vineri, 24 ianuarie 2020

Vântul




Vântul


Pe deasupra criptei mele,
Ce o văd acum din zbor
Doară vântul se oprește
Și doar el mă mai jelește.

Vântului i-e dor de mine
Îmi aduce dulci suspine:
Susur de izvor de munte,
Foșnete de frunze mute.

El mă poartă acolo sus,
Unde apusul m-a sedus
Peste locurile știute
Și stânci pline de cornute

Vântul iar îmi e complice,
Umbletul nu vrea să-l strice.
Și mă lasă încetișor,
Peste coama munților.

Printre culmi inzăpezite,
Peste stânci neîmblânzite.
Printre șoimii călători,
Peste jnepeni curgători.

Și pe culmile însorite,
Pe cărări bătătorite.
Vă zăresc acum pe voi,
Vechi prieteni sau mai noi

Umblați iară în șirag,
Pe cărările în zigzag
Vă privesc de sus cu drag,
Muntele e al nostru mag.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu