joi, 23 ianuarie 2020

Greierele şi furnica



Greierele şi furnica


În pădure lângă o stâncă
E o floare dulce amară
Nici un fluture prin preajmă
De ce oare ? De ce oare?

Stau mă uit şi nu înţeleg
Oare floarea e de vină?
Sau e stânca cea golaşă
Cea ce-i sperie pe fluturi ?

Mă apropii încet, încet
Mă opreşte o furnică:
Floarea e de mult aşa
Nimeni nu o ştie altfel

M-am luptat din răsputeri
Piatra să o dau deoparte
Şi când colo ce să vezi?
Floarea mea e tot la fel

Stau mă-nvârt şi nu-nţeleg.
Sunt pe cale să renunţ,
Vreau să plec ! dar….
Dar nu mai pot

Sunt cuprins de ameţeală
Stau pe loc parcă-s vrăjit
Floarea aceasta prea frumoasă
Nu-i deloc ce am gândit

Preaînţeleapta furnicuţă se apropie din nou:
Ei acuma înţelegi? Înţelegi acum misterul?
Floarea nu-i cum ai gândit.
…Spânzul este otrăvit...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu