luni, 20 ianuarie 2020

Ciucaș - Trasee montane în Munții Ciucaș



Ciucaș - Trasee montane Munții Ciucaș

Aventură și poveste
18 septembrie 2016






Traseul nr.1:

Cabana Vf.Ciucaș (1595 m) – Vf. Tigăile Mari ( 1844 m) - Vf.Ciucaș (1954 m)

Timp de mers: 1 h 30 minute + 15 min de urcat pe Vf. Tigăile Mari)
Distanța parcursă: 2.4 km
Diferență de nivel aproximativă: 341 m
Pantă medie: 9°
Grad de dificultate: scăzut
Marcaj:


Traseul nr.2:


Cabana Vf. Ciucaș (1595 m)-Vf. Gropşoarele ( 1883 m ) - Vf. Zăganu (1817 m)

Timp de mers: 3 h 30 minute
Distanța parcursă: 9 km
Diferență de nivel aproximativă: 300 m
Pantă medie: 9°
Grad de dificultate: mediu
Marcaj:

– Cabana Ciucaș (1595 m) – Șaua Chirușca (1567 m) - Șaua Gropșoarele (1663 m) - La răscruce (1805 m) – Stația Meteo Automată – Vf. Gropșoarele (1883 m) – La Lanțuri - Poarta (Podul) de Arama - Vf. Zăganu (1817 m)

Traseul nr.3:
Cabana Muntele Roşu 1280 m - Muntele Roşu 1766 m - Vârful Gropşoarele 1883 m
Timp de mers: 2h
Distanță parcursa: 4 km
Diferență de nivel aproximativă: 600 m
Panta medie: 20°
Grad de dificultate: mediu
Marcaj:
 


Traseul nr.4 :

Cabana Vf. Ciucaş - Curmătura Stânii - Cabana Pirușca
Timp de mers: 3h 30min
Distanta parcursa: 9 km
Diferenta de nivel aproximativă: 450 m
Panta medie: 15°
Grad de dificultate: mediu
Marcaj:
 



Participanți:

-Armand Tănase aka Ţup – Bun organizator, simț de orientare excepțional, bun fotograf – bun de cărat echipament 😁.


- Robert Constantin aka Roboţel – Rezistenţă psihică la efort, organizator, responsabil cu berea.



Hartă Munții Ciucaș


Povestea și pozele



Introducere

  Întorși din Fagaraș și încă având câteva zile libere eu și Armand ne gândim sa facem o tura de revenire.

  Împreună cu Înțeleptul care ne ajută cu organizarea începem să cautăm și având în vedere ploaia care ne prinsese în Făgăraș consultăm site-urile meteo (recomand www.meteoblue.com), pe principiul undeva unde să nu plouă. Din toate zonele cautate găsim zona Ciucas cu câteva zile fără ploaie. Zis și facut. Căutam o cabană.

  Dăm peste cabana Vf.Ciucaș. Sunăm și cu câteva insistențe reușim să rezervăm cazarea. Pornim la drum a doua zi din Buzau pe DN 10 apoi pe secundara Cheia. Ajungem la fabrica de apă din Cheia, urcăm pe drumul forestier pâna în apropierea fântânii Nicolae Ionan, și având bagaje multe sunăm la cabană de unde se trimite un jeep dupa noi. Au și serviciul asta desigur contra cost desigur 50 de lei. Fac precizarea că ultima parte a drumului către cabana nu poate fi parcursă de orice mașina. Panta de inclinație este foarte mare și drumul este intărit de către cei care administrează cabană cu niște traverse de tren care țin drumul împotriva alunecărilor de teren dar nu sunt aderente. Așa că nu va aventurați fără un 4X4 cu garda ridicată ca altfel riscați să rămâneți blocați fiind greu și de întors.

Armand: am încercat cu o Toyota Yaris care nu este cunoscută pentru valențele ei off road și pe drum ne-am întâlnit cu un SUV. Drumul fiind practic de o singură bandă, a trebuit să coborâm cu spatele de unde eram deja la limită. Câteva minute mai târziu și cu o zgârietură pe lateral, am ajuns la un punct de unde se putea lăsa mașina. Am găsit-o întreagă când ne-am întors dar experiențele pot diferi.


Ajungem la cabană care este refăcută de câțiva ani și celebra casă Alexandru Vlahuță a dispărut complet. Cabana are condițiile unui hotel de 3 stele cel puțin iar cea mică din spate de 2 stele. Intrarea e facută printr-un soi de butoi căptușit cu piei de capră. O chestie foarte haioasă. Au 2 săli de mese, una la parter pentru toata lumea si una mai mare la subsol pentru evenimente gen nunți (nu aflam de ea dar pe parcursul șederii chiar a fost o nuntă acolo).

Ne cazăm, mâncăm un pic și fiind incă jumatate de zi libera decidem să facem un traseu scurt către Vârful Ciucaș.


Capitolul I



Prima zi

Traseul este scurt și ușor de circa o oră și jumătate. Asta în teorie. Distanța să zic ca e undeva la 3 kilometri. Se pleacă din spatele cabanei ușor în dreapta și apoi se continuă inainte. Bun și făcut, soare sus pe cer, vremea călduță. Pornim și dupa circa 30 de min de mers vremea se schimbă. Începe un fenomen foarte amuzant. Un soi de grindină dar foarte liniștită, curgeau din cer granule de gheață. Amuzat e că Armand era in pantaloni scurți și ne amuzăm copios de prognoza meteo care cumva avea dreptate. Nu plouă ! 




Urcăm în continuare la prima curbă de nivel mai serioasă zărim un steag fluturând pe o creastă deși cărarea mergea înainte. Acolo să fie Vf. Ciucaș? Încercăm să dibuim in afara traseului unde e steagul. Abandonăm și dupa încă câțiva zeci de metri intâlnim un grup de tineri supărați că vârful e înapoi și traseul e greșit. Ne consultăm și decidem totuși să mai urmăm traseul o perioadă. Traseul e foarte ușor cu exceptia unor porțiuni unde probabil iarna cu zăpadă se poate aluneca. Peisajul este asa de poveste. Muntele are forme frumoase colonare, rotunjite. Vârful Ciucaș e cumva așa un munte singuratic, restul masivelor fiind în dreapta.

Ajungem fără probleme la Vârful Ciucaș unde bătea un vânt inghețat, a doua schimbare de vreme în câteva sute de metrii. Facem câteva poze, observăm traseul către Vama Buzaului de 10-11 ore pe care ne punem în plan să îl facem o dată și pornim înapoi către cabană. Pe drumul înapoi Armand își dă seama, având un simț de orientare în teren foarte bun cum putem ajunge la acel steag și urcăm afară din traseu pe o culme cu iarba și altă vegetație care fiind acoperită cu zăpadă/chiciură era destul de alunecoasă. Cu ceva efort și tehnică de abordare ajungem sus și descoperim vârful Tigăile Mari care este marcat dar nu exista un traseu cu marcaj până acolo.

Mândri de noi și de descoperirea făcută facem cateva poze/filmări și coborâm, neputând sta mult acolo încât bătea un vânt inghețat.

Pe drum spre cabana vremea se schimbă iar în insorită. Era pe straturi așa.

Ajungem la cabana si căbănim ca să zic așa, profităm de condițiile cabanei, duș, mâncare, bere, televizor etc.

Aceasta a fost prima zi fara ploaie :) 

Poze din prima zi:





























Capitolul II
A doua zi

A doua zi cu planul făcut și ceva mai prudenți în ale vremii pornim spre Vîrful Gropșoarele. Traseul pornește din dreapta cabanei (cum stai în fața cabanei cu fața către ea) prin poiana ierboasă. Apoi se intră în pădure domol. Dăm de fragi și mure, de o balega de urs.

- O descriere a traseului în mod teoretic ar fi asta:

De la Cabana Vf.Ciucaş (1595 m) prin padure în 30 de minute șe ajunge la şaua Chiruşca apoi cotim stânga in padure, mergem spre est printre poieni și molizi şi ocolim obârşia văii si cotim 90 de grade la dreapta (est) spre căldarea largă a Văii Berii unde se efectuează o urcare de nivel de circa 35 m ajungem pe la şaua Gropşoarele (1663 m) apoi urcăm în pajiștea alpină largă "La răscruce" (1805 m) .De aici urcăm pe culme lasăm în dreaptă cele doua stații meteo metalice si ajungem la Vf.Gropșoarele (1883 m), cel mai înalt vârf de pe creasta Zăganu-Gropşoarele. De pe culmea muntelui Gropşoarele începem coborârea, pe o vale îngusta pietroasă, se ajunge la o traversare pietroasă cu cablu numită "La lanțuri". E o trecere ușoara, gradul de pericol este mic, dar la prima vedere pare periculoasă datorita unghiului în care pui picioarele având senzația că vei aluneca. Urmeaza Podul de Aramă se recunoaşte uşor prin stâlpul indicator din fereastra de stâncă și vârful Zăganul cu o poiana sub el.
Asta ar fi teoria. În practică noi cum am ajuns „La răscruce” pornește o vreme si un peisaj de coșmar ce era efectiv numai acolo. Un nor stătea efectiv in zona aia. Era o ceață teribilă insoțită de un vânt inghețat care sufla teribil. Filmulețele exemplifică.

Ajungem prin vânt și cumva bucurându-ne de peisajele create de vânt la Vârful Gropșoarele și facem un popas in stația meteo care atunci era abandonată. În fapt un tun vertical de fier cu acoperiș. Intrăm înăuntru prin ușa care era nefuncțională și ne odihnim un pic ca să nu mai stăm in vânt. Decidem să nu mai mergem către Vârful Zăganu datorita vremii și tot având timp coborâm spre Cabana Muntele Roșu. Coborârea este destul de abruptă și este pe langă stația seismică. Ne gândim deja că acea coborâre va trebui să o și urcăm dar eram optimiști.
Ajungem la Cabana Muntele Roșu, prânzim un pic. Servim și o bere și ne pornim la drum. Ne ia in primire imediat muntele cu acea urcare. Dar fiind cumva obisnuiți cu ideea urcăm înapoi pe culme pe același traseu.
Ne hotărâm totuși să încercam să ajungem la Vf. Zăganu așa că o luăm din nou către Vf. Gropșoarele. Trecem din nou de zona cu vânt gheața și umezeala in aer. În plin vînt îmi vine ideea greșită să schimb hainele încercând să adaug un strat de protecție. Manevra greșită (Armand: Dar eu m-am distrat destul de tare deci nu a fost in zadar). Schimbatul a durat mult și am inghețat foarte tare. Pornim spre Vf. Zăganul. Dupa câteva treceri cu praguri înalte de piatră printre jnepeniș, vremea se schimbă iar în soare. Efectiv turbulența aceea ciudata și teribilă era doar acolo pe Gropșoarele. Dar efectiv nu plouă, nu? Amuzant.
Ajungem la Vârful Zăganu. Despre traseu pot menționa așa cele două treceri cu praguri si o mica portiune cu lanțuri care la prima vedere pare mai periculoasă decât e. Se trece relativ ușor. La Vf. Zăganu facem câteva poze și pornim în grabă înapoi căci se înserase. Pe drum pierd o mănușa din perechea împrumutată de la Armand. Un model deosebit din lână de oposum. Mă simt vinovat dar nu mai timp de căutari acum (Armand: vinovăția și-a ascuns-o destul de bine. Cât despre mănușile de oposum, sunt de fapt o combinație de lână cu păr de oposum din Noua Zeelandă unde este un animal invaziv; nu ține apa foarte mult și rămân cât de cât călduroase și când sunt ude, m-au ajutat in Făgăraș cu câteva zile înainte să amortizez niște decizii mai puțin înțelepte). Trecem din nou de Vârful Gropșoarele, a treia oară în ziua aia. Reușim performanța ca în câteva zeci de metrii din cauza ceții și a vântului să ne pierdem unul de altul. Plec spre intersecție cu gândul că la indicatoare ne vom aștepta și regăsi. Așa s-a și intâmplat, Armand având același gând după ce iși dăduse seama că a luat o cărare greșită pe sub stația meteo (Armand: speriat de urs fiind (sau de mai degrabă de vreme), Robert a luat-o la pas înainte iar eu, ocupat fiind cu făcut poze, l-am pierdut rapid in vedere din cauza ceții. Cărările se împărțeau fără avertisment iar semnele nu se vedeau in ceață; de fapt mai nimic nu se vedea.  Când am ajuns lângă o râpă mi-am dat seama că am luat-o prea mult dreapta și am tăiat-o spre stânga sperând sa intersectez traseul. Mi-a ieșit dar mai precaut ar fi fost să mă întorc până unde cărările se despărțeau). Pornim in grabă cu un mers grăbit spre Cabana vf Ciucaș căci deja era noapte si nu doream să stăm prea mult in pădure noaptea deși aveam frontale (Armand: aș putea menționa cât de excitați erau unii de o eventuală întâlnire cu un urs). După un timp zărim cabana în depărtare și ne liniștim, coborâm mai molcom.
Ajungem la cabana obosiți și ne facem un program de voie.

Aceasta a fost a doua zi fara ploaie:) Amuzant nu? Intâlnim toate fenomenele meteo potrivnice dar nu plouă. Cumva prognozele meteo aveau dreptate.


Poze:
















Capitolul III
A treia zi

A treia zi, consultând niște hărți mai vechi de pe net decidem să facem un traseu către cabana Pirușca, gândind noi că acolo vom lua prânzul, explorăm zona și ne întoarcem. Reperăm inceputul traseului care urma un timp pe cel de ziua trecută la început. La un moment dat traseul se desparte crucea albastra mergând în stânga. Trebuie să fi atent întrucât se poate rata acea intersecție fiind o curbă strânsă. După cateva sute de metrii pierdem traseul. Bâjbâind pe acolo prin Curmătura Stânii dăm de o stână părăsită pe care o exploram găsind ”ciocanul” lui Thor și executăm o mică joacă cu el.




Constatăm cu stupoare că nici ciobanii nu mai sunt ce erau o dată ,găsind o zonă cu plastice abandonate, ligheane de plastic și altele aruncate intr-o râpă.
Căutam traseul și Armand iși dă seama unde ar trebui să fie și cumva îl zărim sub noi în stânga prin pădure. Mergem spre el direct fără a mai vedea unde am ratat drumul. Traseul are o parte plăcută prin pădure fiind foarte umbros. Apoi la o intersecție surpriza: traseul se intersectează cu un drum forestier și indicațiile dispăruseră. Unul din brazii cu indicatoare era doborât la pămant de drujbă. Eram in mijlocul unei exploatări forestiere deși Ciucașul este rezervație naturală. În jos unde ar fi trebuit sa fie traseul era tăiat tot la ras și un fapt bun, reîmpadurit cu brădet pitic fără a mai ține cont de traseu.
Urmăm drumul forestier în jos cumva amintindu-ne că traseul era paralel cu acest drum. Traseul se mai intersectează o data cu drumul forestier dar se pierde iar. Ajungem după o coborâre lungă și anostă pe acel drum fără haz la Cabana Pirușca.
Spre surpriza noastră aceasta este închisă. Zona este foarte frumoasă. Cabana are un look aparte si o curte mare prin care trece Pârâul Hoților.
Este situată la margine unui drum de piatră unde se poate ajunge cu masina de la Vama Buzăului. Din ce am înțeles mai târziu acum este canton silvic și se poate inchiria cu totul dacă ai cunoștințe. Cabana a avut un timp și denumirea Chirușca, localnicii încă îi spun așa.



Ne odihnim un pic pe bancile din curtea cabanei, ne refacem proviziile de apă, prânzim un pic cu ce avem la noi și observăm in dreapta cabanei cum stateam cu fața la drumul de inapoiere că traseul montan venea prin padure din dreapta de fapt.
Zona are o frumusețe așa stranie, fiind accesibilă dar totuși pustie.Din discuțiile ulterioare cu un lucrător silvic am înțeles că ei nu au obligația legală să respecte nici un traseu turistic, că ei au semnele lor in padure, iar acea zonă e la limita rezervației deci se poate exploata dar că au obligația să reîmpădurească, deci măcar tot e ceva bun aici.
Din dorința de a nu urca pe drumul acela anost, urcam prin dreapta in traseu prin padure. Menționez un incident amuzant: am crezut ca zăresc în stânga un urs și foarte panicat aproape o luasem la fugă în sus. M-a liniștit Armand spunând că probabil nu era urs ci un câine. Cel mare cu ochii mici și răi nu se apropie de oameni  (Armand: s-a lăsat foarte greu convins, cred că atunci când i-am spus că dacă aleargă devine mai atractiv pentru un eventual urs).
Pornim în sus prin pădure dupa traseu pe dreapta Pârâului Hoţilor. Desigur așa cum era de așteptat traseul se pierde din nou în nou brădet platat alandala. Mergem în sus așa după orientarea noastra abandonând ideea unui traseu. În final dăm de el, vedem unde am ratat traseul la coborât în locul în care era o curbă strânsa la stânga nesemnalizată și ascunsă de vegetație.
Având încă timp la dispoziție coborâm pe langă acea stână sa exploram traseul către Tabla Buții. Găsim niște zone deluroase cu stâne și semnele de traseul într-o stare jalnica ruginite strâmbe și nu se mai cunoștea mare lucru pe ele. Alegem o altă rută în stânga de întors și dăm de o altă urcare in Saua Gropșoarele. Urcăm și ne decidem să mergem un timp spre Vf. Gropsoarele poate găsim mânușa. Ajungem la Vârful Gropșoarele, trecem de el și la unul din praguri spre Vf.Zăganul găsim mănușa buclucașă. Sentimentul de vinovăție este înlocuit de unul de bucurie.
Pornim spre Cabana Vf. Ciucaș după ce trecem iar de Vf. Gropșoarele pe care îl intâlnisem deja de 5 ori de acum.
Ajungem la cabană seara și fiind ultima seară luăm o masă imbelșugată cu un platou cu tot felul de produse tradiționale de porc.

Așa am descoperit zona Ciucaș în care am revenit apoi de multe ori explorând și alte trasee/obiective.







Recomandări:
  1. Interesați-vă dinainte la cabană ce operator are semnal la telefon în zonă. Macar unul din voi să aibă o cartelă în reteaua respectivă. De preferat să aveți la voi telefoane dual sim. Când nu merge un operator poate merge celălalt.
  2. Instalați Aplicația Salvamont. Au trasee, hărți și cel mai important au modalitate să ceri ajutor.
  3. Încălțăminte rezistentă și comodă. Drumul e lung și picioarele sunt cei mai buni prieteni ai tăi. Nu e loc de erori. Ciocolată, alune, migdale sau alt fel de nuci. Sunt energetice și se consumă rapid.
  4. Nu ignorați hidratarea, recipiente de apă. Se va consuma fără să observați, multă apă. Preventiv luați un mic filtru portabil pentru apă și recipiente de apă deajuns. Traseul are surse de apă, dar faceți un plan. Notați pe hartă unde sunt.
  5. Echipament: să nu lipsească pelerina de ploaie, frontala, baterii de rezerva, bețe de treking, ceva plasturi, un bandaj soșete de rezervă, și măcar un element de îmbrăcăminte mai gros și călduros.
  6. Evitați bumbacul. Păstreaza apa și se usuca greu. În rândul alpiniștilor există o vorbă : ”bumbacul ucide”.
  7. Luați pauză la fiecare oră câte 5 minute măcar. Oboseala poate crea probleme de stabilitate în deplasare.
  8. Faceți rost și de o hartă in format clasic fizic de hârtie. Poate fi folositor. Descărcați hărți offline. Încercați aplicații de gen. Poate fi folositor www.muntii-nostri.ro , au și aplicație dar ca multe alte chestii de gen trebuie sa plătiți pentru hărtile care nu sunt gratuite și asta nu e.
  9. Încercați să rămâneți un grup compact pe traseu. Se pot ivi probleme sau unul din grup se poate rătăci.
  10. Treceți peste probleme și stări de oboseală sau ceartă. Muntele unește oamenii și testează prietenii.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu