Semnificația marcajelor/semnelor pe traseele montane

Semnificația marcajelor/ semnelor pe traseele montane 

O mică descriere ce poate fi utilă cu rezerva ca această descriere este generală și nu se ține mereu cont de asta la marcarea/remarcarea traseelor. Sub aceasta rezervă iată care sunt:

- Bandă verticală pe fond alb - se folosește la traseele principale (numite și magistrale). În general acestea sunt - de principiu - trasee de creastă

- Crucea cu brațe egale pe fond alb - marchează traseele de legătură dintre alte trasee

- Triunghiul echilateral pe fond alb sau punctul într-un cerc pe fond alb - indică un traseu secundar și drumul spre un varf de munte.

- Punctul cu cercuri duble de culoare albă și roșie - se folosește la traseele în circuit (dus-întors)

- „C” într-un pătrat – este folosit pentru a marca traseele pentru bicicliști

- Tabla de șah marcheaza zone cu pericol de avalanșă

- Pe un traseu comun mai multor semne diferite, se aplică toate semnele în grup - unul sub altul - vertical și, în nici un caz alternativ și la distanțe mari unul de altul (asta în teorie, în practică tocmai invers se mai face și greșit).

- Pentru indicația unghiului direcției , în punctele de inflexiune ale unei poteci sunt aplicate săgeți bicolore (culoarea marcajului + culoarea albă)

- Marcajele forestiere, pot servi la orientare acolo unde marcajele omologate lipsesc sau sunt deteriorate:

1. Banda verticală (uzual roșie) de pe arbori (limita de parcelă), se întalnește uzual pe piciorul de munte ce coboară spre albia unui pârâu sau pe lângă albia acestuia. Urmând banda respectivă până la firul apei și ulterior prin urmarea cursului acesteia, la un moment dat se va ajunge la o localitate.
2. 2 benzi roșii delimitate de o bandă albă, orizontale (intersecțiile de linii parcelare), marchează existența unei borne silvice (aflată fie pe culme, fie pe firul văii) care poate fi folosită ca reper
3. Litera H (limita dintre două ocoale silvice), apare numai pe culme - pe cumpăna apelor a două bazine hidrografice importante alăturate.

- Marcaje aflate în zone stâncoase greu accesibile: Momâi (un grup de pietre în forma de piramidă, a căror înălțime variază până la 1 m)

Recomandări:

1. Interesați-vă dinainte la cabană ce operator are semnal la telefon în zonă. Macar unul din voi să aibă o cartelă în reteaua respectivă. De preferat să aveți la voi telefoane dual sim. Când nu merge un operator poate merge celălalt.
2. Instalați Aplicația Salvamont. Au trasee, hărți și cel mai important au modalitate să ceri ajutor.
3. Încălțăminte rezistentă și comodă. Drumul e lung și picioarele sunt cei mai buni prieteni ai tăi. Nu e loc de erori. Ciocolată, alune, migdale sau alt fel de nuci. Sunt energetice și se consumă rapid.
4. Nu ignorați hidratarea, recipiente de apă. Se va consuma fără să observați, multă apă. Preventiv luați un mic filtru portabil pentru apă și recipiente de apă deajuns. Traseul are surse de apă, dar faceți un plan. Notați pe hartă unde sunt.
5. Echipament: să nu lipsească pelerina de ploaie, frontala, baterii de rezerva, bețe de treking, ceva plasturi, un bandaj soșete de rezervă, și măcar un element de îmbrăcăminte mai gros și călduros.
6. Evitați bumbacul. Păstreaza apa și se usuca greu. În rândul alpiniștilor există o vorbă : ”bumbacul ucide”.
7. Luați pauză la fiecare oră câte 5 minute măcar. Oboseala poate crea probleme de stabilitate în deplasare.
8. Faceți rost și de o hartă in format clasic fizic de hârtie. Poate fi folositor. Descărcați hărți offline. Încercați aplicații de gen. Poate fi folositor www.muntii-nostri.ro , au și aplicație dar ca multe alte chestii de gen trebuie sa plătiți pentru hărtile care nu sunt gratuite și asta nu e.
9. Încercați să rămâneți un grup compact pe traseu. Se pot ivi probleme sau unul din grup se poate rătăci.
10. Treceți peste probleme și stări de oboseală sau ceartă. Muntele unește oamenii și testează prietenii.