marți, 28 ianuarie 2020

Luna



Luna


Atunci când noaptea vine,
Și soarele e dus
Atunci când ziua pleacă
Gonită de apus,
Atunci când raza piere,
În sângeriu amurg
Moroii se arată.
În jurul tău fac roată.
Da, ei îi ști prea bine,
I-ai întâlnit de atâtea ori
Râzând te vor privi cum suferi,
Vor suferi văzându-te sperând.
Cu sufletul încarcerat
 De propria-ți durere,
Cu inima înveninată
De propria ta fiere
Crezând că ai pierdut prea mult
Iar cerul plin de stele-i slut
Crezând că nu mai ai ce face
Iar inima-ți-e un ghem de ace...
Ridică-ncet privirea către lună
Priveste-o cum apare
În beznă răsărind încet din mare
Da. Ea Regina nopții.
E cea care alină,
Acele suflete ce plâng,
Acele inimi ce se frâng.
În ochii plânși întunecați,
Sclipi-va iar speranța.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu