Copilăria

Copilăria

Acolo undeva departe

Sunt munţi înalţi şi păduri dese,

Sunt văi adânci, poteci uitate

Către castele întunecate

Acolo unde doar fiarele sălăşuiesc

Acolo unde doar eroii reuşesc,

Sa mai ucidă câte un zmeu

Să mai salveze o cosânzeană

Acolo unde doar luna te veghează

Şi umbra ta e singura ce te urmează,

Destinul tău cel rau îl ştie

Ea ştie ce va fi să vie.

Acolo-i locul acel din vis

Acel coşmar în care eşti închis

Acolo e misterul vieţii

Acole e roua dimineţii

Găsita-m iar acelaşi drum

Acolo e aici şi acum

Aici mi-am petrecut copilăria

Aici am râs în vânt pierzându-mi pălăria

Ăsta-i locul ce-am iubit

Asta-i tot ce am pierdut

Am revenit dupa mult timp

Îmi pare acum un secol

Mă simt din nou același prinţ răpit

Din nou acelaşi labirint

Peisajul pare să reînvie,

Îmi pare totul că e-o reverie

 

Vechi umbre încep a prinde viaţă,

Aceleaşi zâne cu ochi de gheaţă

Dar vai un geamăt se aude

Un plânset de-o tristeţe adâncă,

Cine eşti frumoasă zână?

 Şi ce cauţi tu aici?

Aici e împărăţia mea !

Aici lacrimi nu au fost vreodată!

Tu nu mai şti? Eram mereu-mpreună

Şi-n locuri neumblate noi doi mereu am fost,

Dar într-o zi tu ai plecat

Ai plecat și m-ai uitat

Cine sunt eu?

Şi de plâng?

Sunt eu copilăria ta !

Şi plâng că te-am pierdut!

Dar m-am întors !

Da...te-ai întors !

Dar e târziu...

Mult prea târziu...