miercuri, 15 ianuarie 2020

Corabia suflet



Corabia suflet


Îmi e atât de dor de timpurile acelea
Când viaţa mă-ndemna să zbor
Cu aripi mândre și viteze
Precum un înger printre stele

Din zborul acela am căzut...
Căzut-am în glodul de-un negru stătut
Am vrut din nou să mă ridic la stele !
Dar cât de greu e-acum să mai privesc la ele

Strigoi vin din cer, strigoi vin din ape !
Pământul e plin de vise deşarte !
Privesc in oglinda si oglinda-mi arată
Un suflet pustiu și marea-nspumată

Cu-n rânjet nebun oglinda o sparg !
Corabia suflet e fără catarg !
Iar soarta furtună în larg ne adună
Rânjim ca nebunii eşuând în lagună.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu