Trasee montane în Masivul Parâng
Nemesis - ul nostru
Harta de la cabană pe care noi am considerat-o suficientă:
Trasee abordate:
I
Distanță: 10 km
Durată: 4 ore
Marcaj :
II
Cabana Groapa Seacă - Refugiul Agăţat - Șaua Gruiu- Vf.Parâng
Distanță:11 km
Durată: 6h
Marcaj:
Prolog
I
Câteva date despre Munții Parâng. Personal am avut impresia unui masiv muntos izolat și destul de mic ca și întidere. M-am înșelat:
- Munții Parâng fac parte din Carpații Meridionali respectiv grupa muntoasă Parâng - Șureanu - Lotrului, fiind cea mai mare ca suprafață dintre masivele muntoase ale României.
- De la est la vest măsoară aproximativ 50 de km iar de la nord la sud circa 25 km.
- Un alt aspect interesant este șoseaua de mare altitudine care îi străbate ”Transalpina” sau ”Drumul regelui”, ”Drumul romanilor”, care ajunge până la altitudinea de 2.200 m.
II
Continuăm cu resturile de avion pe care le-am văzut toți în Parâng. Surpriză în zona respectivă au căzut nu unul ci 3 avioane, zona având renumele unui cimitir aviatic.
Căutând resturile unui avion militar căzut în 1965 un alpinist a dat de alt avion nemțesc căzut în timpul celui de al doilea război mondial. Un al avion s-a zdrobit de Vârful Parâng în anul 1980.
III
Din numeroasele legende ale locului aleg două care mi-au atras atenția:
- Legenda uriașilor care trăiau în zona respectivă numiți novaci (sau jidovi în alte locuri). Acest neam se pare că locuiau în zonele montane. Cum semantica se păstrează, voinicii locului fiind supranumiți novaci: Gruia lui Novac, Baba Novac. În zona Moldovei aceștia se numeau jidovi. În Țara Românească aceștia se numesc tartari sau căpcăuni. Legendă sau nu, descoperiți singuri. Adaug doar că două schelete de oameni foarte înalți au fost descoperite în livada de pruni a bunicului meu când locuia în Scăieni de Buzău, un mic sat izolat în Munții Buzăului, bunicul amintindu-și de poveștile din bătrâni despre acești tartari.
- Există ipoteza ca legendarul Prometeu să fi fost înlănțuit de muntele Parangos/Pharanx în Sciția după unele surse precum poetul antic Eschil, identificat de istorici ca muntele nostru Parâng.
Personaje:
Anca Tănase aka Îmblânzitoarea de scorpioni - Bun căţărător, condiție fizică ireproșabilă, simț practic în situații limită.
Roxana Elena aka Pis/Pisi -veselă, rezistență psihică și fizică la efort, bun cunoscător al caracterului uman.
Robert Tănase aka Robert cel mic - Bun cățărător, valențe de alpinist, îndrăzneț, rezistent la efort, competitiv.
Adrian Tănase aka Bubu - Simpatic, ambițios, spirit competitiv, bun cățărător.
Bogdan Maliș aka Bogdănel - neînfricat, energie inepuizabilă, simț de echilibru, bun camarad pentru ceilalți copii.
Armand Tănase aka Țup – Bun organizator, simț de orientare excepțional, bun fotograf – bun de cărat echipament 😊
Sergiu Maliş aka Capra Neagră – Bun căţărător, simţ al echilibrului la cote înalte, campion la table.
Cristian Tănase aka Înţeleptul – Bun căţărător, experienţă vastă, bun organizator și ghid.
Raoul Strezea aka Răulaș Pesedistul – Homo-politicus, bun organizator, glumeț, iubitor de munte.
Gheorghe Tudor aka George – Iubitor de munte, practicant de sport, iubitor de frumos și bun cărăuș pe munte.
Raimond Voicu aka Suplu Durduliu aka Peorc – Vesel, bine dispune grupul, rezistenţă psihică, bun pedagog în ale muntelui.
Robert Constantin aka Roboţel – Rezistenţă psihică la efort, organizator, responsabil cu berea.
Liviu Răileanu aka Liviu- iubitor de muzică și filme bune, cultură generală solidă
Povestea și pozele
Introducere:
Suntem în iulie 2018. După o ședință virtuală hotărâm ca în acel an să atacăm și Parângul, masiv despre care auzisem doar povești, nimeni dintre noi nu mai mersese acolo. Îmi revine misiunea să caut ceva trasee și o cazare. Tot căutând trasee dau de Cabana Groapa Seacă de la care porneau câteva trasee inclusiv un traseu către Vârful Parâng. Am sunat la cabană și am rezervat locurile pentru toți. Doamna care administrează afacerea a fost extrem de amabilă și profesionistă. Mi-a găsit camere și paturi pentru toți 15 și mi-a transmit factura pe mail urmând să achit un avans și apoi restul. A fost cea mai numeroasă excursie a noastră. Pe lângă cele 14 personaje a fost prezentă și mama lui lui Armand, bunica paternă a micuților Robert și Adrian, care deși nu a participat la drumețiile noastre pe munte a avut un rol important în ajutorul dat strunirilor micilor dragoni prea plini de energie.
Am ajuns la cabană fiecare cum a reușit ca timp și ca rută. Cabana se află pe un drum judetean din apropierea orașului Petroșani cam la 15 km. Drumul este decent ca și condiție și este foarte frumos pentru peisaje. În apropierea cabanei se află și Mânăstirea Jieț cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Semnal la telefon nu prea aveți în nici o rețea decât ceva mai sus în apropierea mânăstirii. Reușim să ne împărțim pe camere și paturi în mod convenabil pentru toți. Despre cabană vă spun doar că este mai mult decât decentă cu camere de la 2, 4, 6, 8, locuri, au un restaurant cu o bucătărie foarte bună axată în principal pe feluri de mâncare tradiționale dar nu numai. Are o curte generoasă unde puteți parca mașina și diferite mese unde te poți relaxa la umbră. Zona e foarte căutată și de cei ce practică enduro, fiind cazați acolo niște australieni ghidați de un club de motociclism român.
După ce ajung toți, din cele 4 zări, ne adunăm la o masă afară și facem ceva planuri pentru zilele următoare apoi ne băgăm la odihnă. Drumul fusese lung pe drumurile patriei.
Prima zi:
Cabana Groapa Seacă - Plaiul lui Dăncilă - Lacul Verde (opțional pe marcaj prost: Lacul Îngheţat - Lacul Cârja)
Distanță: 10 km
Durată: 4 ore (5 cu o pauză mare de relaxare)
Marcaj :
Prima zi alegem un traseu mai scurt de 4-5 ore către lacurile verzi. Ne-am gândit că e mai bine să ne încălzim în prima zi, în plus era finala campionatului mondial de fotbal în acea zi și voiam să o vedem, cel puțin unii dintre noi. Nu mai e vorba despre fotbal, vorbim despre un eveniment sportiv planetar care se întâmplă o dată la 4 ani.
Plecăm dimineața pe la 8.30 după micul dejun. Se face dreapta de la cabană se coboară 7 minute pe drumul de asfalt sau printr-o scurtătură pe colț de pădure apoi se face stânga pe drumul forestier pe Valea Jiețului. Pe Valea Jietului se merge lin cam 400 de metri pe toate cele 3 marcaje prezente respectiv punctul roșu, crucea galbenă și crucea roșie. După acești 400 de m ne despărțim de punctul roșu care merge drept înainte spre Refugiu Agățat iar noi cotim dreapta prin pădure în sus. Începe urcușul serios. Harta ne spune că se urcă spre ”Plaiul lui Dăncilă”.
După încă 500 - 600 de metri mai facem o dată dreapta într-o curbă lină ce străbate curbele de nivel și ne despărțim de crucea roșie traseul ce duce spre Vârful Mija și lacul Mija de la poalele lui. Aici se face o pauză de urși. Pauza era de urși nu că erau urși în zonă. Ursuleții încep frenetic să culeagă fragi și mure coapte și se scaldă în raze de soare blând de munte.
Apoi urmăm în sus traseul spre Pârleele și Tăul Pârleele. Traseul trece pe lângă ele, în fapt sunt o multitudine de ochiuri de apă din care tăul fiind mai mare. Sunt înconjurate de vegetație bogată ca o grădină botanică.
Noi am vizitat doar această zonă a Lacului Verde și ne-a odihnit aici relaxați ca în Grădina Edenului unde am luat și prânzul.
Începutul traseelor:
Sursa harți: https://cniptpetrosani.ro/trasee-turistice/
Zona Lacului Verde și posibile alte variante:
Sursă: https://cniptpetrosani.ro/trasee-turistice/
După cam o oră am plecat spre cabană. Eu și Armand am plecat în față grăbiți să prindem cât mai mult din marea finală. Am ajuns în mare viteză la cabană și am prins o mare parte din meci alături de bunica Tanța care are cunoștinte surprinzătoare despre fotbal cât și despre fotbaliști. Doamna este de formație istoric/arhivar și este o persoană cu o cultură generală bogată și informații istorice de mare profunzime.
În timpul reprizei a doua apar pe rând și ceilalți. Ieșim afară după meci și după ce luăm prânzul. Ne relaxăm la o bere și Sergiu scoate din portbagaj tradiționalul pepene din care ne înfruptăm toți. Seara Armand ne pune pe laptop prima parte a filmului ”MERU”, un film pe care îl recomand tuturor celor care iubesc muntele și nu numai. Este un film cu multe aspecte psihologice.
Ne băgăm la somn având în vedere că dimineața plecăm într-o nouă aventură.
Ziua a doua :
Distanță:11 km
Durată: 6h
Marcaj:
Plecăm a doua zi de dimineață tot în jur de ora 8.30 - 9.00. Raimond chinuit de o durere de genunchi renunță să mai meargă pe traseu și își petrece ziua cu Roxana făcând mici explorări în jurul cabanei și o vizită ecumenică la Biserica Jieț. Traseul pornește din același loc cu cel de data trecută doar se desparte de cele cu cruce galbenă și cruce roșie după 400 de m. La drum cu noi pornește și câinele de la cabană mânat de instinctul de haită. Am încercat îngrijorați să îl alungăm înapoi la cabană dar nu s-a lăsat convins. Era un saint bernard ce ni s-a părut atunci un câine bătrân ce se mișca cam greu. El a fost bucuria copiilor toată ziua.
Așa suntem noi munțomanii, nu ne place sunetul drujbelor. În pădure ascultăm doar pițigoii iar lucru cu lemnul îl agreăm doar pe cel făcut de ciocănitori.
Drumul forestier merge așa cam o oră și jumătate până la o mică amenajare hidroenergetică, un mic baraj. Aici poposim un pic pentru odihnă și pentru o pauză de poze și ceva zbenguieli pe malul apei.
Cărarea urcă apoi susținut prin Valea Roșiile prin pădure. E o parte unde se depune efort susținut cărarea are grad de înclinație mare. În aproximativ 30 de minute de efort susținut se ajunge la poiana unde este Refugiu Agățat. Probabil cel mai frumos refugiu montan din țară.
Aici ne hidratăm refacem proviziile de apă fiind câteva izvoare în zonă. Facem multe poze, studiem refugiul care intradevăr cocoțat pe o stâncă. Na lucrare de inginer. Este realizat de către un inginer pasionat de munte împreună cu o mână de prieteni. el a realizat și refugiul Condor din Retezat care are acoperișul făcut să preia forța vântului, nu să i se opună. Cei interesati pot căuta povestea inginerului Viorel Morar. Refugiul era foarte bine pus la punct si dotat chiar și cu alimente și condimente. Ce mi-a placut e faptul că nu era folosit inutil. În jurul lui e o zonă de camping care era plină dar refugiul era gol. Munțomanii știu care e rostul unui refugiu. Deci până aici făcusem cam 2 ore.
Plecăm și mai urcăm încă 5 - 10 minute apoi traseul teoretic se bifurcă, o parte pe firul Pârâului Roșiile ce izvorăște din Lacul Lung de sub Parâng fie pe partea dreaptă a pârâului pe unde vom încerca să ne întoarcem. Ambele se reunesc după Stâna Roșiile la 200 de metri. În mod teoretic sunt marcate amandouă. Ajungem și acolo.
Partea de traseul pe o parte cu jnepeni și pe o parte cu firul de apă e superbă. Vedeai muntele în față soarele bătând în râul ce venea năvalnic de la deal spre tine. O senzație paradisiacă mă năpădește chiar dacă datorită râului năvalnic erau zone cam noroioase și trebuia să fii atent să nu rămâi fără ghete.
Pe această potecă trece prin spatele meu între mine și Cristi o viperă. Cam aceeași întâmplare se petrecuse în Retezat numai că atunci era Cristi în față. Din fericire nu s-a întâmplat nimic tragic.
Poza mea favorită:
Ajungem la micul lac Zănoaga Stânei. De aici vedem în față ușor dreapta un marcaj pe un bolovan mare. Cumva bolovanul acela era în afara traseului și noi nu am observat. Deși la un moment dat a trecut un grup prin stânga noastră nu ne-am întrebat unde se duc. Cumva faptul că eram mulți și cu ceva experiență ne-a făcut neatenți la detalii.
În al doilea rând văzând Parângul în față am tras concluzia că Lacul Zănoaga Stânei este Lacul Roșiile. Fară a fi foarte antenți pornim în dreapta Muchiei Pontului Roșu care va fi un timp dușmanul nostru deoarece ne-a împiedicat să vedem traseul corect. Noi am pornit pe o cărare foarte evidentă, probabil era batută mult de ciobani căci dăm peste o turmă de vaci din care una tocmai ce fătase având placenta atașata de ea și o vacă solitară ce avea un picior rupt dar care paradoxal se descurca așa printre acele poteci. Cristi se temea să nu fie o vacă de sacrificiu pentru urși. Câinele poreclit de noi ”Parâng” era în elementul lui urcând în viteză pe tot felul de poteci. Noi citisem că marcajul era slab așa că eram cumva conștienți că îl regăsim mai sus.
Raoul care avea de ziua trecută probleme cu degetele în bocanci începe să resimtă dureri destul de atroce. Unghiile începuseră să se înnegrească. Le oblojește el cum poate cu plasturi și continuă. Atunci realizează și el cât de imp e să fii încălțat potrivit.
De aici încolo se scurg 2 ore de coșmar în care parcă ne-a luat Aghiuță mințile. Pătrundem în căldarea Gemănarea numită și Căldarea Seacă a Parângului. Vedeam Parângul deasupra, Armand cu teleobiectul de la aparatul foto ne arată și crucile de pe el, vedeam oamenii trecând pe creastă dar noi nu găseam cum să ajungem sus. Fiecare urcă coboară pe tot felul de cărări. După o oră de căutari intense ne reunim, consultăm o hartă veche a lui Cristi și cam palidă. Începe o dispută în care Armand vine cu ideea că suntem pe partea greșită a muchiei. Din păcate în afară de mine nimeni nu i-a dat dreptate și continuăm căutările inutil. Sergiu încearcă o ascensiune solitară spre creastă pe o potecă. Am un mesaj pentru el. A fost la câtiva metri să descopere un traseu vechi nemarcat prin Șaua Slivei către Creastă. Raoul și Liviu fac o plimbare în doi prin Căldarea Seacă. În cele din urmă de sus din dreapta căldârii zărim Lacul Căldarea Roșiile peste Muchia Pontului Roșu și ne dăm seamă de eroare.
Cum se urcă pe munte când ești pregătit:
Regruparea și sindromul calc pe apă:
Muntele Parâng ne învinsese. În locul în care picaseră 3 avioane noi ratasem întâlnirea cu Vârful Parâng. Cumva frumusețea peisajului compensa acest lucru. Pornim spre cabana și o apucăm pe partea stangă a Pârâului Roșiile. Trecem pe lângă o serie de resturi de la avioanele prăbușite menționate, apoi pe lângă Stâna Roșiile care este părăsită și continuăm pe o muchie plină de jnepeni.
Traseul ne-a dus într-o zonă unde cărarea dispare brusc sub o serie de stânci si pietre căzute de sus. Alternativa era pe sub niște jnepeni dar era foarte abruptă. Pierdusem traseul de două ori în aceeași zi.
Amuzant. Dar era prea mult. Trecem toți nervoși pe partea cealaltă a pârâului. Dar trecerea nu a fost ușoară. Am găsit un loc prin care cu atenție, pășind pe pietre ude, se putea trece. Dar trebuiau să treacă și cei mici. Sergiu face niște sărituri acrobatice cu cei mici în brațe. Cu ultimul copil, după ce îl trece, este nevoit să cadă într-o parte pe un umăr. Din fericire nu se accidentează.
Ploaia se oprește și mergem liniștiți înapoi. Ajungem la micul baraj unde ne regrupăm. Alungăm tristețea , căci mersul pe munte nu este numai despre Vârfuri si ascensiuni ci este și despre timpul de calitate petrecut aici. Copiii și o parte din adulți se joacă aruncând pietre în apă. Raoul renunță la bocancii lui. Nu mai putea. Unghiile erau negre și sângerau. Nu putea merge așa nici desculț. Liviu ca un bun camarad îi împrumută bocancii lui și el merge desculț. Așa camarad mai rar.
Ploaia se oprește și mergem liniștiți înapoi. Ajungem la micul baraj unde ne regrupăm. Alungăm tristețea , căci mersul pe munte nu este numai despre Vârfuri si ascensiuni ci este și despre timpul de calitate petrecut aici. Copiii și o parte din adulți se joacă aruncând pietre în apă. Raoul renunță la bocancii lui. Nu mai putea. Unghiile erau negre și sângerau. Nu putea merge așa nici desculț. Liviu ca un bun camarad îi împrumută bocancii lui și el merge desculț. Așa camarad mai rar.
Ajungem la cabană, ne reîntâlnim cu Raimond, Roxana și doamna Tănase. Cu noi a ajuns teafăr și câinele Parâng. Credeam că vom fi certați de proprietarii lui de la cabană. Dar ei ne povestesc ca aceea era a 4-a excursie a lui pe Parâng numai anul ăla și că este încă un puiandru. Ni se mai spune că pleacă la plimbare cu turiștii în mod curent. Le povestim lui Raimond și Roxana ziua noastră și ne reunim la o bere, un nou pepene și o țigară hand made făcută de Raimond. Urmărim partea a doua a filmului MERU.
Dimineața după un mic dejun plecăm spre alte zări. Parângul ne jucase o mică festă pentru a ne revedea cu el. Ne privise el așa de sus și a zis: He! He! He ! Ia uite ce bibici simpatici urcă la deal. Prima oară pe aici deci. Ce siguri pășesc ei pe aici. Cred că vreau să îi mai văd. Ia să mai crească un pic și să revină mai înțelepți.
Dimineată plecăm și vom face o excursie de revenire în Piatra Craiului, poveste pe care o găsiți aici la povestea numărului 3.
La ceva timp după această excursie am intrat într-un program militar unde am învățat orientarea după hartă așa că voi explica un minim de etape:
- Se ”nordează” harta. Nordul indicat pe hartă să fie și nordul fizic. Dacă nu aveți o busolă la îndemână folosiți soarele. Dimineața e ușor, vedeți de unde răsare. Acolo este estul. Această operațiune este necesară pentru stabilirea direcțiilor în traseu.
- Niciodată nu luați așa cum sunt hărțile care arată direcția de mers în jos înspre tine. Toate hărțile din această zonă așa sunt. Din comoditate sunt luate după un model și lucrate așa toate. Se vâ întoarce harta cu direcția de mers înainte. La prima vedere toți avem impresia ca e ok și invers dar în momente de oboseală e ușor să confunzi stânga cu dreapta.
- Învățați să citiți o hartă măcar lucrurile de bază. Harta te poate ajuta să te pregătești pentru zone cu risc. Îți arată terenuri accidentate sau treceri riscante. Unde nu sunt metionate, urmăriți curbele de nivel. Unde sunt multe aglomerate e clar ca e o râpă.
- Stabiliți distanțe și etape după scara harții gen: 1 la 25.000. Un centrimetru pe harta sunt 25.000 în teren. Un pic de aritmetică nu strică.
- Din când în când stabiliți după repere fizice în teren atât unde sunteți cât și direcția de deplasare chiar dacă vă pare evidentă direcția.
Bonus:
Turism pe Transalpina 1967:
Imagine din zona Munților Parâng/Voineasa ce înfățișează femei ce călăresc. Fac partea din comunitatea de momârlani unde femeile călăreau în mod curent. O comunitate cu obiceiuri aparte foarte vechi ce își înmormântează membrii familiei în curte pentru a nu deveni moroi. Se crede că sunt descendenți direcți ai dacilor liberi.
Sursă: https://adevarul.ro/locale/hunedoara .
Sursă: https://www.mondonews.ro/momarlanii-urmasii-dacilor-locul-unde-exista-cele-mai-vechi-obiceiuri-stramosesti/.
Recomandări:
Recomandări:
- Interesați-vă dinainte la cabană ce operator are semnal la telefon în zonă. Macar unul din voi să aibă o cartelă în reteaua respectivă. De preferat să aveți la voi telefoane dual sim. Când nu merge un operator poate merge celălalt.
- Instalați Aplicația Salvamont. Au trasee, hărți și cel mai important au modalitate să ceri ajutor.
- Încălțăminte rezistentă și comodă. Drumul e lung și picioarele sunt cei mai buni prieteni ai tăi. Nu e loc de erori. Ciocolată, alune, migdale sau alt fel de nuci. Sunt energetice și se consumă rapid.
- Nu ignorați hidratarea, recipiente de apă. Se va consuma fără să observați, multă apă. Preventiv luați un mic filtru portabil pentru apă și recipiente de apă deajuns. Traseul are surse de apă, dar faceți un plan. Notați pe hartă unde sunt.
- Echipament: să nu lipsească pelerina de ploaie, frontala, baterii de rezerva, bețe de treking, ceva plasturi, un bandaj soșete de rezervă, și măcar un element de îmbrăcăminte mai gros și călduros.
- Evitați bumbacul. Păstreaza apa și se usuca greu. În rândul alpiniștilor există o vorbă : ”bumbacul ucide”.
- Luați pauză la fiecare oră câte 5 minute măcar. Oboseala poate crea probleme de stabilitate în deplasare.
- Faceți rost și de o hartă in format clasic fizic de hârtie. Poate fi folositor. Descărcați hărți offline. Încercați aplicații de gen. Poate fi folositor www.muntii-nostri.ro , au și aplicație dar ca multe alte chestii de gen trebuie sa plătiți pentru hărtile care nu sunt gratuite și asta nu e.
- Încercați să rămâneți un grup compact pe traseu. Se pot ivi probleme sau unul din grup se poate rătăci.
- Treceți peste probleme și stări de oboseală sau ceartă. Muntele unește oamenii și testează prietenii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu