Powered By Blogger

sâmbătă, 9 ianuarie 2021

TAINA

 

TAINA




Ghid explicativ : 

Ieșua - Prenumele vechi evreiesc a lui Isus este Ieșua (arhaic Iehoșua), „ישוע”, care înseamnă „YHWH mântuiește”. 

Yona – numele de botez a Sfântului Petru. 

Kefa – Piatra în aramaică , limbă vorbită pe teritoriul Israelului în secolul I – poreclă dată de Isus lui Petru de unde mai târziu i-a venit și numele – Petrus – Piatră în latină. 

Lilith – Prima soție a lui Adam care nu acceptat dominația sexuală și l-a părăsit pe Adam. Acesta a fost momentul în care Dumnezeu i-a dăruit-o lui Adam pe Eva, cea cuminte și supusă, exact opusul lui Lilith. 

Samael – Unul din îngerii lui Dumnezeu care avea sarcina de a încerca credința oamenilor – Creștinimul îl transformă în Diavol, mai târziu în înger căzut și Satană. Evreii încă îl consideră înger și atribuie credința creștină unei traduceri greșite a cuvântului dușman – vrăjmaș. 

YHWH – Numele în Aramaică a lui Dumnezeu , considerat mult timp un secret al inițiaților. 

Gabriel - „Gabriel” (Gavril sau Gavriil) semnifică în limba ebraică ”Dumnezeu este puterea mea”. În tradiția ebraică Gabriel a fost și îngerul pedepsei divine. Ridicat mai târziu la gradul de Arhanghel – castă superioară de îngeri. El are un rol foarte important și în Islam, Mahomed afirmând că Gabriel (Djibril), cel cu 140 de perechi de aripi, i-ar fi dictat Coranul, vers cu vers. În tradiția islamică, Gabriel este considerat a fi spiritul divin al adevărului. 

Loginus – soldatul roman care l-a străpuns pe Isus pe cruce cu o lance. Numele soldatului roman era necunoscut, dar în perioada medievală i s-a spus Longinus (latinizat din grecescul lonche (λόγχη), ce înseamnă lance). 



Introducere: 

    Ne aflăm în secolul I Era noastră. Copiii lui Israel îl descopereau pe profetul Isus, cel care se intitula fiul TATĂLUI. Mesia, care nu era acel Mesia așteptat de evrei, conducătorul oștilor lor, ci un Mesia care urma să izbăvească lumea prin iubire și nu prin luptă. Povestea noastră va avea ca subiect iubirea de oameni așa cum o văd eu și îmi asum asta, așa că eventualele pietre aruncate le voi primi fără resentimente. Eroii poveștii noastre îi cunoașteți toți, povestea aceasta fiind veche și spusă, respusă, de miliarde de guri și suflete de miliarde ori. O voi spune și eu pe a mea : 


Capitolul I 
(despre timp și încredere) 


    Grădina Ghetsimani, Soarele apropia de asfințit. Apostolii se adunau fiecare de pe unde umblaseră. Ieșua era departe de ei și se ruga în tăcere cuprins de lacrimi și zbateri. Vă imaginați pe cineva care știe ce va urma? Chinurile de moarte, umilința, durerile și moartea? Și să accepte soarta asta pentru noi? 
    În tot acest chin și zbatere cu apostolii cutremurați fără să știe de ce, în razele asfințitului de soare a apărut ea. O femeie se apropie de apostoli și de Ieșua. Purta o robă neagră și capul acoperit de ea. Dar frumusețea ei nu putea fi ascunsă de nimic. Părul lung bălai îi ieșea în evidență, iar ochii ei albaștri ca cerul puteau pierde orice bărbat. Arăta ca un înger coborât ce plutea pe pământ. Apostolii se dădură în laturi ca vrăjiți. Petru, rămase ca o stâncă între Ieșua și femeie. 

- Cine ești și ce vrei? 

- Yona ! cu Domnul nostru vreau să vorbesc. 

- De unde știi numele meu? 

- Lasă-l să treacă, Kefa, alt nume nu știe decât numele tău de botez. 

Și ea trecu de Petru și merse câțiva pași cu Ieșua la braț. 

- Copile ce faci aici? Ști ce te așteaptă? 

- Da, Samael știu. Mâine voi muri pe cruce. 

- Nu trebuie să faci asta pentru EL. Nu tu. Te va chinui îngrozitor. Credința ar trebui să învețe oamenii să iubească Ieșua nu să se sacrifice. Nu poți sacrifica ce iubești. Nu asta e calea. 

- Mă sacrific pentru oameni Samael, nu pentru EL. Ei nu pot înțelege iubirea altfel decât dacă cineva se sacrifică pentru ei. 

- Le poți arata asta copile, le poti spune. 

- Nu Samael, ei nu înțeleg asta. Lumea asta e născută dintr-un mare abandon. Fii lui Adam vor avea mereu sufletul gol și nu vor înțelege decât sacrificiul. Ar trebui să știi asta mai bine, ai fost acolo. El a trimis soldații lui după Lilith. Tu ai făcut-o și i-ai dat-o pe Eva lui Adam când Lilith a plecat. Și tu le-ai dat și cunoașterea să vadă cine sunt. 

- I-am dat lui Adam iubirea de care avea el nevoie. Iar Lilith a plecat pentru că supunerea nu e iubire Ieșua, cum nu e nici sacrificiul și nici salvarea prin sacrificiu. Eu iubesc oamenii așa cum sunt ei, mici, cu spaime și fricile lor. Din iubire le-am dat și adevărul, nu poți iubi pe cineva tinându-l în cușcă. 

- De acolo a plecat totul Samael, le-ai dat un adevăr pe care ei nu îl pot crede. Totul după este și va fi un șir lung de sacrificii până la sfârșitul timpului. E singurul mod în care lumea lor poate fi ținută în echilibru. 

- Tu ești doar un om ales de el Ioșua. Nu ești primul și nici ultimul. Tot spune povestea asta de la începutul timpului cu scrificiul fiului. Un Dumnezeu care cere sacrificii nu merită slujit. Eu pot schimba asta. Eu și cu tine. Putem arăta oamenilor calea. Iar ție îți pot da totul ! 

- Ce poți să îmi dai tu? Să mă faci rege? Să îmi dai tot aurul lumi? Nu asta e calea mea. Nu sunt fiul lui așa cum nu ești nici tu dar calea mea e acceptată și asumată. 

- Rege? Aur? Nu, Ieșua. Nimic din toate astea. Eu îți pot da iubire. Magdalena e însărcinată. Ești tată. Vei avea o fetiță frumoasă ca ea. 

- Cum? Dar?…. Cum de… 

- Gabriel e aici. I-a spus să nu îți spună. A amenințat-o cu Iadul și furia Lui. Așa cum amenință el pe toți. Soldatul lui perfect întru ascultare…. 

- O fetiță?… 

- Da, Ieșua !, O fetiță, vino de partea mea și vei trăi să o vezi mare, vei avea o familie și vom schimba lumea asta cu iubire și adevăr, cu iubire de sine. Vom învăța oamenii să se iubească pe ei. Le vom arăta cât de puternici sunt atunci când iubesc și se iubesc. 

- Deci Gabriel e aici deja? 

- Da, e aici. L-a convins pe Iuda să te trădeze chiar în seara asta. Nu mai are timp. Au nevoie de sacrificiu acum. Venirea ta pe lume a schimbat timpul. Putem opri totul acum. Le putem arăta că Iadul și Satana nu există. 

- Samael… iubești oamenii? 

- Da. 

- Pe mine mă iubești? 

- Da copile, te iubesc, sunt aici pentru tine și ei. 

- Iubirea e și încredere Samael? 

- Da, este. 

- Atunci ai încredere în mine. Va veni timpul când templele și altarele lor de sacrificiu vor dispărea dar nu e timpul acum. Tu pregătește-i pentru timpul ăla. Ascute-le mintea, educă-le spiritul, iubește-i și învață-i să vadă și mă aștepte. 

- Deci totuși alegi calea lui… 

- Încredere Samael, încredere… 

- Samael ! Ai grijă de ea. Du-o departe de aici, Gabriel sigur va încerca să o ia. Și Samael… Ai grijă de Iuda te rog… e singurul care mă iubește cu adevărat așa cum sunt. Acum du-te, e timpul să se împlinească. 


Capitolul II 
(despre iubire și trădare) 

- Iuda, tu trebuie să îl vinzi pe Ieșua ! 

- Dar, Doamne, Gabriel eu îl iubesc ! 

- Tu îl iubești cel mai mult, tu l-ai ales cu mintea nu numai cu sufletul, tocmai tu trebuie să îl vinzi ! 

- Dar Doamne ce se v-a întâmpla cu el? Voia Domnului Iuda, voia Tatălui. 

- Nu o fac Gabriel, nu o fac, nu pot ! 

- Vei arde în Iad Iuda, sufletul tău va pierzi în flăcarile Satanei. 

- Bine doamne,...o fac o să, o să chem soldații lui Caiafa aici. 

- Așa să faci Iuda. 

Și Gabriel a dispărut în noapte. Iuda plecă spre templu. După un ceas se întoarse în poiana de pe acel deal blestemat. Apostolii stăteau în jurul focului ascultându-l pe Isus. 

- Iuda vino aici lângă mine. 

- Stau bine aici Ieșua. 

- Iuda tu mă iubești ? 

- Da, Doamne, nespus de mult, spuse Iuda cu ochii în lacrimi. 

- Și dacă mă iubești nu vrei să stai alături de mine? 

- Ba da Doamne. 

- Vino aici Iuda si sărută-mi obrazul , arata-mi că mă iubești. 

- Dar… 

- Te îndoiești de iubirea ta? 

- Nu. Doamne te iubesc, și Iuda îl sărută pe Joshua. 


Capitolul III 
(despre promisiuni) 



    Soldații năvăliră în poiană și îl arestară pe Ieșua. Îl duseră la Caiafa la judecată, care a declinat judecata lui Ana marele preot al macabeilor și marele preot din Sinedriu. 

    Iuda umbla rătăcit în afara zidurilor Cetății. Ce făcuse? De ce acceptase asta? Ana și Caiafa îl vor judeca și apoi îl vor preda romanilor pentru pedeapsă. Iar romanii nu aveau decât un sigur mod de a pedepsi…. De ce? Din umbra unui copac apăru ea. Femeia care vorbise cu învățatorul. Se apropia cu pași repezi. Din spatele lui se auzi o voce ca un tunet: 

- Înapoia mea Satană ! Și Gabriel în toată măreția lui se puse între el și ea. Atunci când Gabriel iși lovi lancea de pământ ea aparu în umbră ca o fiară cu coarne, ochii roșii ca în flăcari, copite și colți. 

- Du-te în Iadul din care ai venit fiară ! Răsună vocea din nou. Și fiara se întoarse și fugi în noapte. 

    Gabriel se înălță în aer cu aripile lui albe pe cerul întunecat. 

    Diavolul venise după sufletul lui se gândi Iuda. Ce făcuse? O jale cumplită îi cuprinse sufletul. Văzu copacul și funia de lângă. Și sfârși în ștreang cu imaginea Învățătorului în minte și suflet. 

    Gabriel privea scena mulțumit. Își făcuse treaba. Iuda putea fi cheia poveștii, el știa adevărul. Pe zidurile cetății ea privea cu furie. Nu putuse să îl salveze, nu putuse să își țină promisiunea. Iuda murise. 

- Dar pe ea Gabriel, nu o mai poți să o iei, nici tu și nici toată armata aia a ta ! Trucurile tale nu vor mai păcăli pe nimeni. O să vină timpul Gabriel, va veni timpul. Spuse ea ca pentru sine. 



Capitolul IV 
(despre așteptare) 


    Ieșua era pe cruce , se sufoca cumplit. Plin de răni, trupul lui firav era epuizat de durere și chin. Coastele deja îi perforaseră plămânii care se umpleau încet de sânge. Durerile din membre îi strabăteau mintea și trupul ca niște dâre de foc. Maria era jos lângă el uscată deja de lacrimi , suferința o topise. Magdalena își tinea o mână pe crucea lui ți una pe abdomen ca păzind comoara ce era în ea. Comoara lor. Davada ca a fost viu, a fost iubit și OM. Un om, așa de bun.Cât îl iubea de mult. Dar drumul lui fusese altul iar ea a înțeles și acceptat asta. Ea târfa Babilonului fusese iubită, fusese protejată. Cineva o văzuse și om. Ea îl va iubi mereu până la sfârșitul timpului și îl va urî pe zeul asta crud al galileienilor, care hotărâse altfel. 

- Dă-mi putere să fac voia ta ! Se auzi strigătul lui disperat. Nu mai putea, era sfârșit. 

    Pe dealul de lângă în vârf, femeia aceea ciudată cu părul bălai, privea scena de jos și plângea cu lacrimi mari, grele, ce i se scurgeau pe obraji și cădeau în praf. 

- Du-te copile ! Înalță-te ! Te-ai chinuit destul. 

    Ea îl văzu pe Gabriel pogorânduse în Loginus și străpungându-l cu lancea pe Isus. Se sfârșise timpul. Isus se înălță din trup. 

    Cerul se înnegri, pământul se cutremură cumplit și tempul se rupse în două. Tempul Lui , mândria legământului dintre Om și Dumnezeu, se dărâmase. 

    Ea privi zâmbind în sus. Atunci a înțeles cât de puternic era fiului omului. Rupsese timpul și templul. Ea  a înțeles atunci ce trebuia să facă. Îl va aștepta și îi va pregăti pe ei , copiii lor. 



Capitolul V 
(despre speranță) 


    Magdalena îl revăzuse pe Ieșua. La fel ca în poveștile strămoșilor ei ce credeau în Mithra, el înviase după 3 zile. O privise cu drag și i-a spus să aibă grijă de copilul lor. A sărutat-o pe frunte și a plecat spre apostoli. Pentru ea a fost deajuns. 

    Îngerul Gabriel apăru în fața Magdalenei și se repezi să o înșface, să se ridice cu ea în văzduh. Dar Samael era acolo. Ea îi apucă aripile lui Gabriel care se aprinseră ca o torță. Îngerul șe prăbuși la pământ în urlete. 

- Nu Gabriel ! Ai făcut destul rău. Pe ea nu o poți avea. Și nici la cer nu te vei mai înălța. Cu ura ta ți-am ars aripile. I-ai urât pe oameni de când El i-a făcut. Ai făcut totul cu plâcere și ură împotriva lor. Acum nu mai sunt singuri. Acum cineva îi iubește așa cum sunt ei. Va veni timpul când fiecare din ei va lepăda crucea din spate, se va îndrepta și va trăi liber. 

Bonus gnostic: 

TAINA BABILONULUI : 


„Forma crucii cu două brațe își are originea în Caldeea antică. În această țară, precum și în țările învecinate, inclusiv în Egipt, crucea era folosită ca simbol al zeului Tamuz având forma misticului Tau, inițiala numelui său.

Regina Semiramida şi zeul-copil Tamuz : 


În Asia- India - Persia  mama era cunoscută ca Cibele, iar copilul ca Deoius. „Dar indiferent de numele sau locul ei", spune un scriitor, „ea era soţia lui Baal, regina fecioară a cerului, care a născut, deşi n-a conceput niciodată":



În Egipt, mama era cunoscută sub numele de Isis, iar copilul ei sub numele de Horus. Este foarte obişnuit ca monumentele religioase egiptene să-l arate pe copilul Horus stând în poala mamei lui. 


Surse : wikipedia și alte surse libere.

Bonus creștin:  Tatăl nostru în aramaică


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu