am găsit niste văcuțe foarte simpatice și indrăznețe. 😉




- Și partea a doua a traseului de la Poiana Zănoaga la cabana Curmautura de 1 h , 3 km de traseu molcom prin pădure. 

La Cabana Curmătura se poate servi mâncare caldă gătită la ceaun, ceaiuri calde, cafea, sucuri, bere rece, dulciuri și multă veselie. Este un izvor în partea dreaptă a cabanei și unul mai mare în stanga ei, la 150 m. Există chiar și o cabină de duș, pentru cei curajoși ce vor să incerce spălarea cu apă rece de izvor. Cazarea se face într-o cameră mare cu paturi multe și o mică mansardă cu scară ca în pod foarte simpatică și camere mai mici cu paturi suprapuse. Recomand rezervarea din timp chiar și cu o lună dacă este vorba de weekend.




  Ajungem la cabană pe care o găsim aproape pustie. Era o singură fată care se ocupa de toata cabana, cazare, mâncare dar care era foarte amabilă. 

Nu era chiar singură. motanul Portocală își făcea veacul pe acolo : 


Ne instalăm în cabană și pentru că este deja târziu ne facem comozi și cu bunăvoința administratorei cabanei imprumutăm laptopul ei și urmărim unul din meciurile naționalei de fotbal, jucăm table și bem bere. Prin inițiativa lui Segiu devenim suporteri ai nationalei cu niște bandane tricolore pe care le-a adus de acasă anticipând acest eveniment.
Facem prima greșeala stând până mai târziu la bere și table căci fotbalul este o dezamăgire, stiți toți ce s-a întâmplat. Traseul nu era chiar necunoscut pentru câtiva din noi: 
- Raimond mai fusese pe el acum câțiva ani suferind de o sete teribilă din povestirile lui. 
- Sergiu si Bogdan au mai fost pâna la Vârful Ascuțit. 
- Înțeleptul mai făcuse traseul acum mulți ani având o serie de amintiri estompate de timp. 
Raimond insistă să ne luăm castraveti la noi în rucsac, din cei adusi de el, fiind un substituent eficient la apă. Eu iau 2,3 așa numai să nu îl mai aud. Ceilalti îi dau ignore. Asta fiind a doua greseală
Vine dimineața. Ne urnim greu, vorbă multă, ne luăm la revedere de la administratora cabanei și îi urăm baftă la examenul de licență. Se pregătea pentru licență la ASE. De la izvor luăm apă fiecare cât îl taie capul. Eu personal 2 litri. Mai mult de 2,5 litri nu a luat nimeni. 
Aceasta a fost a treia greseală , aceasta fiind destul de gravă. Pornim la traseu prin dreapta cabanei în dreptul izvorului si apoi stânga prin pădure. 
Traseul este pe punct roșu și triunghi albastru (timp de câteva sute de metri este dublat de traseul către Piatra Mica de care se desparte la un punct de ”belvedere” unde facem niște poze).De la punctul de ”belvedere” traseul se continuâ pe punct roșu. 
Ajungem la partea de urcat spre Vârful Turnuri. Debuteaza brusc cu o cățărare pe care o efectuezi cu ajutorul cablu/bara de metal. Eu unul având atunci cam 12 kilograme în plus și niște dureri de mijloc pentru care purtam o centură rămân ușor descumpănit. Oare așa va fi totul? Pot? Nu rămân in urmă? O iau ușor în sus copiind mișcările Înțeleptului care are experiență, lucru pe care l-am făcut mult timp și pe alte trasee până cand experiența s-a instalat.






Se tot urcă, te cațeri. Nu e o plimbare deloc. Depui efort, îți păstrezi concentrarea și e obositor. Să zic că durează până la Turnuri aproximativ 1h și 40 de minute dar cu un efort susținut. 




La Turnuri ne bucurăm de panoramă. Vedem traseul de creastă în față. Un traseu minunat care se încăpățânează sa urmeze creasta orice ar fi.



Pornim spre Vf. Ascuțit. Drumul are un farmec aparte. Sunt catarari urcari despicături lanturi formatiuni de stânca, treceri mai mult sau mai puțin periculoase. Ajungem la VF. Ascuțit si facem o pauză. Începem un mic prânz si deja ne uităm chiorâș la ultimele rezerve de apă. La refugiu de la Vf,Ascutit facem o ”inspectie”. O cupolă de fibră de plastic. Inăuntru un aer irespirabil dogoritor. În fața lui urmele unui foc si bucăti de jnepeniș arse. Trist. Cât de idiot să fi? Să ajungi pe munte și să faci foc dintr-o specie protejată? Ignorantă? Prostie? Sau ambele. 




Dar soarele sus își face încet treaba. Ne dogorește. Efortul și căldura încet, încet ne deshidratează.
Îmi aduc aminte de castraveții lui Raimond si fac economie la apă. El face mare caz de asta și face spectacol cu o bucată lipita tradițional pe frunte.

De la mișcare spatele mă lasa și renunț la centură. Purtăm discuția dacă să coborâm din traseul pe lângă VF. Ascuțit sau să să continuăm până la Vf. La Om. (pe unele hărți mai vechi îl veți găsi și sub denumirea de Vf. Piscul Baciului sau chiar Vf. Piatra Craiului).
Purtați de entuziasm decidem că încă două - trei ore putem face până la Vf. La Om și vom coborâ pe acolo deși coborârea cât și traseul de jos de la La Table la mașini la Fântâna lui Botorog, era oarecum un mister pentru toți, Raimond având o vagă amintire cu o intersecție unde ar trebui să fim atenți.
Pornim spre Vârful La Om. E cea mai frumoasa porțiune din traseu. Lanturi, treceri , cătărari, urcări, coborâri, totul pe creastă.Ceva de vis. 

Pozele exemplifică:




























Moment de panică; 
Ține-te de stânca ! 😂😁😁 

Ajungem la vârf. Ne bucurăm. Ne simțim victoriosi și fericiți de ce am realizat. Conștientizăm că apa s-a terminat. Ne gândim ca apa e ”aproape” jos. Bazându-ne pe internet, gps și semnal plus ce se vedea de sus avem impresia ca zărim drumul ce trebuie urmat. Setea deja face victime. Doar Sergiu e confortabil cu apa si face chiar donații. Condiția lui fizică l-a făcut să nu transpire prea mult.






Începem coborârea pe Marele Grohotiș unde întalnim în dreapta și multe capre negre obișnuite cu omul. Încep probleme pe coborârea nesuferită.





 E foarte lungă și extenuantă. Genunchii unora incep să cedeze. Devin durerosi. Q incepe să aibă probleme serioase. E un tip înalt solid și pare atletic dar e prima dată pe munte, pe orice fel de munte. Bucuros de frumusețea peisajului cunoaște România în cel mai dur fel. Genunchii lui încep să fie așa de dureroși că începe să coboare cu spatele intr-o tehnică foarte ciudată. Ar fi de râs dacă nu era de plâns ca să zic așa. Începem să ne facem griji pentru el. Sergiu are ideea ca eu, el și Armand să o luăm înainte să ajungem la masină și să încercăm să venim cu mașina prin pădure pe drumul forestier cât mai aproape. Din păcate eu terminasem benzina și era deja pe vapori ca să folosesc o expresie automobilistică. Le spun că eu mă simt extenuat și deabia merg deși nu am probleme cu genunchii. 
  Se aprobă planul lui Sergiu și pleacă în grabă cu Armand în față. Raimond le strigă în grabă să fie atenți la interseția aia și să tină stânga. Povestea lor pe drum și cum au văzut ei restul poveștii îl va adauga unul din el intr-o zi când v-a avea timp.(……..). 

Nu avem decât această poză:



Ne târâim până la refugiul Grind 1. Apa ? Unde e apa aia? Suferim terbil de sete. Găsim o sticlă de apă statută in refugiu care era semi părăsit. Nu ne riscăm cu apa aia și pornim in jos. Greu….



Cum terminăm de coborât ce a fost mai greu Q reîncepe mersul normal dar experimentează alte probleme. Se irită de la transpirație și începe să îi fie rău. Îi sunăm pe băieții din făță să se grabească.
 


    Ajungem la izvorul de la Table în stânga. Rece și bun. Ne odihnim, ne răcorim ne refacem proviziile de apă si încercăm să ne grăbim pentru că e deja seară. Pornim la drum dar din cauza oboselii si bazându-ne prea mult pe tehnologie, rătăcim traseul propus pornind pe partea cealaltă a pădurii spre satul Măgura, tot pe cruce rosie dar în jos în dreapta și nu la stânga. Apoi la intersectia ce ducea la satul Peștera o luăm pe dunga roșie spre satul Măgura pe traseul de cicloturism. 
Culmea este că cei din față respectând indicațiile lui Raimond nimeresc drumul cel bun. Acum zâmbesc când mă gandesc cât de bine mi s-a întipărit traseul ăla în minte astfel că în alta ocazie am condus un grup noaptea pe acolo și am ales drumul corect prin pădure către cabana Curmătura la lumina stelelor si a frontalelor. 
A patra a greșeală făcută a fost faptul că nu am avut la noi nici o hartă pe suport fizic de hârtie. 
Începem drumul la vale către sat și după o oră si dese comunicări cu cei din față realizăm că am greșit ruta dar era prea târziu. E noapte și drumul duce ocolit tot acolo. Ocolit fiind cuvântul important pentru că eram leșinați de oboseală și consum emoțional. 
Pe la jumătatea satului când deja oboseala era la cote alarmante ne întâmpină eroii nostrii cu mașinile. Realizaseră pe unde suntem, cum să ajungă la noi și ne-au dibuit. Ne urcăm în mașini și purcedem spre Predeal unde Bogdan ne aranjase o cazare. Ajungem acolo și cu multe zâmbete și fericire sărbatorim reusita expediției și de ce nu faptul că eram în viață și fără accidentări sau traume. 
Camaraderia deja se simtea intre noi. Întâmplările ne uniseră. Eram un grup. Forja Muntelui ne călise. Muntele a avut grijă să ne arate că acolo sus e stăpân el, dar a fost indulgent, ne-a arătat ce avea mai frumos și ne-a lăsat să plecăm teferi. 
Armand ne servește cu un burbon de Texas adus special pentru ocazia asta. Ne băgăm la somn. În somn visez numai creste si prăpăstii. Dimineață realizez că am scăpat de frica de înăltime. Nu de tot dar de partea aceea de frică ce te paralizează. 
A doua zi dupa un dejun frugar plecăm la o plimbare prin oraș. Febra musculară se instalase la mulți și aveam care mai de care deplasări ciudate si amuzante. Luăm un prânz toți. Înțeleptul comandă ”prânzul boierului” foarte aspectuos vorba aia ”Boierul tot boier”.



Recomandări:
  1. Interesați-vă dinainte la cabană ce operator are semnal la telefon în zonă. Macar unul din voi să aibă o cartelă în reteaua respectivă. De preferat să aveți la voi telefoane dual sim. Când nu merge un operator poate merge celălalt.
  2. Instalați Aplicația Salvamont. Au trasee, hărți și cel mai important au modalitate să ceri ajutor.
  3. Încălțăminte rezistentă și comodă. Drumul e lung și picioarele sunt cei mai buni prieteni ai tăi. Nu e loc de erori. Ciocolată, alune, migdale sau alt fel de nuci. Sunt energetice și se consumă rapid.
  4. Nu ignorați hidratarea, recipiente de apă. Se va consuma fără să observați, multă apă. Preventiv luați un mic filtru portabil pentru apă și recipiente de apă deajuns. Traseul are surse de apă, dar faceți un plan. Notați pe hartă unde sunt.
  5. Echipament: să nu lipsească pelerina de ploaie, frontala, baterii de rezerva, bețe de treking, ceva plasturi, un bandaj soșete de rezervă, și măcar un element de îmbrăcăminte mai gros și călduros.
  6. Evitați bumbacul. Păstreaza apa și se usuca greu. În rândul alpiniștilor există o vorbă : ”bumbacul ucide”.
  7. Luați pauză la fiecare oră câte 5 minute măcar. Oboseala poate crea probleme de stabilitate în deplasare.
  8. Faceți rost și de o hartă in format clasic fizic de hârtie. Poate fi folositor. Descărcați hărți offline. Încercați aplicații de gen. Poate fi folositor www.muntii-nostri.ro , au și aplicație dar ca multe alte chestii de gen trebuie sa plătiți pentru hărtile care nu sunt gratuite și asta nu e.
  9. Încercați să rămâneți un grup compact pe traseu. Se pot ivi probleme sau unul din grup se poate rătăci.
  10. Treceți peste probleme și stări de oboseală sau ceartă. Muntele unește oamenii și testează prietenii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu