duminică, 19 ianuarie 2020

Copilăria


Copilăria


Acolo undeva departe
Sunt munţi înalţi şi păduri dese,
Sunt văi adânci, poteci uitate
Către castele întunecate

Acolo unde doar fiarele sălăşuiesc
Acolo unde doar eroii reuşesc,
Sa mai ucidă câte un zmeu
Să mai salveze o cosânzeană

Acolo unde doar luna te veghează
Şi umbra ta e singura ce te urmează,
Destinul tău cel rau îl ştie
Ea ştie ce va fi să vie.

Acolo-i locul acel din vis
Acel coşmar în care eşti închis
Acolo e misterul vieţii
Acole e roua dimineţii

Găsita-m iar acelaşi drum
Acolo e aici şi acum
Aici mi-am petrecut copilăria
Aici am râs în vânt pierzându-mi pălăria

Ăsta-i locul ce-am iubit
Asta-i tot ce am pierdut
Am revenit dupa mult timp
Îmi pare acum un secol

Mă simt din nou același prinţ răpit
Din nou acelaşi labirint
Peisajul pare să reînvie,
Îmi pare totul că e-o reverie
 
Vechi umbre încep a prinde viaţă,
Aceleaşi zâne cu ochi de gheaţă
Dar vai un geamăt se aude
Un plânset de-o tristeţe adâncă,

Cine eşti frumoasă zână?
 Şi ce cauţi tu aici?
Aici e împărăţia mea !
Aici lacrimi nu au fost vreodată!

Tu nu mai şti? Eram mereu-mpreună
Şi-n locuri neumblate noi doi mereu am fost,
Dar într-o zi tu ai plecat
Ai plecat și m-ai uitat

Cine sunt eu?
Şi de plâng?
Sunt eu copilăria ta !
Şi plâng că te-am pierdut!

Dar m-am întors !
Da...te-ai întors !
Dar e târziu...
Mult prea târziu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu